Imi vreau tara inapoi

Gânduri haotice despre stranieri

Acum destul de mulți ani când încă se circula cu pașaportul în afară, prietenele mele cele mai bune au plecat în Italia. Prietene pentru ca erau 2 gemene. Când s-a dat liber la vize au reușit să vină în România și au trecut și pe la mine. Din poveste în poveste am ajuns la ce lucrează și atunci am auzit pentru prima oară cuvântul “busta paga”. Prietena mea nu a reușit să găsească echivalentul românesc așa ca s-a chinuit cu explicații până ce am înțeles ca e vorba de fluturașul de salariu. Problema ei a fost că pur și simplu nu știa cuvântul în limba română. Ai ei tocmai de asta hotărâseră să plece din România. Erau amândoi șomeri de foarte mult timp și fără nicio perspectivă. Fetele habar nu aveau cum e cu serviciul. Abia în Italia s-au întâlnit cu aceasta noțiune. Acum nu te gândi ca le iau apărarea stranierilor. Unui își dau în stambă. Așa cum e si cazul surorii cumnatei mele care mi-a spus ca sunt analfabetă că nu am ieșit din România pe când ea trăiește în Italia. Dar sunt și cazuri în care “come si dice aicea la voi în Romania” are un fundament real. Oamenii aia pur și simplu nu știu că există x chestie și la noi. Și atunci dacă ei sunt limitați de realitatea lor românească și vad viața din afara trăiesc cu impresia că la noi nu exista multe chestii pe care ei le văd în afară. Pentru ca aici nu au fost interesați sa le vadă. Și de aici apare și falsa lor superioritate. Deoarece învață lucruri noi și în limitarea lor, trăiesc cu impresia că sunt singurii care au aflat despre ele.

E haos, e un haos general mai ales pe șosele, căci în rest încerc să evit orice contact cu magazinele, autoritățile și chiar străzile din oraș. Vin repede la birou și încerc să plec la fel de repede, să evit zonele comerciale. Acolo e aglomerație de dimineață până seara. Zici că se termină salamul, care apropo „la noi în Italia” e doar 5 euro batonul, nu 40 de lei ca în țara asta de căcat. Sunt sute de accidente, care de care mai grave. Drumurile noastre sunt principalul vinovat în general, dar în particular luna august parcă explodează. Ies numai tâmpiți care nu au mai pus mâna pe volan de ani de zile. Închiriază mașini de fițe și fac accidente. Prioritate? Condus prudent? Ce e aia, când ei își permit „rable de lux” și merită să apese pedala până la fund în depășiri riscate? Numai în ultima săptămână am văzut cel puțin 3 accidente cu victime, unele mortale, în care erau implicate mașini cu numere de Italia/Spania/Anglia.

Așa mi s-a acrit de luna august… de toată aglomerația, de tot haosul, de toate accidentele. Și mai ales de toți care se plâng că au plecat din țară pentru că le era rău, dar când revin în țară se comportă ca niște bizoni doar fiindcă pot. Aici li se pare că li se cuvine totul. Că aici nu sunt reguli, că ei dacă vin cu câțiva euro în buzunar sunt stăpâni și noi, cei rămași în țară, ultimii proști meniți să îi servească pe ei. Ei sunt diaspora care mă disperă în fiecare an cu aerele și cu ifosele lor. Ei sunt cei care nu înțeleg că chiar dacă am rămas în România, avem și noi venituri și toți trebuie să respectăm legi. Dacă acolo ștergi babe la cur, nu înseamnă că aici trebuie să îți șterg eu flegma pentru că o lună tu vrei să fii domn.

De la anul, cred că o să plec eu din țară în luna august.

Frumusețea este relativă?

Să nu fii o persoană prea deșteaptă, că fug oamenii de tine, dar nici proastă, că toți te vor ocoli. Să nu fii cu nasul pe sus, dar nici să-ți mănânce toți câinii din traistă. Să nu fii zgârcit, dar nici prea darnic. Să nu te îngrași prea rău, dar nici să slăbești prea tare. Să nu te machiezi prea strident, dar nici să stai nemachiată că ți se văd porii, punctele negre și toate acele imperfecțiuni ale pielii. Să nu te îmbraci prea provocator, dar nici să te acoperi de tot. Să nu stai într-o relație care nu te avantajează, dar să știi că e păcat să fii singură. Să nu faci sex din prima seară, dar nici să nu te măriți virgină. Să nu te întinzi mai mult decât îți este plapuma, dar să nu care cumva să te mulțumești cu puțin. Să nu folosești produse de slăbit, dar nici să nu sari calul cu mai mult de 5 kilograme peste greutatea maximă admisă. Să nu iei steroizi anabolizanti, dar ai fi un om tare drăguț dacă ai avea un corp sculptat și proporționat incredibil de frumos.

14054791_1314406915251050_1923495806_n

Pe bune?!

Serios, până unde suntem în stare să mergem? Cât de departe suntem dispuși să ajungem? Câte reguli vom mai îndruga pentru a ne simți bine noi înșine? Bineînțeles că știu, este mai ușor să pui lupa pe celălalt decât să te uiți la tine, să te descoperi și să identifici toate acele defecte și nereguli pe care, dacă vrei să duci o viață fericită, trebuie să le îndrepți. Este greu să lupți cu propriile neajunsuri și este și mai greu să recunoști faptul că greșești. V-am arătat și-n alte articole indignarea mea vis-a-vis de regulile scrise sau nescrise despre ceea ce se face sau nu se face.

Ei bine, adevărul este că avem o singură viață. Una singură. Și dacă nu profităm de ea, se duce mai repede decât am clipi. De ce ne-am amărî cu ce se face sau nu ce face?! Important este ca tu să fii tu. Nu trebuie să îți schimbi standardele sau viața pentru a fi acceptat și iubit de cei din jur, trebuie să iei toate măsurile necesare pentru a te simți mândru de propria tine. Dacă te judeci, nu te apreciezi și nu te iubești, la fel vor face și ceilalți oameni. Iar dacă a te simți bine în pielea ta înseamnă să ai nu știu câte kilograme, să îți pui silicoane în fese, să consumi steroizi anabolizanți sau să citești 10 cărți pe luna, fă-o. Ești liber să faci ce vrei pentru a te simți fericit.

Frumusețea este relativă. Nu-i frumos ce-i place lui/ei, e frumos ce-ți place ție. Așadar, nu trebuie să ne încadrăm în niște standarde anume, trebuie să ne încadrăm în parametrii impuși de noi înșine. Oricum ai arăta, meriți tot ce este mai bun, meriți respect, iubire, compasiune și așa mai departe. Nu contează musai aspectul, cât contează sănătatea ta. Orice sacrificiu ai face, fă-l pentru a-ți menține sănătatea, nu pentru a te încadra în standardele impuse de societate.

Și dacă trebuie să spargi barierele și să încalci regulile scrise sau nescrise, fă-o. Meriți să fii fericit. Meriți să trăiești viața pe care o vrei și nu uita, lumea aparține curajoșilor, iar eroii se nasc atunci când ignori turma și adopți calitatea de a fi un om excepțional. Poți fi o persoană incredibilă. A fi diferit nu-i musai ceva rău. A fi diferit înseamnă a fi deosebit.

Love at the first application – Catrice powder

I purchased the Catrice Cosmetics Waterproof Mattifying Powder because I wanted for so long to try some Catrice products. And it was love at first sight. Honestly, I’m telling you that until now, there has been no powder to fall in love with. I had powders that I liked and wrote about them, but this powder does the trick from all points of view, and it deserves all compliments.

20150530_140820

It is a mattifying silky powder that leaves a perfect matte look. And it stays matte for around 8 hours without any problem. The waterproof formula is a new sight for sore eyes especially on hot days when the resistance to humidity makes a real difference.

20150530_140930

Although it says that the tone is 010 translucent, what I have understood from the instructions is that it is a formula that adapts to skin tone. From my point of view, this is the only powder that truly matches my skin tone, so there must be some grain of truth in this. It has a soft-focus effect, and it is enriched with vitamins A and E. You can see the list of ingredients in the picture.

20150530_140912

In my opinion:

– lasts for 8 hours without problems

– resists humidity and sweat without problems

– keeps the complexion matte and evens the skin tone

– covers imperfections almost perfectly

The price was 5 euro, and it deserves every penny. Because I like it very much, I will repurchase.

Hotel review: Villa Ca’ D’oro Mestre

Când a fost vorba să mergem și la Veneția am început să caut hoteluri cu loc de parcare. De fiecare dată când plec în concediu cu mașina, acesta este un aspect important pentru mine. Țin la mașinile pe care le am și mai ales nu am chef de probleme fix în concediu pentru că am parcat undeva unde nu aveam voie doar pentru că nu am știut lucrul acesta. Dar, hotel cu parcare în Veneția este un lucru aproape de imposibil. Până nu am ajuns acolo nu am știut că în Veneția există o singură parcare pe singura bucată de pământ ce leagă orașul de uscat. Acolo e și gara și stația de autobuz. În rest, doar apă, bărci și poduri. Hotelurile pe care le-am găsit și care ofereau și loc de parcare aveau niște prețuri imposibile pentru acest serviciu. Cel mai mic preț a fost de 30 de euro pe zi. Așa că m-am decis că e mai bine să caut cazare în apropiere, într-o locație de unde să pot ajunge simplu la Veneția cu mijloacele de transport în comun.

Mestre
Villa Ca’ D’oro este situată în orășelul Mestre, la 30 de minute de mers cu tramvaiul de Veneția. De pe autostradă este relativ ușor de ajuns, vila fiind situată undeva la periferia orașului. Așa că după ce am ieșit de pe autostradă, am mers câțiva kilometri și pe dreapta am dat de vilă. Aceasta are intrare prin față, pe o stradă laterală și intrare prin spate, direct din șosea, unde se poate parca mașina. Curtea este împărțită în 2 zone: partea de parcare cu pietriș și partea de relaxare cu iarbă. Ne-a întâmpinat proprietarul care este o persoană foarte drăguță și deschisă la dialog. Vorbește și puțină engleză, deci vă puteți înțelege cu el chiar dacă nu știți italiană. Eu m-am înțeles destul de bine cu el în italiană. Ne-a arătat camera, care este fix ca în poza de pe site: spațioasă, curată și, cel mai important, are aer condiționat. Când am ajuns noi era o zi caniculară de-a dreptul, așa că AC-ul din cameră a fost binevenit. Ne-a așteptat inclusiv cu apă rece, pusă în frigiderul din cameră, din partea casei.

Gazda noastră, obișnuită cu turiștii care se cazează la Villa Ca’ D’oro doar pentru a merge la Veneția era deja pregătită. Am deschis gura doar să zic: am vrea să mergem… și el a completat: la Veneția. Stația de tramvai este la aproximativ 5 minute de mers pe jos de vilă. Vila este în lateralul unui sens giratoriu și se merge până la următorul sens giratoriu, se face stânga și la câțiva metri este stația de tramvai. Partea un pic nasolă este că pe o porțiune de drum de la vilă până în stație nu există trotuar, așa că trebuie să mergi pe acostament. Dar cu puțină atenție s-a rezolvat cu bine și acest aspect. Pentru că am mai avut probleme cu cumpărarea de bilete și cu controlorii prea zeloși în Ungaria, am întrebat gazda cum se face să cumpărăm bilete ca să evităm problemele. Ei bine, spre surpriza mea avea deja bilete cumpărate. Prețul unui bilet este de 1,5 euro pentru o călătorie. Deci 2 persoane x 2 călătorii = 6 euro. Ne-a dat inclusiv bonul de cumpărare ca să fim siguri că prețul e fix ăla.

camera_mestre

În cameră este un par dublu confortabil, un birou cu veioză, un dulap mare, un dulap mai mic ce ține loc de suport TV și ascunde frigiderul, noptiere, veioze pe noptiere și un fotoliu. Camera are balcon, așa că am putut fuma acolo. În baie există duș, chiuvetă, bideu și pe lângă săpun, prosoape, foehn, etc. am găsit chiar și trusă de cusut. Toate băile de la toate hotelurile în care am stat din Italia au și bideu. Prizele sunt un pic ciudate deoarece sunt foarte mici și ai impresia că un încărcător de telefon nu se va potrivi, dar nu ai de ce să îți faci griji. Au aceeași dimensiune ca și prizele noastre, deci se potrivesc fără probleme.

Villa Ca’ D’oro este foarte bine întreținută și arată extrem de bine. Nu vezi semne de deteriorare și este foarte curat peste tot. Gazda noastră chiar meșterea ceva atunci am ajuns noi și a trebuit să se scuze că era plin de vopsea. Curtea este curată și îngrijită, cu mese și scaune unde putut bea cafeaua dimineața. Există și loc de joacă pentru cei mici, în caz că ai plecat în concediu cu ei. Singura problemă au fost țânțarii. Deci eu nu am văzut în viața mea asemenea țânțari. Parcă erau ieșiți dintr-un film de groază, mutanți nu altceva. Mari cât o libelulă aproape, când te mușcau ziceai că te-a împușcat cineva.Și lăsau niște blânde imense, care se mai și umflau.

O mare problemă pentru mine a fost și căldura umedă, sufocantă. Seara am dat drumul la AC și s-a răcorit în cameră, dar noapte l-am închis. M-am trezit pe la o bucată de noapte, lac de transpirație, bocind în hohote (cel mai probabil am visat ceva foarte urât) de nu reușeam să mă liniștesc. Așa că l-am rugat pe domnul K să dea drumul la AC că mor încet. Cum s-a răcorit în cameră, cum m-am liniștit și eu și am dormit bine până dimineață.

Deși vila are Wi-Fi, nu ne-am atins de internet pentru că nu am avut nevoie. Eram super obosiți seara de la călătoria la Veneția și a doua zi plecam spre casă așa că am preferat să ne odihnim. Micul dejun a fost inclus în prețul camerei. Asta e o altă păsărică de-a mea când merg în concediu. Deși acasă sar mai tot timpul peste micul dejun din lipsă de timp, în concediu îmi place să am micul dejun inclus și astfel pot să sar peste prânz de exemplu. Nu a fost foarte bogat, am avut mezeluri, ouă fierte, unt, gem, lapte, suc, cafea, dar a fost mulțumitor. Totuși am dus dorul paparei cremoase cu care m-am obișnuit la Paprika M1, dar asta e altă poveste.

Preț pe cameră cu mic dejun inclus pentru 1 noapte: 70 euro. Rezervare făcută pe booking.com

Page 18 of 139« First...10...1617181920...304050...Last »
error: Content is protected !!