Imi vreau tara inapoi

Gânduri haotice despre stranieri

Acum destul de mulți ani când încă se circula cu pașaportul în afară, prietenele mele cele mai bune au plecat în Italia. Prietene pentru ca erau 2 gemene. Când s-a dat liber la vize au reușit să vină în România și au trecut și pe la mine. Din poveste în poveste am ajuns la ce lucrează și atunci am auzit pentru prima oară cuvântul “busta paga”. Prietena mea nu a reușit să găsească echivalentul românesc așa ca s-a chinuit cu explicații până ce am înțeles ca e vorba de fluturașul de salariu. Problema ei a fost că pur și simplu nu știa cuvântul în limba română. Ai ei tocmai de asta hotărâseră să plece din România. Erau amândoi șomeri de foarte mult timp și fără nicio perspectivă. Fetele habar nu aveau cum e cu serviciul. Abia în Italia s-au întâlnit cu aceasta noțiune. Acum nu te gândi ca le iau apărarea stranierilor. Unui își dau în stambă. Așa cum e si cazul surorii cumnatei mele care mi-a spus ca sunt analfabetă că nu am ieșit din România pe când ea trăiește în Italia. Dar sunt și cazuri în care “come si dice aicea la voi în Romania” are un fundament real. Oamenii aia pur și simplu nu știu că există x chestie și la noi. Și atunci dacă ei sunt limitați de realitatea lor românească și vad viața din afara trăiesc cu impresia că la noi nu exista multe chestii pe care ei le văd în afară. Pentru ca aici nu au fost interesați sa le vadă. Și de aici apare și falsa lor superioritate. Deoarece învață lucruri noi și în limitarea lor, trăiesc cu impresia că sunt singurii care au aflat despre ele.

E haos, e un haos general mai ales pe șosele, căci în rest încerc să evit orice contact cu magazinele, autoritățile și chiar străzile din oraș. Vin repede la birou și încerc să plec la fel de repede, să evit zonele comerciale. Acolo e aglomerație de dimineață până seara. Zici că se termină salamul, care apropo „la noi în Italia” e doar 5 euro batonul, nu 40 de lei ca în țara asta de căcat. Sunt sute de accidente, care de care mai grave. Drumurile noastre sunt principalul vinovat în general, dar în particular luna august parcă explodează. Ies numai tâmpiți care nu au mai pus mâna pe volan de ani de zile. Închiriază mașini de fițe și fac accidente. Prioritate? Condus prudent? Ce e aia, când ei își permit „rable de lux” și merită să apese pedala până la fund în depășiri riscate? Numai în ultima săptămână am văzut cel puțin 3 accidente cu victime, unele mortale, în care erau implicate mașini cu numere de Italia/Spania/Anglia.

Așa mi s-a acrit de luna august… de toată aglomerația, de tot haosul, de toate accidentele. Și mai ales de toți care se plâng că au plecat din țară pentru că le era rău, dar când revin în țară se comportă ca niște bizoni doar fiindcă pot. Aici li se pare că li se cuvine totul. Că aici nu sunt reguli, că ei dacă vin cu câțiva euro în buzunar sunt stăpâni și noi, cei rămași în țară, ultimii proști meniți să îi servească pe ei. Ei sunt diaspora care mă disperă în fiecare an cu aerele și cu ifosele lor. Ei sunt cei care nu înțeleg că chiar dacă am rămas în România, avem și noi venituri și toți trebuie să respectăm legi. Dacă acolo ștergi babe la cur, nu înseamnă că aici trebuie să îți șterg eu flegma pentru că o lună tu vrei să fii domn.

De la anul, cred că o să plec eu din țară în luna august.

Jurnal de poseta #14

Ioana si ora de religie

În clasele 5-8 am făcut religie și nu am mai murit. De fapt dacă stau bine să mă gândesc cred am început undeva mai devreme. Nu îmi aduc aminte foarte multe despre orele de religie decât că era încă o materie la care trebuia să știu niște chestii pentru că aveam lucrări de control și note. Acum nu vreau să crezi că susțin religia în școli. Dimpotrivă, sunt chiar vehementă împotriva acestei materii în școli sau oriunde altundeva decât în biserică, și eventual nici acolo prea mult. Vreau doar să îți povestesc o întâmplare pe care mi-o aduc aminte bine, mi-a rămas întipărită undeva pe un neuron.

Ioana mi-a fost colegă toată generala. Era o fată micuță, blonduță și destul de rebelă. Ioana noastră era slabă, atât de slabă că o bătea vântul pe stradă. Și mică, și slabă și blondă… și nici la școală nu excela prea mult. Acum Ioana dragă, te rog să nu te superi, dar atât mă ajută pe mine memoria după atâția ani. Prin clasa a 8 a (sau mai devreme) ne-a venit un nou profesor de religie. Doamna pe care o avusesem până atunci intrase în concediu de maternitate. Noul profesor, un tip tinerel, abia ieșit de pe băncile facultății de preoți, cu ochii lui căprui, părul negru și fizicul lui Sheldon Cooper din The Big Bang Theory a cam dat-o pe spate pe Ioana. Ce zic eu dat pe spate? A pus-o cu cracii în sus de tot. Era Ioana noastră atât de îndrăgostită de profu’ de religie încât ar fi sărit în mare cu o ancoră agățată de gât pentru el. Din fata rebelă și neascultătoare, tot timpul pusă pe șotii, a ajuns cumințenia în persoană. Purta fuste lungi, se ruga și nu auzeai decât vorbe de duh de la ea.

Păcat că la învățătură nu a ajuns să exceleze. De fapt excela Ioana noastră la o singură materie. Ajunsese să aștepte orele de religie ca pe sfintele moaște. Ar fi fost în stare să învețe Biblia pe de rost numai să o remarce cumva profu’. Era atât de îndrăgostită Ioana, că pe la finalul clasei a 8 a vine la profesor și îi spune cu ochii în lacrimi că părinții nu o lasă să dea la liceul de teologie. Cred că toată clasa a avut un șoc când a auzit ce vrea să facă Ioana. Până și profesorul s-a uitat uimit la ea și i-au trebuit câteva secunde să se reculeagă.

Dar și-a revenit destul de repede și, conștient fiind de îndrăgosteala Ioanei, i-a dat un sfat: să facă un liceu normal, astfel mulțumindu-și părinții și dacă vrea să urmeze mai apoi calea religiei să de-a la facultate. Atunci părinții nu ar mai fi oprit-o. Ioana a fost mulțumită de sfatul dat de profesor și cred că l-a urmat.

Cum sa re-scrii regulile nescrise pentru grase

Deși peste tot se militează pentru acceptare, grașii sunt la fel de acceptați ca și gay-ii: să existe undeva dar noi să nu avem de-a face cu ei. Poate că e timpul să avem o atitudine pozitivă și să nu mai judecăm doar după aspect. Ha!, ce glumă bună. În România zilele noastre chiar și mie mi-a venit să râd când am scris fraza de mai sus. Discriminăm pe bază de orice: a zburat o muscă pe lângă tine – ești un împuțit care nu te speli și de aia zboară muștele pe lângă tine.

Și totuși hai să facem un exercițiu de imaginație și să vedem cum ar fi dacă am reuși să trecem peste „grasă ca o vacă” și să ajungem la „persoană ca oricare alta”. A fi grasă, de obicei, te definește ca persoană. Pentru că trăim printre oameni și nu ne putem izola, trebuie să suportăm tot felul de întrebări idioate și egoiste: Vai, dar ai mai slăbit? sau Ai auzit de dieta X? sau Știu că e greu să slăbești, dar ar trebui să faci ceva totuși, nu? Societatea îți spune în continuu că ești o abominație și că ar trebui să faci ceva, să te schimbi, să fii conform standardelor impuse. Și așa ajungi pur și simplu să te urăști tu pe tine cam la fel de mult ca cei din jur. Problema e că toate ideile astea sunt stabilite și bazate pe niște reguli care de fapt nu ar trebui să existe:

– Nu atrage atenția asupra corpului tău, acoperă cât mai mult, eventual stai acasă să nu te vadă nimeni cumva
– Nu cumva să arăți o bucățică de piele mai sus de cot sau genunchi. Nu purta dungi. Nu purta pantaloni scurți și niciodată, dar niciodată nu purta costum de baie. Când te duci la mare (dacă ai curajul ăsta) poartă un costum de cosmonaut. Sau mai bine nu te duce la mare. Marea nu e pentru grase.
– Zâmbește tot timpul, fii drăguță cu toată lumea, fă-le pe plac. Spune glume tot timpul și fii jovială. Se știe că Moș Crăciun e gras și toată lumea îl place. Măcar dacă nu te plac pentru corp, pot spune „E chiar plăcută, grasa dracului”.
– Glumește despre kilogramele tale, ca să nu se simtă alte persoane inconfortabil în jurul tău. Anunță-i pe toți că ești grasă și că știi că ești grasă, ca să nu se mai simtă datori să îți atragă atenția asupra acestui aspect.
– Zâmbește și dă aprobator din cap ori de câte ori ți se dau sfaturi despre sport și diete. Ești grasă și asta înseamnă că nu știi nimic despre diete, sport sau propriul corp, așa că niște străini trebuie să vină să îți dea sfaturi prețioase.
– Apleacă capul și dă din cap în semn de scuză când oamenii îți țin predici despre cât de periculos e să fii grasă. Eventual dă-le de înțeles că ai avut o revelație și abia ai așteptat să ți se pună în vedere acest lucru. Oamenii adoră să dea sfaturi.
– Nici să nu te gândești să flirtezi cumva, ești o grasă infectă și bărbații nu au cum să fie atrași de așa ceva. Marș înapoi la cușcă.

Dar ce ar fi dacă regulile de mai sus ar suna de fapt așa:

– Este în regulă ca uneori să nu te simți bine în corpul tău, fiecare om are și mici depresii dar nu poți rămâne acolo. Meriți să te simți confortabil în propria piele și meriți să porți haine frumoase. Poartă hainele care îți plac, nu cele care îți ascund corpul, doar pentru că cineva se simte oripilat. Oamenii se simt oripilați de multe lucruri.
– Nu datorezi nimic nimănui! Fă ceea ce îți place și ce dorești tu. Îți este permis să ai emoții ca fiecare om. Nu ești un robot care dă aprobator din cap și spune da și nu, doar pentru a face pe plac altora. Fii tu însăți: veselă, tristă, mânioasă, plângăcioasă!
– Nimeni nu are dreptul să te judece, nici pe tine și nici pe corpul tău. Dacă cineva te face să te simți inconfortabil spune-le lucru acesta. Nimeni nu are dreptul să te facă te simți prost.
– Doar fiind tu însăți meriți dragoste, respect și tratament egal. Nu trebuie să existe condiții gen greutate, rasă, orientare sexuală sau orice altceva.

Logic că vor fi zile când te vei simți încorsetată de vechile reguli, dar încetul cu încetul va trebui să accepți că acestea sunt pur și simplu minciuni scornite de oamenii înguști la minte. Nu trebuie să te limiteze. Încearcă măcar o zi să te iei după noile reguli. #spuneNUintimidării și trăiește viața așa cum vrei tu!

Jurnal de poseta #13

O lege nescrisă spune că dacă nu ai un inginer în casă, atunci ar trebui să îți cumperi unul. Nu doar că nu ajută, dar și strică. Fix ca bătrânii, care sunt precum copii, dar nu vor să recunoască. Așa și inginerii, au o părere bună despre ei, dar nu se uită în jur. Iau totul ad literam și nu își pun întrebări.

Zilele trecute am pus niște porumb la fiert. E sezonul și mie îmi place porumbul fiert foarte mult. Îi desfac frumos de păpușe, îi spăl, îi pun în oala, îi acopăr cu apă și mă pun pe așteptat să fiarbă. Dacă ai fiert vreodată porumb știi bine că durează cel puțin 2 ore până să ajungă la nivelul optim de fierbere. Pentru că perioada de așteptare e destul de lungă, m-am gândit să mă duc să fac o baie. Pe când îmi pregăteam eu răsfățul, bagă capul pe ușă domnul K.

– Cu porumbul ăla ce faci?
– Aștept să fiarbă. Mai uite-te și tu un pic la el și dacă rămâne fără apă completează cu apă până la trei sferturi.
– Bine

M-am răsfățat eu vreo jumătate de oră în cadă, când îmi aduc aminte de porumbul meu. Ies frumos din baie și mă duc la bucătărie. Mă uit în oală și mai să am un șoc. Aproape nu mai era apă. Mă duc la domnul K să îl întreb ce pisici a făcut, că nu am stat atât de mult în cadă ca să se evapore trei sferturi de oală de apă.

– Ai pus apă la porumb?
– Da
– Cât ai pus, că nu se poate să se fi evaporat atât de repede.
– Până la trei sferturi.
– Sigur?
– Da, am completat cu apă până s-a acoperit trei sferturi din porumb

Ei, aici inserați o față picată și un mic șoc. Eventual și un mic atac de panică.

– Domnule, am zis trei sferturi, dar mă refeream la OALĂ
– A? Păi nu ai precizat. Și eu am pus trei sferturi din porumb.

Așa că dacă nu aveți un inginer în casă cu tot cu logica lui, atunci să vă cumpărați!

Page 6 of 26« First...45678...20...Last »
error: Content is protected !!