Alege sa citesti cu stil si placere, prin intermediul unui eBook!

Alege sa citesti cu stil si placere, prin intermediul unui eBook!

 

 

Acum câţiva ani aveam un Nokia E71 cumpărat cu mari eforturi în rate când abia apăruse pe piaţă. Super-telefon la vremea lui, deşi dacă stai acum şi te uiţi la el îşi vine să râzi de ecranul minuscul şi multitudinea de taste. Nu oferea posibilităţile unui smartphone de acum, dar reuşeam să citesc un email, să văd un ataşament în format Word, Excel sau PDF, să mă dau un pic cu chiu cu vai pe net pe vreun site şi să am YMess. Ce mai tehnologie tată nu glumă. 
 
Cam asta era starea de spirit a tehnologiei când am aflat de minunăţia numită ebook reader. După cum vă puteţi imagina şi după cum ar face orice pasionat de tehnologie, am început să caută oferte, deoarece nu îmi doream orice ebook, ci un Kindle, adică mama ebook readerelor după părerea mea. Şi unde poţi găsi cele mai bune oferte dacă nu la un magazin online. Plus că îmi place să fac cumpărături online, deoarece pot căuta atent, pot compara preţuri şi ofertele, promoţiile şi reducerile, mă pot uitat atent la specificaţii şi mai mult decât atât mă pot gândi şi răzgândi de o mie de ori dacă vreau, fără să am un vânzător care să îmi sufle în ceafă.

 

Fac o mică paranteză ca să vă spun că invenţia asta numită carte electronică sau ebook, ca să fim mai engleziţi un pic, mi se pare minunată. Când eram acasă la mama, aveam un recamier (probabil că tinerii din ziua de azi nu vor şti ce e ală) cu o bibliotecă imensă deasupra. Şi, în fiecare compartiment cărţile erau puse pe 2 rânduri şi chiar unele peste altele pentru că nu mai încăpeau. Când am vândut apartamentul şi ne-am mutat în casa bunicii, ia ghiciţi ce a fost mai greu de cărat: şifonierul sau tona de cărţi? Vă spun eu: cărţile. Am făcut sute de drumuri de la etajul patru şi până la parter numai ca să car cărţile alea, toate… căci mama nici nu îşi închipuia că o ajungă ziua în care toate vor încăpea într-un dispozitiv de câteva sute de grame. Erau averea şi mândria ei. La fiecare salariu îşi cumpăra cel puţin 2 cărţi, dacă nu mai multe. Venea acasă şi le citea pe nerăsuflate. Puteţi să v-o imaginaţi pe săraca mama când a văzut că eu nu mai cumpăr nicio carte şi că tot timpul stau cu tehnologia nouă în faţă? Cum să nu ai o carte în casă?!?! Efectiv blasfemie! Şi pune mâna frumos şi explică-i că eu am de fapt sute de cărţi şi că toate sunt înghesuite în dispozitivul ăsta mic numit ebook reader.
Oricât ar spune lumea că nimic nu se compară cu cititul unei cărţi clasice la care poţi efectiv mirosi foile (chiar aşa de ce nu or scoate mai marii tehnologiei un ebook care să emane miros de hârtie veche – astfel ar fi mulţumiţi şi nemulțumiții), că e o adevărată artă şi plăcere să dai filă după filă în momentul în care citeşti o carte clasică, eu rămân la părerea mea: tehnologia trebuie să evolueze şi este uimitor că poţi pleca în vacanţă cu sute de cărţi după tine, bine împachetate pe hard discul unui Kindle. Ia gândiţi-vă la următoare situaţie: pleci la munte să te relaxezi câteva zile şi îşi iei cu tine 2 cărţi de filozofie pe care vroiai să le citeşti de mult timp, dar nu ai avut niciodată timp. După o drumeţie, ajungi la hotel, te aşezi pe un şezlong şi scoţi o carte din cele două. Constanţi că eşti un pic prea relaxat pentru o lectură atât de grea cum e filozofia şi îţi dai seamă că ai fi citit în schimb un roman poliţist, care să te ţină un pic în suspans. Ce faci? Dai fuga până la prima librărie sau intri pe net şi dintr-un magazin online îţi cumperi un ebook Kindle, ca că ai la degetul mic toate cărţile pe care vrei să le citeşti la un anumit moment?
Revenind totuşi la amintirile mele din timpuri de mult apuse când tehnologia nu era atât de dezvoltată şi căutam să îmi cumpăr un ebook reader, înfrigurarea căutărilor mele s-a transformat rapid în dorinţa arzătoare de a avea o tabletă, pentru că e şi telefon, e şi dispozitiv de internet şi e şi ebook reader. Îmi pare sincer rău şi în momentul de faţă că nu am cumpărat un ebook reader, căci de tabletă m-am plictisit cam într-un an, când o dată cu apariţia phablet-urilor (am trecut la o struţo-cămilă între telefon şi tabletă: un phablet). Plus de asta, un ebook reader ar fi însemnat plăcerea pură de a citi. Acum, chiar dacă folosesc struţo-cămila, phablet-ul, pentru a citit sau pentru a începe să citesc ceva, mereu apare altceva care îmi atrage atenţia: un joc, o notificare de email care e musai să o văd atunci, o notificare pe Facebook etc. şi aşa se duce pe apa sâmbetei toată plăcerea de a citi. 

 

Poate, prin intermediul probei 5 de la Spring SuperBlog 2014 şi a magazinului MarketOnline.rovoi câştiga un ebook Kindle, şi astfel voi redescoperi plăcerea de a citi mii de cărţi.

Leacuri, sfaturi si retete pentru casa ta de la Doctor Deco

Leacuri, sfaturi si retete pentru casa ta de la Doctor Deco

 

 

Prin 2008 ne-am apucat de construit o casă. Motivul a fost unul cât se poate de simplu: trăiam într-o garsonieră confort II de 22 de metri şi ne-am fi dorit ceva mai mare. Iniţial ne-am orientat spre un apartament, dar cum era perioada de bum imobiliar şi preţurile creşteau de la o zi la alta efectiv nu ne ajungeau banii ca să cumpărăm un apartament. Aşa că având o bucată de teren la ţară, ne-am decis să facem o casă. Nu ştiam nimic despre construcţii şi acum, dacă ar fi să o iau de la capăt, nu cred ca aş mai avea curajul sau aş face totul altfel. Dar, încet, încet a început să prindă contur şi acum 3 ani ne-am mutat în casa nouă, pe jumătate finisată şi cu un petic de mobilă, căci se terminaseră banii. Nici până acum nu am reuşit să o termin aşa cum mi-aş fi dorit., iar la capitolul decoraţiuni ce să mai zic: dezastru. Efectiv aş avea nevoie de un doctor de decoraţiuni interioare care să vină, să analizeze şi să dea un diagnostic, iar apoi o reţetă lungă de tratamente.
Proba cu numărul 4 din Spring SuperBlog mi-a dat chiar şansa de a apela Doctor Deco pentru un consult de specialitate în ceea ce priveşte casa mea, care vreau să se transforme într-o oază de linişte. După o zi stresantă la serviciu, fiecare dintre noi are nevoie să vină acasă şi să se relaxeze, iar o casă decorată de un doctor specialist în decoraţiuni interioare ar fi exact oaza de relaxare vizuală de care avem nevoie.
Aşa că am decis să apelez cu încredere la specialistul în decoraţiuni, Doctor Deco. Am intrat cu emoţie în magazinul din str. Blănari nr. 12 din Bucureşti şi am cerut un consult pentru casa mea.
Doctor Deco: Bun, să începem cu livingul şi după ce terminăm cu acesta, te las câteva zile să te bucuri de rezultat, să îl analizezi şi testezi şi apoi o să continuăm cu restul casei. Aici, în living, cel mai important este să punem în valoare colţul dintre canapea şi perete. O veioză de podea, cu model în dungi, ajută la punerea în valoare a acestei părţi a camerei şi este foarte utilă şi pentru momentele de relaxare, când îşi doreşti să citeşti o carte şi ai nevoie de o iluminare mai bună decât cea oferită de lustră.
Eu: Este o idee chiar foarte interesantă. Nu m-aş fi gândit că aş putea pune acolo o lampă de podea. Mereu mi se părea un spaţiu mort, fără o utilitatea anume.
Doctor Deco: Apoi, pe canapea punem 2 perne decorative care să se potrivească perfect cu colecţia de maşinuţe în miniatură a soţului. De exemplu, eu aş alege perna cu motocicletă albastră, perfectă pentru armonizarea pe care vrem noi să o creăm.
Eu: Tot timpul am ales pernele în nuanţe de roşu, e culoarea mea preferată.
Doctor Deco: Înţeleg, atunci îţi recomand perna cu motocicletă roşie. Astfel te poţi bucura şi tu de culoarea ta preferată şi soţul de imprimeul cu motocicletă, iar eu voi fi mulţumit de armonizarea camerei. Şi voi adăuga în partea din dreapta, lângă televizor o vază ceramică albă, cu model figură, care va reuşi să scoată acel spaţiu din anonimat şi va pune în evidenţă frumuseţea florilor. Poţi alege unul dintre cele două modele, care îţi atrage ochiul cel mai mult. Sau şi mai bine le-ai putea alege pe amândouă, puse una lângă alta.

 

Eu: Le voi alege pe amândouă, exact aşa cum ai sugerat. Se îmbină foarte bine. Mulţumesc de sfaturi.
Doctor Deco: Aştept să îmi spui cum ţi se pare şi dacă te simţi bine în livingul tău decorat de mine. Te aştept oricând la noi în magazin sau pe site pentru a alege ce îţi doreşti sau pur şi simplu pentru sfaturi despre decoraţiunile interioare Sper să continuăm cât de curând cu restul casei.
Am plecat mulţumită şi încântată de sfaturile propuse de Doctor Deco. Livingul meu arată foarte bine şi a devenit o oază de relaxare şi de încântare vizuală. Abia aştept să revin pentru sfaturi şi pentru restul casei.

Ce ai aprecia la un salon de nunta?

Ce ai aprecia la un salon de nunta?
Mama şi tata şi-au petrecut tinereţea cu distracţia specifică pentru perioadă comunistă: nunţile şi cumătriile. Au nenumăraţi fini cununaţi sau botezaţi… cred că nici chiar ei nu îi mai ştiu pe toţi. Aşa că nunta mea a devenit rapid un subiect de discuţii şi de dispute. Nici eu şi nici jumătatea mea nu ne doream nuntă mare şi cu fast, adică nu ne doream nuntă deloc în acele momente. După cununia civilă, eu eram ocupată până peste cap cu dizertaţia pentru masterat, iar el muncea de rupea ca să prindă o avansare. Deci, numai la toată tevatura unei nunţi nu ne stătea gândul, dar după îndelungi discuţii şi certuri cu mama mai ales, am cedat şi am lăsat-o să se ocupe de organizarea nunţii. Numai că totul a fost în pripă, pentru că până ne-a convins, până am stabilit data, nu prea mai aveam de unde să alegem un salon de nuntă ca lumea, deoarece majoritatea erau ocupate. Aşa că a trebuit să ne mulțumim cu ce am găsit. Puţin dezamăgită şi ocupată până peste cap, am lăsat organizarea nunţii cu totul în grija mamei şi a naşei. Şi când zic cu totul, mă refer că pe 29 am avut susţinerea lucrării de dizertaţie, iar pe 30 m-am dus, m-am îmbrăcat în rochie şi hai la nuntă.
Când am văzut proba nr. 3 de la Spring SuperBlog am rămas dezamăgită, nu din cauza probei, ci din cauză că nu am ce să povestesc de la nunta mea, aşa cum o vor face probabil celelalte fete înscrise la concurs.
Mi-ar fi plăcut să îmi rup picioarele în căutarea salonului perfect de nuntă, care să fie spaţios, nu ca cel unde a fost nunta mea care avea 4 stâlpi fix în mijlocul sălii. Mi-aş fi dorit să pot alege din mai multe decoraţiuni pentru salon, să am huse bleu pe scaune cu funde mari de-un galben pai, iar aranjamentele florale să fie din cale albe cu cale roşii. Probabil că din descriere totul o să vi se pară chicios, dar în imaginaţia mea nu este deloc aşa, totul se îmbină perfect: de la nuanţele huselor pentru scaune, la feţele de masă, la perdelele de la ferestrele salonului. Şi apoi mi-ar fi plăcut să existe o piscină şi să putem dansa valsul mirilor acolo deasupra apei, acompaniaţi în surdină de un pian.
Deşi ringul de dans a fost destul de generos şi la mine, mi-ar fi plăcut ca acesta să fie mai bine delimitat şi să nu fim nevoiţi să ne fugărim printre stâlpii de susţinere, iar spaţiul verde din faţa salonului mi-ar fi plăcut să fie amenajat cu diverse dispozitive de iluminare care să arunce o lumină difuză pe tufele de trandafiri abia îmbobociţi, care bineînţeles la nunta mea nu au existat deloc – nici dispozitivele de iluminat şi nici tufele de trandafiri. Ar fi fost drăguţ să reuşesc să ajung la stabilirea meniului, să am posibilitatea de a alege ce le punem pe masă invitaţilor şi mi-ar fi plăcut ca totul să fie furnizat de cei de la salonul de nunţi, nu să alergăm după vin, apă sau bere. La fel cum văd pe la televizor că se duc vedetele la degustări de prăjituri înainte de nuntă… eh, fiţe, dar e simpatic. Un foc de artificii, ar fi fost fix cireaşa de pe tort, de pe tortul miresei bineînţeles.
De cununia religioasă nici nu mai zic. De obicei preoţii sunt foarte expeditivi şi termina relativ repede, dar pentru că preotul mă cunoştea de mică s-a lungit şi s-a tot lungit, până m-a terminat, căci tocurile pe care le-am purtat nu prea s-au potrivit cu lungimea slujbei. Şi dacă tot vorbeam de valsul la piscină, o cununie lângă o piscină împodobită cu flori multicolore ar fi fost ceva de vis. Cred că ar fi vorbit invitaţii luni de zile despre nunta mea. Şi, apropo de invitaţi, mai ales în zilele noastre când lumea nu mai are bani şi venitul la nuntă a devenit un lux, mulţi nu au venit deşi li s-a pus la dispoziţie transport, aşa cum se face. Acum să nu credeţi că au avut la dispoziţie taxiuri, ca la un salon de nuntă cu ştaif, ci doar maxi-taxi, dar ar fi putut să vină oricum. Nu am făcut nunta pentru bani, ci pentru dragul de a fi alături de noi.
 Poate că nu am avut tot ce mi-aş fi imaginat că aş avea la nunta mea, dar am un soţ uimitor care mă iubeşte şi mă susţine, şi în ciuda nunţii nu tocmai pe placul meu, ne iubim de peste 8 ani şi asta e cel mai important.

Deodorantul poate fi prieten sau dusman!

Deodorantul poate fi prieten sau dusman!

 

Ţin minte că eram destul de fragedă când am descoperit deodorantul mamei. Sinceră să fiu nu mai ştiu ce marcă era, nu am dat importanţă pentru că mama, deşi o femeie frumoasă, nu a avut cultul produselor de machiaj. Singurele cosmetice pe care le folosea cu religiozitate erau deodorantul şi rujul. Poate, din acest motiv nici nu ţin minte ce marcă era deodorantul şi poate că tot din acest motiv am descoperit destul de târziu lumea cosmeticelor şi am devenit un pic mai pasionată decât ar fi normal. Aşadar, dintre toate produsele cosmetice am ajuns să preţuiesc rujul şi am început să testez deodorant după deodorant, pentru a-l găsi pe cel perfect potrivit mie. În timpul acestei căutări şi prin nenumărate teste m-am ales şi cu experiențe mai puţin plăcute. Din cauza deodorantului Lady Speed Stick am rămas cu o sensibilitate la nivelul subraţului care se manifestă de la un nivel abia simţit la un nivel foarte intens, în funcţie de emoţiile resimţite în acel moment. Astfel, viaţa mea, din acest punct de vedere, a devenit o perpetuă căutare a acelui deodorant cu farmec, care să mă protejeze de transpiraţie, dar care să nu îmi provoace sensibilitatea de piele pe care o urăsc din tot sufletul. 

 

Nu mă judecaţi greşit, dar am crezut tot timpul că suntem prea săraci ca să cumpărăm produse ieftine şi m-am axat mai tot timpul pe produse care mai de care mai costisitoare şi care nu au dat niciun rezultat sau care au avut rezultate destul de slabe. Vreau un deodorant care îmi fie prieten şi care să mă ajute, nu unul care să îmi fie duşman şi care să îmi provoace tot felul de reacţii adverse. 

 

Foarte de curând am rămas chiar uimită de ascensiunea unei mărci româneşti, cu produse accesibile tuturor, care până mai ieri era asociată cu comunismul şi care, în mintea mea de copil marcat de Ceauşescu, înseamnă produse ieftine, proaste, fără cap şi fără coadă. Şi judecând stric după ambalaj, deşi ar fi trebuit să ştiu că e posibil să existe fond fără formă, chiar erau fade şi fără acel vino-ncoa cu care ne-au obișnuit produsele capitaliste. Cred că aţi ghicit că firma despre care vorbesc este Farmec, o marcă românească care are toate şansele să devină o super-marcă în viziunea mea, deoarece şi-a îmbunătăţit imaginea vizuală atât a produselor cât şi a mărcii. 

 

Astfel, că am rămas uimită să aflu în cadrul Spring Superblog 2014 de gama lor de produse antiperspirante Gerovital H3 prof.dr. Ana Aslan. Descrierea acestora chiar m-a impresionat: formulare blândă, de tip emulsie, cu săruri de aluminiucare reglează procesul transpirației în zona axilară prin formarea unor hidroxi-geluri care blochează parțial canalele sudoripare, având Citrofol®, un ingredient organic, care inhibă descompunerea enzimatică a componentelor nemirositoare ale transpirației, fără distrugerea bacteriei implicate în proces, iar vitamina E are acțiune antioxidantă, care împiedică procesele de autooxidare ale compușilor nesaturați ai transpirației. Dintre variantele de deodorant antiperspirant eu aş alege pentru mine un deodorant antiperspirant Gerovital H3 Sensitive. L-aş testa şi în dulcele stil al blogurilor aş scrie câteva articole pe tema asta, deoarece trăiesc cu speranţa că este un produs care mi s-ar potrivit. 

 

Şi dacă aş fi în echipa de marketing a companiei Farmec aş face o companie inedită şi probabil controversată, dar care ar prinde. Aş lua cu mine nişte produse şi m-aş sui în primul mijloc de transport, acolo unde se adună parcă toţi oamenii care sunt certaţi cu apa şi săpunul şi care au probleme cu antiperspirantele şi le-aş oferi câte un produs: uitaţi pentru dvs. doamnă gratuit din partea companiei Farmec produsul deodorant antiperspirantGerovital H3 Splendide, vă rog să îl încercaţi, este chiar spendid aşa cum spune şi denumirea. Iar, pentru dvs. domnişoară produsul deodorant antiperspirant Gerovital H3 Fresh, cu un parfum proaspăt ca o zi de primăvară. Şi pentru dvs. deodorant antiperspirant Gerovital H3 Natural, cu miros natural şi fără parabeni. Probabil, că în primă instanţă, lumea s-ar uita ciudat, e posibil ca unele persoane să ne zică şi ceva de dulce pentru că atentăm la „curăţenia” lor, dar, cum românii nu refuză produsele oferite gratuit, cel mai probabil le-ar acceptat şi le vor testa. Astfel îşi vor da seama de calitatea acestora şi le vor cumpăra. Sau poate că echipa de marketing a companiei Farmec râde în hohote în acest moment de idea mea, dar oamenii pot fi educaţi şi educaţia se face prin exemplificare şi testare, nu ca în şcolile româneşti numai prin teorie. Şi prin implicarea tuturor poate că putem schimba unele realităţi urât mirositoare ale ţărişoarei noastre.