Pagini de fericire

Pagini de fericire
Stau în faţa unui document word nou, alb, gol… cam la fel ca mintea mea. Ideile nu vor să vină, cuvintele stau ascunse pe undeva şi eu nu reuşesc să le găsesc. Poate pentru că am şi o temă grea de gândire: frumuseţea. Niciodată nu m-am priceput să definesc frumuseţea. Aşa că încerc să îmi adun gândurile poate reuşesc să scriu ceva, dar ce? Tot ce ştiu sigur e că frumuseţea nu este ceea ce vedem în reviste. Frumuseţea nu poate însemna în niciun caz photoshop, oamenii reali nu sunt aşa. Frumuseţea nu este ceea ce vedem pe podiumurile de modă. Aia e anorexie. Şi atunci cum aş putea să caut să dau eu o definiţie universală a frumuseţii, dacă nici cercetătorii nu au reuşit? Poate o fi forţa interioară sau starea de bine sau zâmbetul mamei?
Mă uit la foaia albă din faţa mea şi mă simt ca pe vremea când eram în generală şi colegii îmi dădeau să completez un Oracol. În caz că nu ştiţi sau nu v-aţi întâlnit cu aşa ceva, trebuie să vă spun că era un fel de Facebook rudimentar. Un caiet de dictando, cu inimioare şi flori lipite pe copertă, cu poze de artişti peste tot şi pe fiecare filă era o întrebare: cum te numeşti, în ce clasă eşti, ce îţi place, ce nu îţi place, de cine îţi place şi multe altele. Printre toate aceste întrebări era şi una care mă lăsa cu mintea goală: ce este iubirea? Niciodată nu ştiam ce să scriu, la fel cum nu ştiu nici acum ce să scriu acum despre frumuseţe. Aberam, fără a spune nimic concret, despre globuri de cristal care se sparg la cea mai mică atingere înfăţişând iubirea ca pe un sentiment foarte fragil, când are de fapt forţa de a schimba lumea.
Am ajuns la concluzia, după ore şi întregi de uitat la pagina albă, că am început cu întrebarea grea: ce este, când puteam să încep cu întrebarea: de ce e specială frumuseţea? E mult mai uşor de răspuns la o astfel de întrebare. Frumuseţea are un farmec aparte şi ochi scânteietori. Te înconjoară şi te ridică pe culmi înalte, la fel ca o vrăjitoare ce face incantaţii. Te lasă fără vlagă, incapabilă să reacţionezi. Probabil că o să spuneţi că aberez, dar închideţi ochii pentru o secundă. Respiraţi adânc şi priviţi cu ochii minţii. Încercaţi să vă priviţi în interior şi să vedeţi ce vă face să zâmbiţi, ce vă induce o stare de bine. Încetaţi să vedeţi numai cu ochii după standarde impuse şi şabloane

Oricum cercetătorii au spus că ne vedem de 5 ori mai frumoşi decât suntem. Asta pentru mine s-ar traduce că dacă folosesc noile produse fără parabeni din gama Gerovital happiness mă văd de 6 ori mai frumoasă, nu? Până la urmă oricum ar fi definită, este acea stare de bine ce vine de la interior şi se revarsă la exterior. Nu cred că poate să existe frumuseţe exterioară fără frumuseţe interioară. Hai că încep să fiu ca într-o reclama de la televizor. Ar fi cazul să revin pe cărări bătute sau să îmi vină o idee.

Da, puteţi să îmi spuneţi în faţă: este un articol fără formă şi fără fond. Şi v-aş da dreptate într-o clipită. Iar am aberat mult fără a spune nimic. Aşa că vă rog pe voi dragele mele să îmi spuneţi cum vedeţi voi frumuseţea? Ce anume vă face să vă simţiţi frumoase atât la exterior cât şi la interior?

PS. Aţi folosit noile produse din gama Gerovital happiness? Am înţeles că ar fi delicioase datorită extractelor de fructe, cum ar fi afine pentru ten mixt/gras. Mă tentează tare un cc cream din această gamă şi aş vrea să ştiu părerea voastră.

Articol scris pentru SuperBlog Spring 2015

Adevarul pe care il vad eu

Adevarul pe care il vad eu
Pentru o secundă m-am visat mare femeie de afaceri, am zis că am dat lovitura şi chiar mă gândeam cum de nu am aflat de treaba asta mai devreme. Îmi făceam procese mari de conştiinţă… adică eu care stau mai toată ziua online şi tremur dacă pică internetul trei secunde să nu fi aflat despre aşa o afacere? Oricum, e mai bine mai târziu decât niciodată aşa că m-am pus pe cercetat să mă conving că îndeplinesc cerinţele şi că totul este în regulă, înainte de a mă avânta ca înecatul.

Probabil că sunteţi nedumiriţi şi nu ştiţi despre ce vorbesc. Şi încă stau în dubii dacă să vă spun sau nu despre ce vorba… Gata mi-au trecut dubiile, aşa că să vă spun şi vouă despre ce vorbesc, acum că mi-a trecut un pic eforia. AVBS Credit, o companie de brokeraj de credite bancare este interesată să se extindă în 2015 pe piaţa din Suceava. O potrivire mai bună nici nu se putea după mintea mea. O afacere în domeniul financiar bancar este de dorit, indiferent dacă e criză sau nu. Bineînţeles este de dorit să nu fie criză, că atunci găseşti mai simplu clienţi eligibil pentru un credit. Dar cum în momentul de faţă nu mai poţi face mofturi şi iei piaţa creditelor aşa cum e, ştiind că cei mai mulţi clienţi sunt cei care au nevoie de refinanţare, majoritatea pentru credite ipotecare, m-am decis că se merită o încercare. Aşa că am intrat repede pe site-ul de internet al companiei să văd care sunt condiţiile şi să mă documentez un pic cu privire la aceasta.
Primul lucru pe care îl fac când intru pe site-ul unei companii noi care mă interesează, este să mă duc secţiunea contact şi să vă ce date apar acolo. Dacă există un număr de telefon (fix, mobil etc.), o adresă, eventual un număr de fax etc. navighez mai departe. Dacă nu, îmi pierd subit interesul, pentru că o companie care nu vrea/nu ştie să pună nişte date coerente de contact, nu poate fi de încredere. După verificarea acestui aspect am trecut repede la partea care mă interesa: franciza AVBS Credit. O să întrebaţi ce mi-a stârnit aşa interesul această franciză? Pentru că este gratuită, sper deosebire de alte francize unde trebuie plătiţi lunar bani către francizor, pe lângă banii ce sunt investiţi iniţial. Aşa că am trimis mesaj pe site, specificând că sunt interesată de franciza oferită. Chiar în aceeaşi zi m-au sunat. Din experienţă vă spun că poţi citi o tonă de materiale care să nu te lămurească aşa cum te va lămuri o convorbire telefonică. Iar din discuţia telefonică am aflat mai multe detalii pe care voi încerca să pun cap la cap, ca să vă puteţi face o idee mai bună.

În primul rând am fost întrebată dacă am experienţă în domeniul bancar, pentru că francizele se acordă în principal celor cu o astfel de experienţă. Nu am experienţă în acest domeniu, aşa că am fost rugată să trimit un CV pentru a fi analizat şi apoi se va lua o decizie. I-am informat că deţin un spaţiu central, deci nu va fi nevoie de o investiţie substanţială sau să fac un credit ipotecar pentru a nu plăti chirie. Am considerat că este un plus pentru mine. Până la urmă într-un astfel de parteneriat trebuie să ştii să te vinzi pe tine înainte de a vinde ceva la clienţi. Plus că ştiu destul de bine care e treaba cu creditele, chiar dacă nu am lucrat în domeniul bancar.

Am fost întrebată dacă deţin o societate sau dacă voi înfiinţa una, iar codul CAEN al societăţii trebuie sa fie 6499 sau acest cod CAEN trebuie să existe printre codurile societăţii dacă aceasta există deja. Costurile pentru înfiinţarea unei societăţii cu un asociat se ridică la aprox. 1000 de lei, dacă se apelează la o “firmă de făcut firme” sau sunt ceva mai mici dacă umblaţi după acte singuri. Societatea o deţin deja, deci şi acest aspect a fost lămurit.

Apoi, a fost cazul să pun eu nişte întrebări ca să aflu mai multe detalii, ţinând cont de lipsa de experienţă în domeniul bancar. Iar, aici m-a ajutat foarte mult experienţa din domeniul asigurărilor, deoarece un broker de credite bancare funcţionează pe aceleaşi principii ca brokerii din asigurări. AVBS Credit, în calitatea sa de francizor, oferă suportul: consultanţă gratuită, cunoştinţele sale materializate prin sesiuni de formare şi baza de date de credite prin parteneriatele pe care le-a dezvoltat cu bănci şi IFN-uri.

Ca să fiu pe înţelesul tuturor, toată această afacere se desfăşoară, pe scurt, în felul următor: clientul vine la sediul meu, spune ce tip de credit îşi doreşte sau ce sumă ar dori să împrumute, eu adun toate actele necesare dosarului, furnizeze asistenţă clientului, îl ajut la completarea documentaţiei, trimit dosarul către bancă şi apoi urmăresc stadiul acestuia. Creditul nu este acordat de mine sau de AVBS Credit, ci de parteneri: bănci şi IFN-uri (instituţii financiare nebancare specializate în principal în acordarea de micro-credite). În urma acestor operaţiuni, pentru orice dosar de credit finalizat cu succes, se primeşte un comision. Este de datoria mea să dezvolt piaţa, să găsesc clienţi aşa cum consider sau să aplic strategia care cred că îmi va aduce succesul. Cu cât mai multe dosare aprobate, cu atât mai mulţi bani din comisioane.

Cum văd eu toată această afacere:
Se merge fix pe acelaşi principiu ca în asigurări. Compania mamă investeşte în mine renumele, timp şi cunoştinţe, vine cu susţinerea şi cu parteneriatele deja existente şi eu cu munca şi cu găsitul clienţilor. Pentru munca depusă, se primeşte un comision. Din acel comision se achită toate cheltuielile de susţinere a afacerii, care pot fi mai mari sau mai mici, după cât de bun manager sunt sau mă cred că aş fi. Şi toată treaba asta este în regulă. E mult mai simplu să găseşti clienţi pe care să îi convingi să le dai bani, decât în asigurări unde trebuie să găseşti clienţi care să îţi dea bani. În plus, mă încântă şi faptul că în există în portofoliul de parteneri şi IFN-uri, deoarece un client care nu poate obţine un credit de la o bancă, este posibil să obţină un credit de la o astfel de instituţie, deoarece acestea nu se supun acelor reguli draconice ale BNR-ului ca băncile.

Partea bună a afacerii:
Investiţia este relativ minimă fiind nevoie, în mare, de sediu, calculator, imprimantă, internet, birou etc., spre deosebire de alte afaceri care au costuri de pornire de ordinul zecilor de mii de euro. Franciza este gratuită, nu se plăteşte nimic către francizor. Cel mai probabil ei câştigă tot un comision de pe urma dosarelor aprobate. Clienţii dornici de a lua credite sunt relativ mai mulţi decât cei dornici să îţi dea bani. Creditele “prima casă” sunt în plină dezvoltare şi cam ele sunt cele care susţin momentan piaţa imobiliară, deci aici se găseşte un segment bun de piaţă pentru dezvoltare. În plus, AVBS Credit a dezvoltat o aplicaţie de mobil, pentru Android şi iOS, care se poate descărca gratuit, iar după descărcare se introduce codul 1234, şi potenţialul client poate face o simulare a creditului pe care şi-l doreşte. În esenţă este un calculator de credit pe mobil, care pe lângă simulare creditului, permite şi solicitarea acestuia tot de pe mobil. Voi beneficia de un nume deja existent pe piaţă, deoarece voi vinde credite în numele AVBS Credit, ceea ce îmi va aduce un plus-valoare.

Partea nu aşa de bună a afacerii:
Ca în orice afacere există şi riscuri. Clienţii eligibili pentru un credit sunt destul de puţini. Băncile nu se mai avântă cu capul înainte să acorde credite. Mulţi oameni sunt înregistraţi în baza de date de riscuri, ceea ce îi face neelegibili din start. În cazul clienţilor care doresc o refinanţare a unui credit ipotecar, valoarea de piaţă a garanţiei a scăzut considerabil faţă de anii de “boom” imobiliar şi deci nu s-ar încadra. Creditele acordate de IFN-uri au costuri foarte mari, faţă de creditele bancare. E posibil ca în primele luni de funcţionare să nu reuşesc să am clienţi sau să nu am dosare aprobate, deoarece aprobarea unui dosar de credit nu se face de azi pe mâine. În funcţie de cât de ocupat e departamentul băncii, poate durat câteva zile sau câteva săptămâni. Trebuie să mă obişnuiesc să dau şi veşti proaste clienţilor, deoarece nu toate dosarele vor fi aprobate. Este destul de greu să lucrezi direct cu omul, fiecare având un caracter diferit, mai ales acum când dosare în instanţă împotriva băncilor au luat amploare. Trebuie investiţi ceva bani în publicitate pe plan local.

Momentan CV-ul meu este în analiza la AVBS Credit. Şi sper la un răspuns pozitiv din partea lor.

Articol scris pentru SuperBlog Spring 2015

Visul unei nopti de vara

Visul unei nopti de vara
– Mami, mami… maaaamiiii, se aude o voce jucăuşă şi destul de stridentă, pe care nu reuşesc să o identific. Ridic capul încet de pe pernă şi mă uit în jur, încercând să îmi dau seama de unde vine vocea. Nu reuşesc, aşa că mă prăbuşesc din nou cu capul în pernă. Poate am visat, mi s-a mai întâmplat să am vise care să pară foarte reale. Închid ochii şi încerc să adorm, dar vocea revine şi e mai stridentă.
– Maaaaamiiiiiiiiiiiiii, mami, mami, mami, vreau o rochiţă de prinţesă, spuse vocea imperativ. Ridic iar capul de pe pernă, mă răsucesc şi mă uit în jur cu eforturi mari de a-mi ţine ochii deschişi. Mă uit spre uşă şi văd un căpuşor blond ce apare de după uşă. Mă vede că sunt trează şi se repede spre pat. Se urcă, agăţându-se de mine şi începe să sară pe pat.
– O rochiţă de prinţessssăăăăă, daaaa… vreau o rochiţă de prinţessăăăă! Te rog mami, te rog mult de tot din tot sufleţelul meu. O rochiţă roz de prinţesă, te roooooooooooog.
Mă uit la mogâldeaţa blondă şi nu îmi revin. Unde sunt? Cine e? Ce e asta? Nu îmi aduc aminte de o copilă blondă. Eu nu am o copilă blondă, realizez speriată, dar nu vocalizez gândul de teamă să nu sperii prichindica. Capul blond se aşază pe umărul meu şi se pisiceşte din nou.
– Hai măi mami măi, vreau şi eu o rochiţică mică. Şi numai tu faci cele mai frumoase rochiţele. Apoi, mă pupă zgomotos pe obraz şi mă prinde de mână într-o încercare de a mă trage din pat. Nu reuşeşte şi se prăbuşeşte peste cele două perne de lângă mine. Râde cu gura până la urechi atât de molipsitor că mă face şi pe mine să râd. Pentru o clipă uit că nu ştiu unde sunt şi cine e copila blondă şi intru în jocul ei, în timp ce mă ridic din pat şi îmi pun halatul descoperit la marginea patului.
– Şi la ce îţi trebuie ţie o rochiţă roz de prinţesă?
– Pentru piesa de la şcoală, Of, mami, ţi-am zis că doamna a spus că trebuie să ne aducem singuri costumele şi eu sunt prinţesă şi îmi trebuie o rochiţă roz de prinţesă şi aseară mi-ai promis că îmi faci tu o rochiţă de prinţesă roz, că doar te pricepi atât de bine, turuie dintr-o suflare copila blondă.
Rămân fără replică, blocată pentru o secundă. Eu mă pricep la făcut rochii de prinţese? Eu nu ştiu nici să ţin un ac în mână. Ies din dormitor, cobor încet scările şi ajung în ceea ce pare a fi camera de zi. Mă uit în jur şi nu văd ceva cunoscut. În schimb văd într-un colţ o maşină de cusut. Fetiţa blondă e pe urmele mele şi nu mă slăbeşte nicio secundă. Mă apropii încet şi precaută de parcă m-aş aştepta să apară oricând un monstru de undeva. Ajung în colţul bine luminat şi stau o secundă, ţinându-mi respiraţia. Nu se întâmplă nimic notabil, nu sare niciun monstru. Ating uşor maşina şi simt un fior ce aparţine unui sentiment cunoscut, pe care nu îl pot identifica.
– Nu merge, sare repede la mine căpuşorul blond. Ai zis ieri că azi ai să intri online la un magazin de electrocasnice ca să cumperi alta că asta nu mai este bună şi pe urmă tati o să o ducă pe asta în pod, mă informează copila.
Cum să cumpăr alta dacă nu ştiu cum să folosesc o asemenea maşină, mă gândesc cu uimire. Dacă mă pune copila să dau azi comanda, eu nici măcar nu ştiu ce caracteristici ar trebui să aibă o asemenea maşină de cusut. Dacă nu iau o maşină bună şi nu iese rochiţa de prinţesă?, mă întreb cu uimire ca imediat să tresar puternic şi să îmi aduc aminte că eu nu ştiu unde sunt. Dar pentru că nu vreau să sperii copilul blond cu amnezia mea sau ce o fi asta ce mi se întâmplă nu îi spun nimic despre gândurile ce mă frământă.
– De unde ştii tu ce sunt alea electrocasnice, o întreb mai mult pentru a schimba subiectul de la maşina de cusut şi orice ar fi stricat la ea.
– Of uitucă mai eşti tu mami, nu mi-ai arătat tu ieri pe internet magazinul ăla online cu promoţii electrocasnice unde găseai o maşină de cusut nouă şi strălucitoare ca poţi să îmi faci rochiţa? Şi ai zis că azi faci comanda ca să ajungă la timp să poţi să îmi faci rochiţa roz de prinţesă. Eu nu ştiu de ce nu ai făcut comanda de ieri, dar e bine şi azi, că până la piesă mai sunt 5 zile şi tu poţi face o rochiţă roz de prinţesă imediat, mai ales că o să ai şi maşină de cusut nouă şi nu trebuie să te mai chinui cu asta veche aşa cum ai făcut la rochiţa albă de fulg de nea când am avut piesa de Crăciun. Chiar când vine Crăciunul, că eu m-am gândit deja ce vreau cadou! Ştii mami ce vreau eu cadou de Crăciun?
– Nu scumpo, ce vrei tu cadou de Crăciun? întreb mai mult pentru a face fetiţa blondă să vorbească. Astfel, am timp să mă uit în jur, să analizez şi poate să îmi dau seama unde sunt. Sunt din ce în ce mai sigură că lumea asta nu e a mea. Casa asta cu ferestre mari nu îmi aparţine. Copila blondă nu ştiu cine e, eu nu am o copilă blondă!, îmi urlă un gând în cap. Tresar şi mă uit spre ea. Nu seamănă cu mine, cel puţin nu cu ce îmi aduc eu aminte că sunt. Nu am cum să am o copilă blondă, îmi vine să strig, dar îmi opresc ţipătul şi înghit în sec. Oare ce e cu mine azi? O să sperii copilul.
O mână pe umăr mă face să tresar.
– Hai trezirea somnorici! E 6 şi trebuie să ajung la birou, iar vocea mi se pare atât de cunoscută, Deschid ochii încet şi îl văd pe el. Îmi zâmbeşte din uşă şi dispare.
– Te aştept jos la cafea, hai că întârziem iar!
Mă uit în jur şi recunosc camera verde pal, patul cu aşternuturi satinate mov, iar chipul lui atât de cunoscut îmi stăruie în minte. Totuşi să uit în jur precaută căutând un căpuşor blond care să sară pe pat. Nimic însă, nicio mişcare, doar eu şi gândurile mele. A fost un vis, îmi zic pe jumătate uimită pe jumătate confuză şi cobor scările spre locul unde mă aştepta cafeaua aburindă.
Articol scris pentru SuperBlog Spring 2015

Si am zis ca nu mai fac…

Si am zis ca nu mai fac…
Ultima dată mi-am promis că nu mai fac. Ce sunt eu aici, maşină de scris şi ălora nu le convine nimic niciodată? Ce am ajuns să scriu articole pe bandă rulantă, sub stres, de parcă nu am destul stres în viaţa mea. Fix asta îmi mai lipsea: stres şi de la blog. Păi când am făcut blogul am zis că o să fie ceva aşa extra, uşurel, ce pot face când am chef şi timp. 
Şi… şi uite unde am ajuns. De 2 zile de când a început, stai şi mă uit pe grupul de pe Facebook şi văd o comunitate cu oameni mişto, ce schimbă idei şi impresii. Şi mă gândesc cu nostalgie că vreau şi eu acolo. Că vreau şi eu să fac parte din comunitatea aia de oameni, să pot şi eu să comentez că ce nedrept e juriul sau ce faină e o probă şi cum nu am idei pentru alta. Mă uite peste prima probă şi deja am o idee de articol trăsnet care bineînţeles că nu va fi apreciată de juriu şi o să îmi placă numai mie, dar îmi ard degeţele să o scriu… acum, acum musai. Visez de 2 zile articolul ăla.

Deşi ultima dată m-am retras ruşinos pe la mijlocul probelor şi am zis că mie nu îmi mai trebuie, uite-mă din nou aici strigând în gura mare: Particip la SuperBlog Spring 2015. Ştiu că iar o să scriu multe articole reclamă, pe care voi nu prea o să le citiţi şi pentru care o să mi-o iau pe cocoaşă de la google, dar sincer… zău dacă îmi pasă. Vreau şi eu!
Page 10 of 28« First...89101112...20...Last »
error: Content is protected !!