Romania se autodistruge

România este țara unde parcă toată lumea luptă ca să mai distrugă ceva. Efectiv România se autodistruge. Și aici nu sunt numai politicienii de vină, ci și noi oamenii de rând. Sistemul de învățământ este la pământ și asta nu de azi, de ieri sau de la revoluție, ci de zeci de ani. Despre revoluție nu știu prea multe, eram în clasa I, primul trimestru când s-a întâmplat. Îmi aduc aminte doar că mi-a plăcut foarte mult că nu mai trebuia să cântăm imnul la începutul fiecărei zile. Doamne, cât uram să cânt Trei culori cunosc pe lume. Eram în clasă 42 de copii. După revoluție, ne-au despărțit în 2 clase. Elevii mai buni au rămas în clasa în care eram eu și cei mai slabi au fost trimiși în altă clasă. Din clasele 1-4 țin minte doar orele de franceză. Pentru că eram clasa mai bună, ne-au pus să facem franceză. Cei de la cealaltă clasă, despărțită de noi au făcut rusă. Așa era pe atunci, făceai ori rusă ori franceză. De engleză nici nu putea fi vorba.

Învățătoarea avea o pasiune sadică de a ne trage de perciuni. Nu făcea asta foarte des, eram o clasă relativ liniștită. Sau poate că am scăpat eu ieftin pentru că mama lucra în școala respectivă. Pe băieți îi bătea cu rigla la palmă. În caz că nu știți pe atunci riglele erau din lemn, groase și aveau 3 colțuri. Așa ca să doară cât mai tare. Nici în ziua de azi nu suport să îmi pună cineva mâna pe păr nici măcar să mă mângâie. Mersul la coafor e un chin de neimaginat și încerc să-l evit cât de mult posibil. În 90% din cazuri mă vopsesc acasă, rareori merg la coafor pentru a mă vopsi – poate doar atunci când vreau o culoarea mai zurlie și nu îmi iese acasă. În rest, ajung la coafor doar când trebuie să mă tund sau când am un eveniment. Și mama a avut tendința într-o perioadă să mă tragă de păr, până i-am zis cu toată stima și respectul că îi dau două peste cap dacă mai bagă mâna în părul meu. Cred că s-a speriat, căci nu a mai încercat. Mi-a părut rău apoi, e mama totuși. Dar am fost mulțumită că am oprit-o din a mai băga mâna în părul meu. Nu i-am zis niciodată de ce nu suport să pună mâna cineva pe părul meu. Dar nici ea nu a întrebat vreodată.

Am început orele de engleză abia în clasa a 6 a. Mi-au plăcut, dar am crezut că pot prinde limba asta din zbor. Când m-a scos profesoara la tablă, nu știam să scriu niciun cuvânt. Nu mergea să le scriu după ureche ca la franceză. Bineînțeles că nici profesoara nu ne-a oferit o alternativă de învățare. Ne-a spus scurt: le învățați cum se scriu pe de rost ca pe o poezie. Și eu uram poeziile. Dar am încercat să învăț și să țin pasul. Ce metode de predare, ce atrage a copiilor… pur și simplu mecanic. Tot. Totuși pe profesoara de engleză o să o țin minte toată viața. În clasa a 8 a ne-a întrebat pe rând ce vrem să facem mai departe la liceu. Eu i-am zis că vreau să merg la liceul teoretic, profil bilingv engleză – franceză. S-a făcut foc și pară și mi-a zis că să nu fac așa ceva în niciun caz. Eu nu voi reuși niciodată să învăț engleza. Nu voi putea să pronunț niciodată cuvintele în engleză, deoarece nu am ureche muzicală. Obligatoriu să îmi aleg altceva, că cu engleza nu voi face eu mare brânză. La auzul unor asemenea cuvinte categorice probabil că cei mai mulți copii ar fi abandonat. Mai ales că eram încă pe vremea când ceea ce spuneau profesorii era lege. Pe mine m-a ambiționat. Și am mers la liceul dorit la profilul dorit.

O prietenă foarte bună din generală a ales un liceu cu profil mecanic. M-am rugat de ea foarte mult timp să își schimbe părerea și să meargă cu mine la liceul teoretic. Într-o zi s-a enervat de insistențele mele și mi-a zis în față că e conștientă de limitele pe care le are și că nu poate alege un liceu teoretic. Nu i-am mai zis nimic și abia acum am realizat că erau vremuri în care chiar și copii erau conștienți de limitele pe care le au, mai ales cele financiare. Trist e că ea poate ar fi făcut față, adică mai mult ca sigur ar fi făcut față, dar în decizie au contat și limitările materiale deși învățământul se presupune a fi gratuit. Din păcate am pierdut legătura cu ea după începerea liceului. Mi-am făcut alți prieteni, am avut alți profesori și viața și-a continuat cursul. Din liceu îmi aduc aminte doar de profesorul de franceză care era deosebit. Nu făcea nimic la ore. Stătea doar și povestea pe unde a mai fost în concediu și cam atât. Patru ani de liceu nu am făcut boabă de franceză. La un moment dat, m-am ridicat în timpul unei ore și i-am reproșat că nu face nimic la ore și că am rămas numai cu franceză învățată în generală. Mi-a răspuns că să nu îl învăț eu pe el cum se țin orele. Până la terminarea liceului nu s-a schimbat absolut nimic.

Partea cea mai rea din anii liceului a fost că nu am făcut gramatica limbii române deloc. Doi ani am avut un profesor minunat de limba română. Era diferit de ceilalți profesori pentru că deși făceam numai literatură ne punea să gândim. Nu accepta să îi expunem idei luate din cărți, ci voia să audă părerile noastre. Era un om cult care ținea foarte mult la părerea fiecăruia și care te punea să gândești. Din păcate, tocmai din cauza metodelor considerate neortodoxe pe vremea aceea, a fost mutat disciplinar la o școală de la sat. Chiar dacă era exigent și nu punea note mai mari de șapte (dacă luai nota șapte la el erai un mic geniu), mi-a părut foarte rău după el. Când a plecat ne-am trezit cu un alt profesor de limba română care aprecia foarte mult lucrările copiate din cărți și penaliza orice idee care venea de la noi. Am făcut referate, literatură și am învățat rezumate pe de rost de ne-au sărit capacele. În doi ani, ne-a transformat în roboței care învățau mecanic orice.

Și în toată perioada de atunci încă mă întreb de ce sistemul ăsta tâmpit nu se schimbă din temelii? De ce încă se învață tone de lucruri inutile, de ce profesorii nu încurajează gândirea și logica? De ce intrăm oameni și ieșim idioți din școală? Și mai ales de ce nu mai există școli profesionale sau de arte și meserii? Dacă un copil nu poate/nu vrea să meargă la liceu/facultate de ce nu i se oferă șansa de a găsi alt traseu în viață? Oare ăstora de la minister cine le repară țevile care se sparg? Cine le văruiește pereții? Oare ei chiar nu înțeleg cât de greu este să găsești oameni specializați într-o anumită meserie?

Jurnal de posta #11

Nu am mai scris de mult un articol jurnal pentru că nu mi s-a părut că am pățit ceva notabil până ieri când Domnul K a fost nevoit să îmi ia mașina și să plece repejor într-o delegație. Iar eu am rămas cu mașina colegului. Și ca să înțelegeți mai bine contextul o să mă laud că am permis de ceva timp (vreo 15 ani așa… a oups am vrut sa zic 5 ani că altfel aflați că nu mai sunt o copilă nurlie) și până acum 1 an am condus numai mașini cu cutie manuală. Adică din alea cu pedală de ambreiaj și schimbător de viteze. Acum un an am schimbat mașina cu una ce are cutie automată, adică din aia cu mini-schimbător și fără pedală de ambreiaj. Chiar dacă la început am fost reticentă la schimbare, mașinile astea ce au cutie automată sunt atât de incredibil de ușor de condus că m-am obișnuit imediat cu ea. Dar să revin. Așa, ieri a trebuit să sar de la automată la manuală pe nepusă masă. Urc eu frumos în mașină, apăs cu putere pedala de frână și întorc cheia în contact. Hrrr…. Brrr… Scoate un sunet aiurea de tot și nu pornește. Încep să mă panichez un pic. Dacă mașina colegului are o problemă și nu pornește, eu cum ajung acasă? Ridic piciorul de pe frână și mai dau o cheie. Mașină se îneacă și trage un șut în spate. Noroc că am plecat mai târziu de la birou și parcarea era aproape goală, altfel făceam o istorie pe acolo. Abia atunci mi-am dat seama că trebuie să mai apăs și pedala de ambreiaj ca să pornesc drăcia de mașină. După această dezvăluire uimitoare și pentru mine, am mers vreo câțiva kilometri buni în treapta doi încercând să îmi dau seama de ce se aude motorul atât de urât. Când am aruncat o privire spre schimbătorul de viteze mi-am dat seama ca trebuie să mai schimb și treptele de viteză, că asta e manuală. Nu te teme, am ajuns cu bine acasă. Nu te baricada în casă, azi am revenit la automata mea.

În schimb, poșeta mea îmi dă bătăi de cap. Mi-am dorit mult un model cu baretele destul de lungi ca să o pot purta pe umăr fără să mai am nevoie de bareta lungă. Și am luat un model de pe net. La prima vede părea ok, dar când am primit-o am văzut că nu își menține forma. Arată ca o rață leșinată. Dar, măcar o pot pune pe umăr. Yay me!

Chopard Wish – Parfum si gel de dus

Istoria Chopard a început în 1860 într-un mic sătuc din Elveția unde Louis-Ulysse Chopard făcea ceasuri. În 1937 ceasurile au ajuns atât de cunoscute încât este necesară relocarea la Geneva. În 1947 Chopard se focalizează pe ceasuri și bijuterii de damă. Ăsta e un amănunt pe care eu nu îl știam despre marca Chopard. În general, intersectarea mea cu această marca s-a limitat doar la parfumuri. Mai mult decât atât pe site-ul Chopard, parfumurile sunt trecute la capitolul accesorii.
În ciuda focusării mărcii pe ceasuri, azi vreau să îți povestesc despre un parfum ca un diamant: Chopard Wish – parfumul cu o mie de fețe. L-am achiziționat de pe aoro.ro împreună cu gelul de duș din aceeași gamă.

Preț: 95 de lei + 35 de lei gelul de duș (reducere de la 42 de lei)

chopard-wish-eau-de-parfum-pentru-femei___13

Chopard Wish Eau de Parfum – lansat în 1997
Note de vârf – (prospeține efervescentă) pară, coacăze, agrișe chinezești, yazu japonez, Note medii – (buchet floral) floare de flower, magnolie, iasomie, floare de osmanthus, Note de bază – (senzualitate voluptoasă) ambră, vanilie, tonka, tămâie
Nu degeaba este descris ca un diamant cu o mie de fațete, parfumul ăsta continuă să mă uimească la fiecare aplicare. Chopard wish reușește să capteze atât elemente proaspete și efervescente, cât și miresme florale îmbinate foarte cu bine cu mirosuri inedit, ca cel de tămâie. Rezistă cam 8 ore, deși mi-a fost puțin frică să-l cumpăr de pe aoro, site despre care nu am auzit păreri tocmai bune. De data asta nu am avut probleme.

20160206_104806-1

20160206_104719

Chopard Wish Gel de duș
L-am cumpărat la pachet sau mai bine spus la sugestia aoro, cu preț un pic redus și nu îmi pare rău deloc. Ba chiar dimpotrivă, căci miroase incredibil. Aș face duș de 5 ori pe zi numai că să pot folosi gelul de duș. Are un miros foarte puternic, exact ca parfumul dar mult mai pregnant care rezistă pe piele câteva ore bune. Ambalajul sub forma de tub cu capac cu filet este un pic incomod de folosit cu mâinile ude. Aș fi preferat ceva cu pompiță, dar nu pot lăsa un asemenea amănunt să îmi strice plăcerea de a folosi un produs cu un parfum minunat. Este pur și simplu îmbătător.

Gel impotriva vergeturilor preparat acasa

În comerț există o mulțime de creme, geluri, loțiuni etc. împotriva vergeturilor de nu mai știi ce să alegi. Destul de bulversant zic eu, mai ales că din experiența proprie pot spune că unele sunt apă de ploaie sau e doar marketing de capul lor și nu funcționează deloc. Hai să îți arăt o variantă ce poate fi pregătită acasă, cu ingrediente destul de ieftine și care are rezultate:

386868234_022be78a5a_o

Ingrediente:
Aloe Vera gel
– ulei de măsline (extra-virgin)
– ulei de migdale
– Vitamina E (ulei sau concentrat)
– Vitamina A (ulei sau concentrat)

Mod de preparare:
Într-un bol nemetalic adaugă 2 linguri de Aloe Vera gel, 1 lingură de ulei de măsline, 1 lingură de ulei de migdale, 4 capsule de Vitamina E (sau echivalentul în grame dacă ai o sticlă mai mare) și 5 capsule de Vitamina A. Amestecă toate ingredientele bine și aplică de 2 ori pe zi. Cantitatea de mai sus ar trebui să îți ajungă timp de 8 – 9 zile. Poți păstra amestecul într-un recipient ermetic în frigider. Amestecul rece te va ajuta în zilele toride de vară. Am folosit Aloe Vera gel deoarece amestecul nu devine lipicios și se usucă în circa 2 minute.

Beneficiile ingredientelor:
Aloe Vera conține Vitamina E și colagen. Știi deja beneficiile și importanța acestuia pentru păstrarea elasticității pielii.
Uleiul de măsline este potrivit pentru orice tip de piele, deoarece îmbunătățește elasticitatea și lasă pielea moale.
Uleiul de migdale ajută la îmbunătățirea hidratării zonelor cu probleme și este plin de anti-oxidanți.
Vitamina A și E ajută la îmbunătățirea elasticității, reducerea ridurilor și petelor. Aceste vitamine cresc și fluxul sanguin pe suprața pielii.

Tu ai încercat produse anti-vergeturi pe bază de Aloe Vera făcute acasă? Ce părere ai?

Page 29 of 140« First...1020...2728293031...405060...Last »
error: Content is protected !!