Accesoriile fac diferenta intre minunat si dezastru

Nu s-a determinat exact momentul când o mlădiță de vie în jurul încheieturii a devenit o decorațiune frumoasă, dar istoria brățărilor, colierelor și altor accesorii datează de secole. Cel mai probabil, primele brățări și coliere au avut un scop ritualic, apoi au devenit un simbol al bogăției și statutului. În zilele noastre, accesoriile precum brățările, colierele și cerceii, se găsesc în toate formele și materialele imaginabile. Iar brățările au devenit pe lângă a fi un accesoriu, un simbol al unei cauze sau identități la un grup. Ne plac, sunt frumoase, atrăgătoare, dar cum le asociem și cum reușim să salvăm o ținută folosindu-ne de accesorii? Până la urmă acestea fac diferența dintre minunat și dezastru.

Regula nr. 1: poartă numai câteva accesorii bine alese
Când vine vorba de accesorii, mai puțin înseamnă mai mult. Decât să încarci inutil ținuta, poartă doar câteva accesorii bine alese. Încearcă să alegi accesoriul care te pune mai bine în valoare. În loc de brățări, cercei și inele, toate grămadă unele peste altele, încearcă să porți doar cercei și un inel discret. Sau alege un colier și un inel, renunțând la cercei.

image_806_1_4741
Regula nr. 2: alege cu atenție culorile pe care vrei să le pui în evidență
O bluză albă poate fi pusă în valoare de un colier multicolor, dar o bluză multicoloră și un colier statement multicolor poate însemna dezastru. Dar dacă alegi un colier uni, pentru o pune în evidență o singură culoare a bluzei multicolore, atunci ținuta ta va arăta minunat.

Regula nr. 3: dimensiunile trebuie să fie în concordanță
O pereche de cercei mari nu se va potrivi cu un colier statement la fel de mare. Nu vei reuși decât să încarci inutil ținuta. Dacă vrei să pui un accesoriu în evidență, este bine ca celelalte pe care le porți să fie mai mici și mai discrete.
Fiecare accesoriu trebuie adauge valore ținutei. Coco Chanel a venit cu o recomandare foarte actuală: înainte de ieși din casă trebuie să te oprești, să te uiți în oglindă și să scoți cel puțin un accesoriu. Din fericire, și reversul este la fel de adevărat. Înainte de ieși din casă trebuie să te oprești, să te uiți în oglindă și să adaugi accesoriul care îți lipsește.
Și pentru inspirație în ceea ce privește accesoriile, indiferent că vorbim de cercei, inele sau brățări, vă recomand acest webshop. Pe lângă prețurile foarte bune, găsiți o gamă diversă de accesorii ce pot completa chiar și cele mai pretențioase ținute.

Remedii naturale impotriva caderii parului

Părul este foarte important pentru femei și atunci când cade în exces ne facem tot felul de griji și încercăm tot felul de remedii. Cauzele căderii părului sunt multiple:

– probleme medicale: modificări hormonale (care apar mai ales în timpul sarcinii sau imediat după aceasta), probleme cu tiroida, anemii, boli autoimune
– stresul: este un factor major de cădere a părului (ar trebui să încercăm să fim mai calme și mai relaxate, de parcă s-ar putea)
– genetica bat-o vina: incredibil, dar căderea părului poate fi o problemă genetică influențată de ambii părinți
– dieta: deficiența de proteine, vitamine (mai ales A, B, C, E), minerale (zinc și fier) sunt o cauză principală a căderii părului
– problemele scalpului: eczemele, psoriazisul, dermatita seboreică și infecțiile cu ciuperci, toate cauzează căderea anormală a părului
– tratamente păr: uscarea cu foehnul, stilizarea cu placa, folosirea in exces a spumei, toate duc la deteriorarea si pierderea părului
– lipsa de îngrijire: părul, ca orice altă parte a corpului, are nevoie de îngrijire, iar fără de aceasta nu se obține rezultate bune

Toate problemele de mai sus sunt cauze posibile ale pierderii părului și toate acestea au remedii corespunzătoare. Iar din experiența mea și din lupta mea contra căderii părului – pe care încep încet, încet să o câștig – pot să îți spun că remediile naturale funcționează cel mai bine. Singura lor problemă este că nu au rezultate imediate. Pentru ca un remediu natural să arate că funcționează trebuie răbdare. Nu poți aplica azi o mască cu ulei de ricin, de exemplu, și mâine să ai pretenția să nu îți mai cadă deloc. În general, un remediu natural are nevoie de cel puțin 3-4 luni pentru a începe să funcționeze.

trio-verde-ulei-de-ricin-virgin-100ml-31825

Amestecul de uleiuri naturale:

Este unul dintre remediile ce au funcționat cel mai bine pentru mine. Dacă nu aș fi folosit regulat o mască cu uleiuri naturale imediat după naștere, cred că aș fi rămas fără păr. Nici eu nu am avut răbdare. Și eu mi-am dorit să funcționeze doar după o singură aplicare. Din păcate schimbările imediat au fost subtile: un pic de strălucire, părul se descâlcea mai ușor. Apoi, ușor a început să se reducă cantitatea de păr pierdut. Părul a început să se regenereze, chiar să se îndesească.
Mască: ulei de ricin, ulei de sâmburi de migdale și ulei de măsline + vitamina E
Cam acestea sunt uleiurile de bază, dar în acest amestec se pot adăuga și altele. Pentru mine, uleiul de ricin a fost întotdeauna baza. Peste acesta mai adăugam alte uleiuri: de sâmburi de struguri, de argan, de sâmburi de migdale, extravirgin de măsline etc. Într-o sticlă de demachiant L’Oreal pentru ochi de 125 de ml puneam 1/3 ulei de ricin și apoi restul de uleiuri la alegere, în cantități egale, până umpleam sticla. Uneori adăugam și câteva picături de Vitamina E.
Pentru a economisi timp, aplicam uleiul pe părul uscat de la rădăcină până la vârfuri și stăteam cu el în păr 2-3 ore, apoi îl spălam. Asta și pentru că am părul gras. Aveți grijă totuși să nu turnați prea mult ulei în păr. În contact cu scalpul cald, devine fluid și va curge. Pentru părul uscat recomand să aplicați seara și să-l lăsați în păr până dimineața. Nu este o soluție ideală, dar ce nu face baba pentru frumusețe.
Timp de o lună am aplicat această mască de 2 ori pe săptămână. Apoi, următoarele două luni am aplicat masca o dată pe săptămână și începând cu a patra lună am aplicat la nevoie sau când îmi aducea aminte, dar nu mai rar de o dată la trei săptămâni măcar.
Pentru întreținere, aplic dimineața, o dată pe săptămână, pe părul uscat o singură picătură de ulei de ricin bine încălzită în mână. Uleiul de ricin este foarte greu de întins, mai ales când este rece. Trebuie ușor încălzit în palmă ca să poată fi întins. O singură picătură nu îngrașă deloc părul, deoarece o aplic pe vârfuri și nu la rădăcină. Părul devine strălucitor și ușor de descâlcit. Mai mult, vârfurile despicate au început să arate din ce în ce mai bine.

Șampon: cu gălbenuș de ou și lapte de capră
Uneori, șamponul tradițional poate fi agresiv cu scalpul, așa că am preferat să găsesc o alternativă naturală care să ajute și la combaterea mătreții
Amestec 2-3 gălbenușuri de ou (separate foarte bine de albuș, deoarece acesta rămâne în păr și este foarte greu de scos) și le amestec cu câteva linguri de lapte de capră (de preferință lapte natural de la capre, nu lapte pasteurizat din magazin) ușor încălzit. Aplic amestecul al rădăcina părului și masez foarte bine. Clătesc cu apă din abundență și usuc părul cu un prosop.
Folosesc acest remediu ori de câte ori văd că mătreața își face cap. Nu este un remediu definitiv, deoarece ne scapă de mătreață pentru o perioadă de timp. Dacă nu mai folosim, aceasta revine. Nici nu cred că există remediu definitv pentru mătreață. Chiar și cu șampoanele clasice anti-mătreață, dacă nu le mai folosim mătreața revine. Eu am avut rezultate mult mai bune cu acest șampon făcut în casă, decât cu orice șampon cumpărat.
Dacă nu ai lapte de capră, atunci poți folosi gălbenușul de ou simplu amestecat cu un pic de apă călduță. În timp, datorită reducerii problemelor scalpului, se reduce și căderea părului. Un scalp sănătos înseamnă un păr frumos.

Remediu mirositor, dar eficient: usturoiul
Într-adevăr te cred dacă ai strâmbat din nas la acest remediu. Și eu am făcut la fel, dar usturoiul este un remediu mai mult decât perfect împotriva căderii părului și problemelor scalpului. Dacă ai locuri goale de la căderea părului, ia un cățel de usturoi, taie-l în două, scoate-i miezul și masează zona bine. Sucul din usturoi te va ajuta. Vei vedea că, în curând, în zona respectivă începe să crească părul din nou. De asemenea, poți pisa usturoiul, pune apă peste el și lasă-l câteva minute la macerat. Cu ajutorul unui tifon, stoarce tot sucul și folosește-l pe păr, masând bine de tot scalpul. Lasă-l să acționeze timp de o oră. Apoi, spală-te cu un șampon neagresiv. În curând, părul tău își va reveni.

Ultimul miros plăcut

Vântul arunca săgeți ascuțite pe fața mea. Picioarele abia mi se mai mișcă. Sunt atât de obosită. Tot ce vreau este să adorm și să îmi fie cald. Încerc din nou să văd prin pâcla neagră a nopții. Deși ochii mei s-au obișnuit cu întunericul nu văd nimic mai mult decât fulgii de zăpadă duși de ici colo de vântul nemilos. Cândva, îmi plăcea iarna. Jocul fulgilor mă duce cu gândul la copilărie. Îmi place iarna, dar să o văd de pe geam dintr-o cameră încălzită atât de tare încât să se topească untul în primele cinci multe după ce este scos din frigider. Următorul pas greoi mă trezește din visare. Trebuie să mă mișc. Trebuie să pot. Pe frigul ăsta orice oprire înseamnă moartea înghețată. Dar sunt atât de obosită. Nu mai vreau. Poate am luptat prea mult cu coșmarul alb. Tot ce vreau este să dorm. Să visez la acasă, la liniște și la căldură.

kerrygold-unt-paine

Deschid ochii și văd jocul hazliu al flăcărilor din șemineu. Este atât de cald și de bine. Pătura moale cu care sunt învelită sporește căldura. În jur miroase a prăjituri proaspăt scoase din cuptor. Mirosul îmi umple nările și mă invită iar la visare. Închid leneș ochii și îmi aduc aminte de Crăciunul alb petrecut în casa bunicilor. Îmi aduc aminte de bunica, care făcea niște prăjituri cu unt de mirosea în toată casa. Stăteam lipită de masa de bucătărie și mă uitam vrăjită cum din faina cea mai albă și untul ce mai galben, bunica umplea tăvi mari de prăjituri aromate. Păzeam cu strășnicie cuptorul cel magic, până ce bunica decreta că prăjiturile s-au copt destul și pot fi scoase. Suportam cu stoicism privirile vigilente, căutând o portiță de neatenție pentru a putea fura o bucățică aburindă de prăjitură. Dar bunica nu putea fi înșelată. Părea că are un ochi și la spate. Nu întindeam bine mâna spre o prăjitură, că se întorcea și blajin îmi explica pentru a mia oară că trebuie să le las să se răcească altfel o să mă doară burta. Dar cui îi păsa de avertizări? Tot ce voiam era să gust minunăția din tavă. Așa că bunica deschidea geamul de la bucătărie și punea o farfurie cu câteva prăjituri la răcit. Aerul rece intra nestingherit și ridica rotocoale de abur alb, inundând toată încăperea. În sfârșit chinul era gata. Puteam gusta minunățiile. Vai ce gust, ce aromă persistentă de unt. Cât de departe și cât de dragi îmi sunt aceste amintiri.

Ridic capul încet și mă uit în jur. Limbile de foc joacă uluitor pe pereți învăluind totul într-o căldură binefăcătoare. Îmi este atât de bine încât uit chinul alb pentru câteva minute. Trag aer în piept și acele de gheață mă îneacă. Nu reușesc să respir mai mult de un fir subțire de oxigen. Totul este negru. Nicio rază de lumină. Închid ochii și sunt reînvăluită în căldură. Cândva, undeva, ca dintr-o amintire îndepărtată vă silueta bunicii ce îmi întinde o mână caldă. Îmi zâmbește, iar figura ei blândă îmi oferă speranță. Totul e alb, învăluit în lumină.

Statul ne vrea banii, ANAF nu

Într-o zi încă de vară, călduroasă, primesc un plic din ăla cu casetă neagră. Știi și tu de care, plic din ăla de te gândești să donezi repede tot ce ai bisericii și să fugi în pădure să trăiești cu lupii, că altfel nu scapi. Pe mine mă amuză plicurile alea. Le zic ”găuri negre”, căci tot ce e acolo sunt niște sume care apar de nicăieri și sunt absorbite de ANAF mai ceva ca lumina într-o gaură neagră. Deschid plicul și surpriză, nu avea nicio legătură cu mine, ci cu un angajat de la firmă. Se pare că nu plătise fabuloasa sumă de 131 de lei de prin 2012 și ANAF mă somează să iau banii firmei și să îi plătesc omului datoria.

Pentru că în general nu mă reped să dau banii ca la curve înainte să aflu să aflu despre ce e vorba, am o discuție cu persoana în cauza pe care o vom numi domnul B., doar pentru scopuri pur creative. Iar domnul nostru B. habar nu avea că există o instituție numită ANAF, darămite că ar mai datora ceva acolo. Domnul B. este genul ăla de persoană care nu are card bancar, ANAF nu există și impozitul se plătește la primăria din sat doar dacă vine primarul și îl amenință că nu îi mai dă subvenția pentru lemne. Mă duc la ANAF Suceava să aflu despre ce e vorba. Mi se comunică sec că e de la ANAF Câmpulung și doar acolo mi se poate spune ce și cum. Așa că îi zic domnului B, ca pe un sfat călduros, să se ducă la ANAF Câmpulung și să vadă despre ce vorba. De ce Câmpulung? Pentru că e cea mai apropiată localitate mare de satul unde viețuiește domnul B și pentru că acolo este arondat. Asta logic pentru că de ce să aibă ANAF o bază centralizată? Oare la ce ne-ar folosi să avem informațiile utile la îndemână? Unde ar fi amuzamentul în a pune oameni pe drumuri?

Și se duce domnul B la ANAF Câmpulung și află cu uimire că datorează suma de 131 cu titlu de impozit. Bunicul său vânduse o bucată de teren doar cu ante-contract de vânzare și apoi s-a dus la cele veșnice. Cumpărătorul văzând așa, a dat în judecată și a câștigat terenul. Domnul B habar nu avea. Iar când a acceptat moștenirea, a acceptat și datoriile. Bun zic, asta e de acum. Ia și plătește și adu-mi hârtie că ai plătit, altfel firma îți va opri din salariu. Ascultător se duse. Și doar atât. Pentru că a aflat cu stupoare că nu se poate plăti la ANAF Câmpulung, doar la ANAF Suceava. Adică în logica ANAF, omul nostru ar trebui să cheltuie cam 100 de lei pe drum și o zi lipsă de la muncă, ca să meargă ghiocel să își achite datoriile. Zic, lasă că mă duc eu la Suceava și îți plătesc și aia e.

La ANAF Suceava altă surpriză. Nu se poate achita pentru că conturile de trezorerie trecute pe somație nu mai sunt valabile. Somația e din August și eu am mers în Septembrie. Bun așa, și eu cum plătesc? Păi mergeți la ANAF Câmpulung. Poftim??? De acolo vin. Și mi-au zis să plătesc aici. Nu se poate achita aici. Trebuie mers la ANAF Câmpulung. Și chiar dacă ați plăti în numele firmei pentru angajat nu există siguranța că banii ăia se vor duce în contul persoanei respective. (Aici te rog să inserezi POKER FACE).

Ca să rezum: avem o datorie la ANAF și nicio modalitate concretă de plată. Ia să îmi explice și mie domnii de la ANAF cum vine treaba asta. Statul ne vrea banii, dar ANAF refuză să încaseze. Și apoi tot noi suntem vinovați că suntem rău-platnici nu? Să mai adaug că până la această somație, pentru o datorie din 2012, domnul B nu a primit nicio hârtie? Deci timp de 4 ani ANAF a stat și s-a scărpinat sub coada! Ia să îmi explice mie guvernații noștri minunați cum e cu treaba cu încasările la buget? Au bani de campanie electorală? Ca văd că în rest, instituțiile statului se pricep doar să pună oamenii pe drum. Domnul B ar fi trebuit să alege 150 de km cu banii în dinți, numai ca să audă de la ANAF că nu poate plăti niciunde.

Și noi cu cine votăm până la urmă?

Page 10 of 129« First...89101112...203040...Last »
error: Content is protected !!