Accesoriile fac diferenta intre minunat si dezastru

Nu s-a determinat exact momentul când o mlădiță de vie în jurul încheieturii a devenit o decorațiune frumoasă, dar istoria brățărilor, colierelor și altor accesorii datează de secole. Cel mai probabil, primele brățări și coliere au avut un scop ritualic, apoi au devenit un simbol al bogăției și statutului. În zilele noastre, accesoriile precum brățările, colierele și cerceii, se găsesc în toate formele și materialele imaginabile. Iar brățările au devenit pe lângă a fi un accesoriu, un simbol al unei cauze sau identități la un grup. Ne plac, sunt frumoase, atrăgătoare, dar cum le asociem și cum reușim să salvăm o ținută folosindu-ne de accesorii? Până la urmă acestea fac diferența dintre minunat și dezastru.

Regula nr. 1: poartă numai câteva accesorii bine alese
Când vine vorba de accesorii, mai puțin înseamnă mai mult. Decât să încarci inutil ținuta, poartă doar câteva accesorii bine alese. Încearcă să alegi accesoriul care te pune mai bine în valoare. În loc de brățări, cercei și inele, toate grămadă unele peste altele, încearcă să porți doar cercei și un inel discret. Sau alege un colier și un inel, renunțând la cercei.

image_806_1_4741
Regula nr. 2: alege cu atenție culorile pe care vrei să le pui în evidență
O bluză albă poate fi pusă în valoare de un colier multicolor, dar o bluză multicoloră și un colier statement multicolor poate însemna dezastru. Dar dacă alegi un colier uni, pentru o pune în evidență o singură culoare a bluzei multicolore, atunci ținuta ta va arăta minunat.

Regula nr. 3: dimensiunile trebuie să fie în concordanță
O pereche de cercei mari nu se va potrivi cu un colier statement la fel de mare. Nu vei reuși decât să încarci inutil ținuta. Dacă vrei să pui un accesoriu în evidență, este bine ca celelalte pe care le porți să fie mai mici și mai discrete.
Fiecare accesoriu trebuie adauge valore ținutei. Coco Chanel a venit cu o recomandare foarte actuală: înainte de ieși din casă trebuie să te oprești, să te uiți în oglindă și să scoți cel puțin un accesoriu. Din fericire, și reversul este la fel de adevărat. Înainte de ieși din casă trebuie să te oprești, să te uiți în oglindă și să adaugi accesoriul care îți lipsește.
Și pentru inspirație în ceea ce privește accesoriile, indiferent că vorbim de cercei, inele sau brățări, vă recomand acest webshop. Pe lângă prețurile foarte bune, găsiți o gamă diversă de accesorii ce pot completa chiar și cele mai pretențioase ținute.

Ultimul miros plăcut

Vântul arunca săgeți ascuțite pe fața mea. Picioarele abia mi se mai mișcă. Sunt atât de obosită. Tot ce vreau este să adorm și să îmi fie cald. Încerc din nou să văd prin pâcla neagră a nopții. Deși ochii mei s-au obișnuit cu întunericul nu văd nimic mai mult decât fulgii de zăpadă duși de ici colo de vântul nemilos. Cândva, îmi plăcea iarna. Jocul fulgilor mă duce cu gândul la copilărie. Îmi place iarna, dar să o văd de pe geam dintr-o cameră încălzită atât de tare încât să se topească untul în primele cinci multe după ce este scos din frigider. Următorul pas greoi mă trezește din visare. Trebuie să mă mișc. Trebuie să pot. Pe frigul ăsta orice oprire înseamnă moartea înghețată. Dar sunt atât de obosită. Nu mai vreau. Poate am luptat prea mult cu coșmarul alb. Tot ce vreau este să dorm. Să visez la acasă, la liniște și la căldură.

kerrygold-unt-paine

Deschid ochii și văd jocul hazliu al flăcărilor din șemineu. Este atât de cald și de bine. Pătura moale cu care sunt învelită sporește căldura. În jur miroase a prăjituri proaspăt scoase din cuptor. Mirosul îmi umple nările și mă invită iar la visare. Închid leneș ochii și îmi aduc aminte de Crăciunul alb petrecut în casa bunicilor. Îmi aduc aminte de bunica, care făcea niște prăjituri cu unt de mirosea în toată casa. Stăteam lipită de masa de bucătărie și mă uitam vrăjită cum din faina cea mai albă și untul ce mai galben, bunica umplea tăvi mari de prăjituri aromate. Păzeam cu strășnicie cuptorul cel magic, până ce bunica decreta că prăjiturile s-au copt destul și pot fi scoase. Suportam cu stoicism privirile vigilente, căutând o portiță de neatenție pentru a putea fura o bucățică aburindă de prăjitură. Dar bunica nu putea fi înșelată. Părea că are un ochi și la spate. Nu întindeam bine mâna spre o prăjitură, că se întorcea și blajin îmi explica pentru a mia oară că trebuie să le las să se răcească altfel o să mă doară burta. Dar cui îi păsa de avertizări? Tot ce voiam era să gust minunăția din tavă. Așa că bunica deschidea geamul de la bucătărie și punea o farfurie cu câteva prăjituri la răcit. Aerul rece intra nestingherit și ridica rotocoale de abur alb, inundând toată încăperea. În sfârșit chinul era gata. Puteam gusta minunățiile. Vai ce gust, ce aromă persistentă de unt. Cât de departe și cât de dragi îmi sunt aceste amintiri.

Ridic capul încet și mă uit în jur. Limbile de foc joacă uluitor pe pereți învăluind totul într-o căldură binefăcătoare. Îmi este atât de bine încât uit chinul alb pentru câteva minute. Trag aer în piept și acele de gheață mă îneacă. Nu reușesc să respir mai mult de un fir subțire de oxigen. Totul este negru. Nicio rază de lumină. Închid ochii și sunt reînvăluită în căldură. Cândva, undeva, ca dintr-o amintire îndepărtată vă silueta bunicii ce îmi întinde o mână caldă. Îmi zâmbește, iar figura ei blândă îmi oferă speranță. Totul e alb, învăluit în lumină.

Frumusețea este relativă?

Să nu fii o persoană prea deșteaptă, că fug oamenii de tine, dar nici proastă, că toți te vor ocoli. Să nu fii cu nasul pe sus, dar nici să-ți mănânce toți câinii din traistă. Să nu fii zgârcit, dar nici prea darnic. Să nu te îngrași prea rău, dar nici să slăbești prea tare. Să nu te machiezi prea strident, dar nici să stai nemachiată că ți se văd porii, punctele negre și toate acele imperfecțiuni ale pielii. Să nu te îmbraci prea provocator, dar nici să te acoperi de tot. Să nu stai într-o relație care nu te avantajează, dar să știi că e păcat să fii singură. Să nu faci sex din prima seară, dar nici să nu te măriți virgină. Să nu te întinzi mai mult decât îți este plapuma, dar să nu care cumva să te mulțumești cu puțin. Să nu folosești produse de slăbit, dar nici să nu sari calul cu mai mult de 5 kilograme peste greutatea maximă admisă. Să nu iei steroizi anabolizanti, dar ai fi un om tare drăguț dacă ai avea un corp sculptat și proporționat incredibil de frumos.

14054791_1314406915251050_1923495806_n

Pe bune?!

Serios, până unde suntem în stare să mergem? Cât de departe suntem dispuși să ajungem? Câte reguli vom mai îndruga pentru a ne simți bine noi înșine? Bineînțeles că știu, este mai ușor să pui lupa pe celălalt decât să te uiți la tine, să te descoperi și să identifici toate acele defecte și nereguli pe care, dacă vrei să duci o viață fericită, trebuie să le îndrepți. Este greu să lupți cu propriile neajunsuri și este și mai greu să recunoști faptul că greșești. V-am arătat și-n alte articole indignarea mea vis-a-vis de regulile scrise sau nescrise despre ceea ce se face sau nu se face.

Ei bine, adevărul este că avem o singură viață. Una singură. Și dacă nu profităm de ea, se duce mai repede decât am clipi. De ce ne-am amărî cu ce se face sau nu ce face?! Important este ca tu să fii tu. Nu trebuie să îți schimbi standardele sau viața pentru a fi acceptat și iubit de cei din jur, trebuie să iei toate măsurile necesare pentru a te simți mândru de propria tine. Dacă te judeci, nu te apreciezi și nu te iubești, la fel vor face și ceilalți oameni. Iar dacă a te simți bine în pielea ta înseamnă să ai nu știu câte kilograme, să îți pui silicoane în fese, să consumi steroizi anabolizanți sau să citești 10 cărți pe luna, fă-o. Ești liber să faci ce vrei pentru a te simți fericit.

Frumusețea este relativă. Nu-i frumos ce-i place lui/ei, e frumos ce-ți place ție. Așadar, nu trebuie să ne încadrăm în niște standarde anume, trebuie să ne încadrăm în parametrii impuși de noi înșine. Oricum ai arăta, meriți tot ce este mai bun, meriți respect, iubire, compasiune și așa mai departe. Nu contează musai aspectul, cât contează sănătatea ta. Orice sacrificiu ai face, fă-l pentru a-ți menține sănătatea, nu pentru a te încadra în standardele impuse de societate.

Și dacă trebuie să spargi barierele și să încalci regulile scrise sau nescrise, fă-o. Meriți să fii fericit. Meriți să trăiești viața pe care o vrei și nu uita, lumea aparține curajoșilor, iar eroii se nasc atunci când ignori turma și adopți calitatea de a fi un om excepțional. Poți fi o persoană incredibilă. A fi diferit nu-i musai ceva rău. A fi diferit înseamnă a fi deosebit.

Renovare cu mama

Sau mai bine zis titlul ar fi trebuit să fie renovare cu indecisa de mama. Dar să o iau cu începutul. Din varii motive mama a decis să se mute de la casă la bloc. Așa că primul pas a fost să găsim un apartament pe placul ei. Mi-am rupt picioarele vreo trei luni prin oraș căutând ceva pe placul mamei. Crezi că am găsit? Greșit! Am cumpărat un apartament până la urmă, dar nu e chiar pe placul ei. Pe placul ei nu au fost nici cele 50 de alte apartamente pe care le-am văzut. Până la urmă a trebuit să iau decizia și să cumpăr ceva, altfel și acum umblam prin oraș la vizionări. Am crezut că de aici înainte totul va merge lin, dar ți-ai găsit?
Apartamentul cumpărat necesita renovare generală, așa că a urmat nebunia cu alergatul după materiale necesare renovării. Am crezut că va fi simplu să cumpăram niște gresie, faianță, parchet și obiecte sanitare. Doar am crezut, că realitatea m-a lovit crunt în moalele capului.
– Facem bucătăria maro, așa să fie mai suferitor?
– Nu!
– Bine, atunci ce culoare vrei să fie?
– Păi mă gândeam să o facem aceeași culoare ca la tine.
– A mea e MAROOOOOO!
– A da? Păi atunci o facem maro.
Bun, măcar am stabilit o treabă. Logic că am plecat la ora 3 după gresie și faianță și am ieșit din magazin la ora 7 seară, fără să reușim să ajungem la o concluzie. Unele erau prea mici, altele prea mari, unele prea maro, altele nu destul de maro. Am dus-o frumos acasă și m-am întors în magazin și am cumpărat prima gresie și faianță maro pe care am pus ochii. Tot eu am ales și parchetul și cel mai probabil eu voi alege și restul. Nici nu am mai lăsat-o să treacă pe la apartament să vadă cum merg lucrările. I-am zis că meseriașii se vor apuca din iulie că nu au avut timp. Până atunci va fi gata totul. Nu zic că e simplu să trebuiască să mint și să aleg în locul ei, dar ies la pensie eu dacă o mai țineam așa cu fiecare cameră.

Page 3 of 2812345...1020...Last »
error: Content is protected !!