Bucuria copilarie – spalatul covoarelor

Ieri am văzut ceva uimitor: două persoane mai în vârstă care spălau covoare în fața porții. Deși acum covoarele se spală la spălătorie, activitatea celor doi m-a dus cu gândul la copilărie. Vara, nu era distracție mai mare decât spălatul covoarelor. Mai întâi trebuia ales un loc în curte sau în fața porții care să fie betonat, relativ drept, dar și puțin în pantă ca să se scurgă apa. La noi în curte exista un singur asemenea loc: lângă pompă și sub mărul cel bătrân. Adică, un loc perfect la sol, dar imperfect din punctul de vedere al amplasării sunt copac. Cădeau frunze și era umbră. Așa că se apela la rudele ce dețineau locul perfect de spălat covoare. Nașa era deținătoare supremă a unui astfel de loc. O bucată betonată din fața garajului. Bucată ce era un pic în pantă, nivelată aproximativ perfect și cel mai important: era soare toată ziua.

carpet_wash

Covoarele se cărau de o locație la alta cu ajutorul unui cărucior de butelii, la care împingeam frenetic eu și verișoarele mele. Bărbații întindeau covorul cel mai mare, scoteau furtunul cel lung, îl legau la apă și apoi dispăreau la un păhărel mic… doar munca e epuizantă. Noi, copii, sărea repede din șlapi și ne tăvăleam pe covor. Apoi, apăreau mama și nașa. Se dădea drumul la apă și începea ”mozolirea” covorului. Săream, urlam, țipam, ne fugăream, ne trânteam pe covorul ăla de ziceai că nu va prinde ziua de mâine. Și toate astea în apa rece ca gheața, care devenea un pic mai călduță expusă la soare. Când mama și nașa considerau că apa a intrat bine în covor, urlau la noi să ne luăm șlapii în picioare. Scoteau o punguță cu un praf alb și îl împrăștiau pe tot covorul. Uneori punguța conținea detergent (dacă aveam noroc), alteori sodă caustică. De asta și țipau la noi să ne luăm șlapii în picioare. Se scotea din pod ”peria de covoare” din pod. Era o perie specială, folosită doar pentru spălatul covoarelor, cu perii lungi și foarte tari, la care s-a atașat o coadă lungă de lemn. Era grea și aiurea de mânuit, dar pentru noi era instrumentul suprem ce nu putea lipsi. Și dăi și freacă, și mai freacă până ne ieșeau ochii ca la broască. Cel mai urât îmi era să frec franjurii de la covor pentru că se încâlceau. Când mama și nașa se plictiseau să ne privească, chemau bărbații de la ”păhărel” să se apuce să frece bărbătește.
Ultima etapă era clătirea. Cum pe atunci nu existau ”curățătoare sub presiune”, toată presiunea era creată prin punerea degetului pe furtun. Și clăteam până era mama mulțumită că nu mai iese spumă. Veneau iar bărbații și ridicau covorul, se clătea și pe spate, iar apoi era întins pe gard să se usuce. Cu puțin noroc, nici nu ploua vreo două zile până se usca. Apoi, urmau covoarele mai mici. Aici ne puteam descurca și singure, nu mai era nevoie de bărbați. Mama și nașa dictau ordinea în care spălam covoarele mai mici și tot ele le întindeau pe gard. Noi era doar cu bălăceala, frecatul și clătitul. Eram muncă nu glumă, dar pentru noi totul era o joacă. Și doamne cât îmi e de dor de acea perioadă.

NU cresc contributiile!

Teoretic statul ia o povara fiscală de la angajator și o mută pe umerii angajatului, dar tot angajatorul o va plăti. Adică aceeași Mărie cu altă pălărie. Ba mai mult, chiar obligă angajatorul să mărească salariul cu 21%, pentru a colecta o contribuție de 21,7 %. Adică se ajunge la 0,7% până la urmă. Totul e în stadiu de proiect și vor mai urma modificări. Din punctul meu de vedere este o modificare bună, deoarece va scoate la lumină niște salarii la negru. Conform calculelor, acum se plătesc contribuții sociale mai mari. În plus, angajatul ar trebui să fie conștient de impozitele pe care le dă la stat. Doar fiindcă sunt în sarcina angajatorului, nu înseamnă că nu sunt tot banii lui pe care îi muncește și pe care îi papă statul. Îi ia de tine, omule care muncești, și îi dă asistaților social și pe pomeni electorale. Să nu mai pun la calcul cât fură.

Din toată povestea asta presa scrie – Cresc contribuțiile, Guvernul tehnocrat mărește povara fiscală și multe alte asemenea. Mă sună amici și îmi zic că au auzit la radio că va crește povara fiscală pentru angajați și deja se tem. Mass-media va distruge România! în goana după like-uri și trafic. Titlurile alarmiste din presă sunt făcute pentru trafic. Problema e că mulți pun botul la ele. Astfel în toamnă, va ieși guvernul Ponta cu 70% din voturi, pentru a crescut salariile bugetarilor, a redus contribuțiile pe pensie și a dat o sticlă de ulei și o găleată pomană electorală. Între timp, tehnocrații sunt puși la zid, pentru că nimeni nu trece de titlul unei știri și să încerce să înțeleagă exact și conținutul!

 

Dragostea e sufocanta

Nici să nu te gândești să încerci așa ceva acasă. Mi se face pielea de găină doar scriind acest articol. Există cupluri care își pun viața în pericol pentru a fi trași în folie în vid și apoi fotografiați. Dacă credeai că iubitul/iubita te sufocă… stai să vezi pozele bizare ale acestor cupluri!

cuplu_folie
Fotograful Haruhiko Kawaguchi, din Tokyo (căci toate minunile apar acolo), acoperă cuplurile cu folie de plastic, apoi extrage tot aerul cu ajutorul unui aspirator și apoi le fotografiază. Are chiar și un medic acolo, deoarece cuplurile trebuie să își țină respirația cât timp durează toată ședința foto.

cuplu_folie2
Deși riscă să moară sufocați, se pare că s-a creat o întreagă isterie în jurul acestei metode de fotografiere, și cuplurile stau la coadă ca să facă pozele bizare prin care își exprimă dragostea. Fotograful Hal are doar 4 secunde pentru a face pozele, altfel cuplul riscă să rămână fără aer.

Tu ai face asemenea poze?

Ariston Aqualis sau cum sa nu speli rufe!

Mi s-a stricat mașina de spălat. A început să dea rateuri de ceva timp. De spălat spală normal, dar dă erori în timpul programului și dacă nu sunt acolo să apăs pe buton, pur și simplu stă. Dacă uit de ea, un program de 45 de minute poate să dureze și 3 ore. Cel puțin deranjant, ca să nu zic scos din minți. Așa că m-am decis că e cazul să o schimb. A funcționat 10 ani… poate a îmbătrânit și ea.

ARISTON_AQUALIS

Am mers în Media Galaxy și am ales Ariston Aqualis. Astfel am aflat cum e să nu speli rufe. Dar să nu abat de la drumul normal. Am văzut, mi-a plăcut am cumpărat. Am lăsat-o în custodie până a doua zi și ieri am ridicat-o. Acasă, a montat-o domnul K și eu m-am repezit să pun repede rufe la spălat. Eram bucuroasă nevoie mare că pot pune rufele la spălat și le pot scoate gata uscate. Corect, am uitat să precizez că modelul ales, Ariston Aqualis MSFAQD117D69EU, este o mașină de spălat cu uscător. Bucuria a durat vreo oră, cât a mâncat tata în bucătărie lângă mașina de spălat. Vine, se așază pe canapea lângă mine și îmi spune cu durere în glas: – Nu învârte.
Șoc, groză… cum adică nu învârte. Mașina mea de spălat?!?! Și pune-te și da-i evacuare, și scoate rufele și dă-i rotire. Nimic, se aude un clic clic și nimic nu se mișcă. Ia instrucțiunile de la capăt. Care apropo sunt în Italiană (acum doar mă laud). Dar normal ar fi fost să fie în română, că nu toți parlește „comme si dice aicea la voi la romania”. Nimic, absolut nimic. Iau certificatul de garanție și aflu că produsul se va repara la Depanero, care era program de la 9 la 18.

În loc să mă trezesc dimineața cu rufele spălate și uscate, m-am trezit cu nervi și draci. Plus, un maldăr de rufe semi-ude care probabil trebuie spălate la mână. Am băut o cafea mare, mare cu lapte. Am plecat la birou unde am mai băut o cafea mare și uite așa s-a făcut ora 9. Pune mâna pe telefon și sună la Depanero.

– Știți am o mașină de spălat Ariston Aqualis MSFAQD117D69EU cumpărată ieri de la MediaGalaxy și nu se învârte cuva.
– Păi dacă e cumpărată ieri o puteți returna!
– Serios? Știam că legea cu 14 zile se aplică numai pentru cumpărăturile de pe internet. Eu am cumpărat-o din magazin fizic.
– Mergeți la magazin.

Hai la magazin. Încep iar să povestesc. Încerc să fiu calmă și să uit de rufele mele semi-ude. La magazin domnul încearcă să fie semi-sarcastic: – În 7 ani de când lucrez nu am auzit de mașină de spălat să nu se învârtă cuva. Mă uit crucită la el, îmi adun forțele și zâmbesc. – A mea merge pe bază de manivelă. Voiam să fac mușchi. E rândul lui să zâmbească forțat.

Rezolvarea: ținând cont că a fost cumpărată ieri o vor schimba. Mai mult, îmi vor aduce ei mașina nouă acasă și o vor ridica pe asta defectă. Numai că toată treaba asta se va întâmpla săptămâna viitoare undeva pe marți -miercuri. Până atunci trebuie să rezolv cumva maldărul de rufe.
Și dacă pățesc la fel și cu asta nouă? Nu mai spăl rufe?

Page 5 of 26« First...34567...1020...Last »
error: Content is protected !!