Circulati… circulati

Circulati… circulati
Banii trebuie să circule. Ăsta e primul lucru pe care îl învăţăm la economie sau, mă rog, pe care ar trebui să îl învăţăm. După ce aţi citit titlul, dacă vă gândeaţi că o să scriu ceva cu temă rutieră, v-aţi înşelat. Revenind la economia care în esenţă nu se predă în şcoli… deci, spuneam că banii trebuie să circule, în consecinţă trebuie investiţi sau reinvestiţi, după caz. Vindem, cumpărăm… bunuri, proprietăţi, aur şi tot ce ne mai trece prin cap. Unele investiţii sunt mai bune, altele mai proaste, după câtă inspiraţie avem. O să râdeţi, dar noi românii, şi aici generalizez, nu vedem cumpărarea unei casei ca pe o investiţie pe termen lung, ci o casă este egal cu un cămin, cu o familie, cu suflete şi căldură. Iar unele case sunt mai călduroase, altele mai puţin călduroase, în funcţie de anul construcţie, de reabilitarea termică la care au fost supuse sau de interesul proprietarului de a plăti facturi mai mici pentru încălzire.
Blocurile vechi, comuniste cum li zicem, care nu au beneficiat de la început de învelire pentru a forma bariera termică atât de necesară, sunt cele care pierd cea mai multă căldură şi pun problemele cele mai mari când vine vorba de facturile întreţinere. Acest clădiri respiră căldură prin toţi porii, generând costuri suplimentare şi risipind resursele. Planeta moare cu fiecare metru cub de gaz extras, cu fiecare cărbune exploatat. Foarte curând toate resursele planetei vor fi terminate şi stau şi mă întreb: oare atunci ce vom face?
În 2005 a apărut şi la noi legea nr. 372 privind performanţa energetică a clădirilor, care condiţionează vânzarea unei locuinţe (şi nu numai vânzarea, ci şi construirea sau închirierea) de existenţa unui certificat eliberat de un auditor energetic atestat, care să arate performanţa energetică a clădirii. Astfel, noul proprietar va şti, la nivel informativ, necesarul de energie pentru casa pe care o cumpără. Problema cu această lege este ca multe persoane nu sunt interesate de acest certificat energetic: din perspectiva vânzătorului este doar un act în plus necesar, pe care trebuie să dea bani, pentru că altfel nu poate vinde. Pentru cumpărător este doar un act în plus pe care trebuie să îl aibă la dosar în momentul în care semnează actele la notar. Dar aici voi încerca să nu generalizez, căci sunt convinsă că există şi persoane responsabile pentru care un astfel de certificat reprezintă un punct de pornire pentru o vânzare/cumpărare. Totuşi, am văzut cu toţii blocuri reabilitate termic şi blocuri nereabilitate termic, iar scandalurile cu firmele care nu şi-au făcut treaba pentru care au fost angajaţi sau cu primării care au promis că vor reabilita termic şi nu s-au ţinut de cuvânt apar la tot pasul.

De ce este importantă performanţa energetică a unei clădiri?
Aici avem două variante: 1. varianta egoistă: vă este cald şi bine în propria casă şi plătiţi mai puţin la factura la gaz/curent/lemn, după caz şi după metoda folosită de încălzire; 2. varianta mai puţin egoistă: vă este cald şi bine în propria casă, dar, în acelaşi timp, faceţi economie de resurse astfel încât şi copiii voştri să se poată bucura de această planetă şi să poate beneficia de confortul oferit de resursele pe care le exploatăm zilnic.

Nu o să încep să vă reamintesc cât este ne importantă planeta pentru noi, chiar dacă suntem singurele vieţuitoare care plătim pentru a exista. Şi dacă tot banii trebuie să circule, vindem/cumpărăm… dar ştim ce?

Articol scris pentru SuperBlog Spring 2015.

Hai-hui sau fara noima

Hai-hui sau fara noima
Îmi place să călătoresc, dar niciodată prea departe. Nu am fost niciodată cu avionul, fiindcă am rău de înălţime şi nici nu cred că voi merge prea curând. Prefer maşina oricând. Aşa că destinaţiile exotice nu au fost niciodată pe lista mea de priorităţi. Am ales destinaţiile unde pot ajunge cu maşina şi cam atât. Bine că acum să fiu sinceră, nici nu sunt atât de curajoasă.
Îmi aduc aminte că acum câţiva ani am avut ocazia să merg în China. Bine, nu în vacanţă, ci în scop de afaceri, mă trimitea firma la un târg şi ar fi trebuit să stau două săptămâni. Când am auzit că zborul cu avionul durează 14 ore, am zis pas şi l-am lăsat pe colegul meu să meargă. A fost în culmea fericirii şi am simțit că am făcut o faptă bună oarecum. Când a revenit, a avut ce povesti vreo câteva zile despre toate locurile pe care le-a văzut, despre cultură şi despre mâncare. Se pare că pe el chiar nu l-a deranjat zborul lung cu avionul, deşi povestea că după opt ore îi venea să se arunce cu paraşuta. Dar, ar repeta experienţa oricând. Din fericire pentru el, cele două săptămâni nu au fost numai muncă şi iar muncă, ci a avut timp să şi viziteze câte ceva, mai ales că partenerii de la firmă au avut grijă să se simtă bine. A mers la restaurante, a mâncat tot felul de ciudăţenii pentru noi, dar care sunt reţete normale pentru ei. Numai auzind ingredientele mi se zbârleşte părul. Nu am nimic cu ingredientele lor mai speciale, dar nici nu cred că aş mânca coaste de câine sau cum povestea colegul meu că a primit un restaurant nişte paie lungi, verzi-gălbui spre maroniu, care semănau a ceva între salată şi cartof crud la gust şi pe care chinezii le mâncau cu mare plăcere. Sau cum am citit pe internet că la MCDonald’s în China se vinde un hamburger cu chiflă neagră. Apoi dacă nici mâncare nesănătoasă nu pot mânca în linişte, de ce m-aş duce acolo?

Cred că singura metodă de a mă convinge că se merită să îmi petrec vacanţa în destinaţii exotice ar fi să mă duc acolo cu vaporul. Da! o croazieră ar fi pe gustul meu. Cred că aş putea să stau pe mare şi o lună fără să am cea mai mică problemă şi fără să mă plictisesc. Mă fascinează covorul întins de apă şi mă hipnotizează atunci când nu se vede ţărmul. Nu am rău de mare deloc şi o perioadă petrecută pe un vapor, doar cu întinderea albastră sub ochi ar fi cea mai bună relaxare pentru mine. Din păcate această idee va rămâne la stadiul de vis, deoarece o croazieră atât de lungă costă mai mult decât mi-aş putea permite. Ultima dată când am fost pe întinderea albastră eram la mare… şi am mers un pic cu un vaporaş în larg. Cumnăţeii şi Domnul K erau vineţi la faţă pe la jumătatea drumului. Când am ajuns în larg şi ţărmul abia se vedea, cumnăţica mea a cam cedat nervos. Voia înapoi pe uscat să simtă pământul sub picioare. Domnul K, chiar dacă nu a avut probleme cu răul de mare, se plictisise îngrozitor şi nu îşi mai găsea locul. Eu era singura care se simţea bine, în largul ei, fix ca un peşte în apă. Bineînţeles că şi-au luat toţi trei revanşa pe mine când a fost să mergem cu telegondola şi eu am murit de frică deşi eram la numai trei metri de sol. Eu ţineam ochii închişi şi încercam să nu mă mişc prea mult, iar ei erau înnebuniţi să facă poze de la înălţime.

Aşa că din punctul meu de vedere, le-aş sugera celor de la CND Turism să introducă şi croazierele în ofertă. Nu se ştie niciodată când apar persoane într-o dungă ca mine, care ar da un circuit cu avionul pe unul cu vaporul într-o secundă. Poate aşa voi reuşi şi eu să văd alte ţări şi locuri decât cele unde pot ajunge cu maşina.

Cam asta ar fi vacanţa pe care mi-o doresc eu. Voi în ce locuri minunate aţi vrea să mergeţi, dar nu aţi avut încă şansa sau banii necesari? Până la urmă putem visa, căci e gratis, încă!

Articol scris pentru SuperBlog Spring 2015

Pagini de fericire

Pagini de fericire
Stau în faţa unui document word nou, alb, gol… cam la fel ca mintea mea. Ideile nu vor să vină, cuvintele stau ascunse pe undeva şi eu nu reuşesc să le găsesc. Poate pentru că am şi o temă grea de gândire: frumuseţea. Niciodată nu m-am priceput să definesc frumuseţea. Aşa că încerc să îmi adun gândurile poate reuşesc să scriu ceva, dar ce? Tot ce ştiu sigur e că frumuseţea nu este ceea ce vedem în reviste. Frumuseţea nu poate însemna în niciun caz photoshop, oamenii reali nu sunt aşa. Frumuseţea nu este ceea ce vedem pe podiumurile de modă. Aia e anorexie. Şi atunci cum aş putea să caut să dau eu o definiţie universală a frumuseţii, dacă nici cercetătorii nu au reuşit? Poate o fi forţa interioară sau starea de bine sau zâmbetul mamei?
Mă uit la foaia albă din faţa mea şi mă simt ca pe vremea când eram în generală şi colegii îmi dădeau să completez un Oracol. În caz că nu ştiţi sau nu v-aţi întâlnit cu aşa ceva, trebuie să vă spun că era un fel de Facebook rudimentar. Un caiet de dictando, cu inimioare şi flori lipite pe copertă, cu poze de artişti peste tot şi pe fiecare filă era o întrebare: cum te numeşti, în ce clasă eşti, ce îţi place, ce nu îţi place, de cine îţi place şi multe altele. Printre toate aceste întrebări era şi una care mă lăsa cu mintea goală: ce este iubirea? Niciodată nu ştiam ce să scriu, la fel cum nu ştiu nici acum ce să scriu acum despre frumuseţe. Aberam, fără a spune nimic concret, despre globuri de cristal care se sparg la cea mai mică atingere înfăţişând iubirea ca pe un sentiment foarte fragil, când are de fapt forţa de a schimba lumea.
Am ajuns la concluzia, după ore şi întregi de uitat la pagina albă, că am început cu întrebarea grea: ce este, când puteam să încep cu întrebarea: de ce e specială frumuseţea? E mult mai uşor de răspuns la o astfel de întrebare. Frumuseţea are un farmec aparte şi ochi scânteietori. Te înconjoară şi te ridică pe culmi înalte, la fel ca o vrăjitoare ce face incantaţii. Te lasă fără vlagă, incapabilă să reacţionezi. Probabil că o să spuneţi că aberez, dar închideţi ochii pentru o secundă. Respiraţi adânc şi priviţi cu ochii minţii. Încercaţi să vă priviţi în interior şi să vedeţi ce vă face să zâmbiţi, ce vă induce o stare de bine. Încetaţi să vedeţi numai cu ochii după standarde impuse şi şabloane

Oricum cercetătorii au spus că ne vedem de 5 ori mai frumoşi decât suntem. Asta pentru mine s-ar traduce că dacă folosesc noile produse fără parabeni din gama Gerovital happiness mă văd de 6 ori mai frumoasă, nu? Până la urmă oricum ar fi definită, este acea stare de bine ce vine de la interior şi se revarsă la exterior. Nu cred că poate să existe frumuseţe exterioară fără frumuseţe interioară. Hai că încep să fiu ca într-o reclama de la televizor. Ar fi cazul să revin pe cărări bătute sau să îmi vină o idee.

Da, puteţi să îmi spuneţi în faţă: este un articol fără formă şi fără fond. Şi v-aş da dreptate într-o clipită. Iar am aberat mult fără a spune nimic. Aşa că vă rog pe voi dragele mele să îmi spuneţi cum vedeţi voi frumuseţea? Ce anume vă face să vă simţiţi frumoase atât la exterior cât şi la interior?

PS. Aţi folosit noile produse din gama Gerovital happiness? Am înţeles că ar fi delicioase datorită extractelor de fructe, cum ar fi afine pentru ten mixt/gras. Mă tentează tare un cc cream din această gamă şi aş vrea să ştiu părerea voastră.

Articol scris pentru SuperBlog Spring 2015

Adevarul pe care il vad eu

Adevarul pe care il vad eu
Pentru o secundă m-am visat mare femeie de afaceri, am zis că am dat lovitura şi chiar mă gândeam cum de nu am aflat de treaba asta mai devreme. Îmi făceam procese mari de conştiinţă… adică eu care stau mai toată ziua online şi tremur dacă pică internetul trei secunde să nu fi aflat despre aşa o afacere? Oricum, e mai bine mai târziu decât niciodată aşa că m-am pus pe cercetat să mă conving că îndeplinesc cerinţele şi că totul este în regulă, înainte de a mă avânta ca înecatul.

Probabil că sunteţi nedumiriţi şi nu ştiţi despre ce vorbesc. Şi încă stau în dubii dacă să vă spun sau nu despre ce vorba… Gata mi-au trecut dubiile, aşa că să vă spun şi vouă despre ce vorbesc, acum că mi-a trecut un pic eforia. AVBS Credit, o companie de brokeraj de credite bancare este interesată să se extindă în 2015 pe piaţa din Suceava. O potrivire mai bună nici nu se putea după mintea mea. O afacere în domeniul financiar bancar este de dorit, indiferent dacă e criză sau nu. Bineînţeles este de dorit să nu fie criză, că atunci găseşti mai simplu clienţi eligibil pentru un credit. Dar cum în momentul de faţă nu mai poţi face mofturi şi iei piaţa creditelor aşa cum e, ştiind că cei mai mulţi clienţi sunt cei care au nevoie de refinanţare, majoritatea pentru credite ipotecare, m-am decis că se merită o încercare. Aşa că am intrat repede pe site-ul de internet al companiei să văd care sunt condiţiile şi să mă documentez un pic cu privire la aceasta.
Primul lucru pe care îl fac când intru pe site-ul unei companii noi care mă interesează, este să mă duc secţiunea contact şi să vă ce date apar acolo. Dacă există un număr de telefon (fix, mobil etc.), o adresă, eventual un număr de fax etc. navighez mai departe. Dacă nu, îmi pierd subit interesul, pentru că o companie care nu vrea/nu ştie să pună nişte date coerente de contact, nu poate fi de încredere. După verificarea acestui aspect am trecut repede la partea care mă interesa: franciza AVBS Credit. O să întrebaţi ce mi-a stârnit aşa interesul această franciză? Pentru că este gratuită, sper deosebire de alte francize unde trebuie plătiţi lunar bani către francizor, pe lângă banii ce sunt investiţi iniţial. Aşa că am trimis mesaj pe site, specificând că sunt interesată de franciza oferită. Chiar în aceeaşi zi m-au sunat. Din experienţă vă spun că poţi citi o tonă de materiale care să nu te lămurească aşa cum te va lămuri o convorbire telefonică. Iar din discuţia telefonică am aflat mai multe detalii pe care voi încerca să pun cap la cap, ca să vă puteţi face o idee mai bună.

În primul rând am fost întrebată dacă am experienţă în domeniul bancar, pentru că francizele se acordă în principal celor cu o astfel de experienţă. Nu am experienţă în acest domeniu, aşa că am fost rugată să trimit un CV pentru a fi analizat şi apoi se va lua o decizie. I-am informat că deţin un spaţiu central, deci nu va fi nevoie de o investiţie substanţială sau să fac un credit ipotecar pentru a nu plăti chirie. Am considerat că este un plus pentru mine. Până la urmă într-un astfel de parteneriat trebuie să ştii să te vinzi pe tine înainte de a vinde ceva la clienţi. Plus că ştiu destul de bine care e treaba cu creditele, chiar dacă nu am lucrat în domeniul bancar.

Am fost întrebată dacă deţin o societate sau dacă voi înfiinţa una, iar codul CAEN al societăţii trebuie sa fie 6499 sau acest cod CAEN trebuie să existe printre codurile societăţii dacă aceasta există deja. Costurile pentru înfiinţarea unei societăţii cu un asociat se ridică la aprox. 1000 de lei, dacă se apelează la o “firmă de făcut firme” sau sunt ceva mai mici dacă umblaţi după acte singuri. Societatea o deţin deja, deci şi acest aspect a fost lămurit.

Apoi, a fost cazul să pun eu nişte întrebări ca să aflu mai multe detalii, ţinând cont de lipsa de experienţă în domeniul bancar. Iar, aici m-a ajutat foarte mult experienţa din domeniul asigurărilor, deoarece un broker de credite bancare funcţionează pe aceleaşi principii ca brokerii din asigurări. AVBS Credit, în calitatea sa de francizor, oferă suportul: consultanţă gratuită, cunoştinţele sale materializate prin sesiuni de formare şi baza de date de credite prin parteneriatele pe care le-a dezvoltat cu bănci şi IFN-uri.

Ca să fiu pe înţelesul tuturor, toată această afacere se desfăşoară, pe scurt, în felul următor: clientul vine la sediul meu, spune ce tip de credit îşi doreşte sau ce sumă ar dori să împrumute, eu adun toate actele necesare dosarului, furnizeze asistenţă clientului, îl ajut la completarea documentaţiei, trimit dosarul către bancă şi apoi urmăresc stadiul acestuia. Creditul nu este acordat de mine sau de AVBS Credit, ci de parteneri: bănci şi IFN-uri (instituţii financiare nebancare specializate în principal în acordarea de micro-credite). În urma acestor operaţiuni, pentru orice dosar de credit finalizat cu succes, se primeşte un comision. Este de datoria mea să dezvolt piaţa, să găsesc clienţi aşa cum consider sau să aplic strategia care cred că îmi va aduce succesul. Cu cât mai multe dosare aprobate, cu atât mai mulţi bani din comisioane.

Cum văd eu toată această afacere:
Se merge fix pe acelaşi principiu ca în asigurări. Compania mamă investeşte în mine renumele, timp şi cunoştinţe, vine cu susţinerea şi cu parteneriatele deja existente şi eu cu munca şi cu găsitul clienţilor. Pentru munca depusă, se primeşte un comision. Din acel comision se achită toate cheltuielile de susţinere a afacerii, care pot fi mai mari sau mai mici, după cât de bun manager sunt sau mă cred că aş fi. Şi toată treaba asta este în regulă. E mult mai simplu să găseşti clienţi pe care să îi convingi să le dai bani, decât în asigurări unde trebuie să găseşti clienţi care să îţi dea bani. În plus, mă încântă şi faptul că în există în portofoliul de parteneri şi IFN-uri, deoarece un client care nu poate obţine un credit de la o bancă, este posibil să obţină un credit de la o astfel de instituţie, deoarece acestea nu se supun acelor reguli draconice ale BNR-ului ca băncile.

Partea bună a afacerii:
Investiţia este relativ minimă fiind nevoie, în mare, de sediu, calculator, imprimantă, internet, birou etc., spre deosebire de alte afaceri care au costuri de pornire de ordinul zecilor de mii de euro. Franciza este gratuită, nu se plăteşte nimic către francizor. Cel mai probabil ei câştigă tot un comision de pe urma dosarelor aprobate. Clienţii dornici de a lua credite sunt relativ mai mulţi decât cei dornici să îţi dea bani. Creditele “prima casă” sunt în plină dezvoltare şi cam ele sunt cele care susţin momentan piaţa imobiliară, deci aici se găseşte un segment bun de piaţă pentru dezvoltare. În plus, AVBS Credit a dezvoltat o aplicaţie de mobil, pentru Android şi iOS, care se poate descărca gratuit, iar după descărcare se introduce codul 1234, şi potenţialul client poate face o simulare a creditului pe care şi-l doreşte. În esenţă este un calculator de credit pe mobil, care pe lângă simulare creditului, permite şi solicitarea acestuia tot de pe mobil. Voi beneficia de un nume deja existent pe piaţă, deoarece voi vinde credite în numele AVBS Credit, ceea ce îmi va aduce un plus-valoare.

Partea nu aşa de bună a afacerii:
Ca în orice afacere există şi riscuri. Clienţii eligibili pentru un credit sunt destul de puţini. Băncile nu se mai avântă cu capul înainte să acorde credite. Mulţi oameni sunt înregistraţi în baza de date de riscuri, ceea ce îi face neelegibili din start. În cazul clienţilor care doresc o refinanţare a unui credit ipotecar, valoarea de piaţă a garanţiei a scăzut considerabil faţă de anii de “boom” imobiliar şi deci nu s-ar încadra. Creditele acordate de IFN-uri au costuri foarte mari, faţă de creditele bancare. E posibil ca în primele luni de funcţionare să nu reuşesc să am clienţi sau să nu am dosare aprobate, deoarece aprobarea unui dosar de credit nu se face de azi pe mâine. În funcţie de cât de ocupat e departamentul băncii, poate durat câteva zile sau câteva săptămâni. Trebuie să mă obişnuiesc să dau şi veşti proaste clienţilor, deoarece nu toate dosarele vor fi aprobate. Este destul de greu să lucrezi direct cu omul, fiecare având un caracter diferit, mai ales acum când dosare în instanţă împotriva băncilor au luat amploare. Trebuie investiţi ceva bani în publicitate pe plan local.

Momentan CV-ul meu este în analiza la AVBS Credit. Şi sper la un răspuns pozitiv din partea lor.

Articol scris pentru SuperBlog Spring 2015

Page 10 of 29« First...89101112...20...Last »
error: Content is protected !!