Prima zi de gradinita – am supravietuit! Cu greu!

… și am scăpat vie. Până la un punct cel puțin.

Totul ar fi trebuit să meargă lejer. Aveam hăinuțele pentru ficior pregătite, ghiozdanul făcut, copilul regulamentar dormea de la ora 8 seara să se poată trezi. Mă relaxam la un serial când sună telefonul. Vecina ne anunța că s-a spart o țeava la sediul de firmă. Era 11 noaptea. M-am dus, ce puteam face? Apa mai să dea pe dinafară. Și logic țâșnea un pic înainte de robinetul de închidere. Pentru că așa e viața. Când poate să te frece, de ce nu? Domnul K a rămas să facă planton lângă găleți și eu am fugit acasă. Puțin după ora 2 dimineața am reușit să mă bag în pat.

6:30 –  eram mai amețită decât după o noapte de chef. Am mers jos la o cafea și țigară.

7:00 – am intrat în duș. Când au zburat cele 30 de minute în 5 minute de țigară nu știu. Cu un picior în cadă, cu altul încercând să mă îmbrac și cu o mâna trăgeam de ficior care mârâia că nu îi convine tratamentul de dimineață. S-a trezit și am reușit să-l îmbrac, să-l spăl și să îl fac să coboare. Minune!

7:20 – i-am pus o brioșă în față și m-am dus să alerg după schimburi pentru Domnul K (cel cu plantonul lângă gălețile de apă de mai sus).

7:25 – deja am început cu panica. Măcar ficior a reușit să ia o gură din brioșă. L-am trimis la încălțat, dar adidașii pe care îl spălasem cu o seară înainte nu se uscaseră. Așa că a trebuit să îi dau în picioare papuceii pregătiți pentru grădiniță. Fugi și spală papucii de casă ca îi dai la grădiniță. Usucă-i și îndeasă-i în ghiozdan.

7:30 – caut disperată cheile de la mașină nu le găsesc. Îmi aduc aminte că aseară le-am lăsat pe chiuvetă în baie. Acum alerg de sus jos și de jos sus și nu le găsesc de nicio culoare. Ficior se uită nedumerit la mine. Stă cumințel cu ghiozdănelul în spate și se uită la nebuna de mine.

7:35 – am reușit să găsesc cheia de rezervă. Ies cu punga cu hainele de schimb, cu geanta mea, cu scaunul de copil și florile toate de-a valma în cele cinci mâini pe care trebuie să le am. Din repezeală trântesc ușa de la intrare și se blochează. Nu pot întoarce cheia în yală. Încercă să pun scaunul de copil jos ca să îmi dau seama ce e cu ușa. Din viteză trântesc buchetul de flori. Trei petale zboară și ficior începe să urle „mami, mami, au căzut florile”.

7:40 – am reușit să închid ușa, să pun copilul în mașină. Ies pe poartă și plâng. Ficior tace. Măcar e de bine sau e pur și simplu speriat. Îl înjur pe unul care mi-a tăiat calea. Sper să nu repete la grădiniță.

8:00 – parchez și fug la domnul K cu schimburile. Urlu un pic așa ca nebuna să se grăbească. Iau copilul și ghiozdanul pe sus. Mai zboară două petale din buchet. Lasă că doamna și așa nu o știe cine de la cine e.

8:10 – noroc că grădinița este aproape. Toată lumea pare relaxată. După noi mai vin mulți părinți cătinel. Stau și mă întreb pentru ce m-am grăbit așa? Stăm la coadă la cabinetul medical. Lăsăm adeverințele și apoi o doamna îngrijitoare drăguță, care probabil m-a văzut asudată și turbată, ne-a arătat cum merg treburile.

8:30 – ficior intră, vede niște jucării și o fetiță. Gata, a uitat de noi!

error: Content is protected !!