Cum sa vorbești un articol

În ultima perioadă m-am gândit mult la o soluție care să mă ajute să scriu articole de pe telefon. Tastatura telefonului este prea mică și prea incomodă ca să-mi permită să scriu la aceeași viteză pe care o am când scriu de pe calculator. Deși am câteva aplicații care îmi permit să postez rapid pe blog, nimic nu a reușit să mă ajute să scriu mai repede ca următoarea aplicație: dragon dictation. Ca să înțelegi mai bine ceea ce vreau să spun trebuie să îți precizez ca acest articol este scris prin dictare cu ajutorul acestei aplicații. Toate frazele și cuvintele dictate au fost scrise aproape corect singura dată când ai existat o greșeală a fost când m-am bâlbâit eu puțin și programul nu a înțeles foarte bine ce am vrut să spun. Partea și mai minunată este că se conectează la Facebook și te lasă să postez tot ceea ce vrei doar dictând telefonului. Din păcate nu vei reuși să postez direct pe blog folosind WordPress sau alt program de postare, ci va trebui să scrii textul, de fapt să dictezi textul aplicației, și apoi să îl iei cu copy / paste și să îl publici. Din nefericire pentru persoanele care iubesc romgleza, aplicația nu recunoaște dictarea decât într-o singură limbă.

Unii oameni nu stiu sa vanda

img_0007

Ieri am trecut pe la Salonul Auto București doar ca să văd și eu ce se mai vinde și ce se mai întâmplă în lumea auto. Primul lucru pe care l-am observat e că unele firme nu sunt interesate să vândă. Deloc. Am mers la standul de navigații auto. În jur muzica dată la maxim de nu te înțelegeai om cu om. Întreb de o navigație anume pentru transportatori. Persoana de acolo ne lămurește buștean: ”aaa, păi astea sunt navigații speciale pentru camioane”. Atât. Nu că asta am și întrebat. Nici măcar ”hai să vă dăm o oferta, un pliant, o carte de vizită”. Nimic. Atât ne-au zis. Ne-am uitat și noi unul la altul, am mulțumit frumos și am plecat. Mai era ceva de zis? Nu cred.

img_0017

Apoi, ne-am izbit de indolența vânzătorilor de mașini. Când firmele astea fac selecția persoanelor pe care le trimit la târg cred că e ceva de genul: cine e cel mai nasol angajat? X! Atunci pe X îl trimitem la târg. La standul Maserati era un agent de vânzări hipser. Pantofi portocalii din piele întoarsă, pantaloni crem și parpalac maro deschis. Se plimba printre mașini, închizând și deschizând portbagajul din telecomandă, de parcă era ultima tehnologie extraterestră. Ca să mă înțelegeți bine prețului unui SUV Maserati este comparativ cu cel al unui BMW X5, deci nu vorbim de ultimul model de Ferrari ci de o mașină relativ normală la preț. Apoi, s-a uit la volan și a început să tureze un motor. Serios? Într-o hală plină de lume și cu o aerisire precară tu te apucă de turat motoare? Nici măcar o privire către persoanele interesate de mașini. De fapt, la un moment dat a și dispărut de la stand.

Singurul stand unde oamenii chiar făceau treaba a fost Hyundai. Acolo erau niște domnișoare care se plimbau printre mașini și întrebau pe toată lumea dacă e interesată de o ofertă la mașini. Imediat ce cineva spunea da, chema agentul de vânzări pentru lămuriri suplimentare și/sau ofertă. Că agentul de vânzări nu prea știa despre caracteristicile mașinilor, asta e altă poveste

La standul Kia am dat peste singurul agent care chiar cunoștea mașinile și caracteristicile acestora și cu care am putut avea o conversație inteligentă. Măcar aici chiar ne-a prezentat mașina, cu accent pe plusuri sau pe ce poate avea mașina în plus față de concurență.

Acum, eu să fiu în locul șefilor, i-aș da afară în secunda 2. Prezența la un târg reprezintă costuri de promovare pentru firmă. Și de obicei firmele participă la astfel de eveniment pentru a spori vânzările. Că Salonul Auto București este de fapt un prilej pentru copiii să se urce la volanul tuturor mașinilor și să facă ce vor ei pe acolo, sub privirile înțelegătoare ale mamelor, e partea a treia. Dar tu, ca angajat trimis acolo, să stai în scaun și să te uiți cu o privire ori sfidătoare ori plictisită la oamenii ce vin să vadă mașinile, nu pot înțelege. Dacă ai 1000 de vizitatori pe zi, din care 100 îți spun că sunt interesați să primească o oferă și 1 cumpără înseamnă că nu e o zi pierdută. Dacă tu stai și aștepți să vină omul să te tragă de mânecă… ce să mai zic?

Și mai interesant e faptul că BCR Leasing a angajat o gașcă de ”promoterițe” care stăteau în mijlocul halei și se uitau unele la altele sau butonau telefoanele. Împărțit oferte? Ce e aia!

Hotel review: Auberge De La Madone

peillon_france-1

Am dat peste hotelul Auberge De La Madone accidental. Căutam o cazare mai ieftină la Monoco (contradicție în termeni) și am dat peste pozele hotelului Auberge De La Madone din Peillon, Franța. Hotelul este situat pe o stâncă într-un mic orășel. De fapt, tot orășelul este construit pe o stâncă. Peillon este la 20 de km de Nisa. M-a cucerit din prima clipă cu aspectul său medieval, fiind o colecție compactă de case din piatră gri și străzi foarte înguste. Cu mașina se poate ajunge până la marginea caselor, în parcare, și de acolo se merge pe jos, prin pasaje aproape ascunse și uneori pe scări. Peillon este considerat unul dintre cele mai frumoase orășele medievale de pe Coasta de Azur și poate fi vizitat doar pe jos. Nu există loc de mers cu mașina. De fapt și drumul până acolo este foarte îngust și plin de ace de păr. Eram puțin speriată de drumului până la Auberge De La Madone, mai ales că în toate părerile de pe site-urile de călătorie eram sfătuiți să nu venim seara sau pe ploaie cu mașina. Din fericire, după experiența pe care am avut-o pe Stelvio, nu ne-a mai speriat nimic. Drumul spre Peillon ni s-a părut chiar larg, față de cele 48 de ace de păr de pe Stelvio.

În Peillon nu există magazine, singurele locuri comerciale fiind hotelul Auberge De La Madone și restaurantul. Dar, dacă vă aventurați până în punctul cel mai înalt, priveliștea va fi captivată. Trebuie să urcați ceva trepte pentru a ajunge pe platoul de sus din fața bisericii. Când am ajuns parcarea era plină, deși pe booking hotelul se laudă că are parcare. Am aflat la recepție că hotelul are parcarea proprie, numai că trebuie să mai urcăm încă 3 ace de păr pe drumul spre cimitir, care e și mai îngust decât drumul până la hotel.

peillon_france-4

Personalul hotelului a fost foarte drăguț și de ajutor. Hotelul este decorat în stil rustic/antic pe cât posibil, cu elemente moderne care sunt indispensabile. Holurile sunt înguste și fără ferestre și te duc cu gândul la castelele din secolul 14. Așa mi-am adus aminte experiența din Hotelul Două Turnuri de la Peleș. Dacă nu ai ajuns încă acolo, te sfătuiesc să mergi.
Camera destul de mare, dar ciudată după standardele hotelurilor moderne: la intrare este o cameră mică doar cu toaleta (fără nicio aerisire în afară de un ventilator de perete), apoi o cameră mai mare cu baia propriu-zisă (cadă, chiuvetă) despărțită printr-un perete de sticlă de cameră principală. Peretele de sticlă (mată) folosește cumva ca aerisire pentru baie, numai că tot aburul de la baie intra în cameră. Iar camera era dotată numai cu ventilator și am simțit din plin lipsa aerului condiționat.

peillon_france-2
Prețurile pentru cazare diferă în funcție de tipul de cameră: cele cu vedere în spate sau către pereții interiori costă mai puțin. Noi am ales o cameră cu vedere către vale și a trebuit să plătim în plus. Dar toate neajunsurile constatate pălesc în fața priveliștii minunate. Să stai seara pe mica terasă a camerei de hotel, cu un pahar de apă rece în față (sau vin după preferințe) și să admiri apusul soarelui peste vale – de neprețuit.

peillon_france-3Restaurantul este foarte scump, așa că am preferat să mâncăm la Nisa. Prețul pentru cină pentru o persoană variază între 40 și 80 de euro. Domnul K era să facă un atac de inimă când a auzit. În schimb, în Nisa am găsit un restaurant drăguț unde am mâncat amândoi cu 40 de euro, 2 feluri de mâncare.
Ca în orice hotel, internetul nu a avut cine știe ce viteză. Oricum, am putut fi fericiți. A fost cu mult mai bun decât cel din Austria sau Italia, care se deconecta la fiecare minut. Domnul K a reușit chiar să se joace online. Cu chiu cu vai, dar a reușit. Iar eu am reușit chiar să lucrez un pic.
Serviciul de recepție al hotelului nu este disponibil 24/7. Așa că dimineață când am vrut să plecăm, plătește dacă ai cui. Am dat peste grădinar, care amabil a notat datele de pe cardul de credit și a spus că vor debita cardul când va apărea recepționerul. Deci dacă ajungi vreodată la Auberge De La Madone în Peillon este bine să știi că înainte de ora 9 nu ai cui plăti. Cu toate că am stat cu ceva emoții, au debitat de pe card numai suma datorată. Ca sa vezi, francezii nu sunt hoți. Factura am primit-o ulterior pe email.

Pagina 22 din 148« Prima...10...2021222324...304050...Ultima »
error: Content is protected !!