Ariston Aqualis sau cum sa nu speli rufe!

Mi s-a stricat mașina de spălat. A început să dea rateuri de ceva timp. De spălat spală normal, dar dă erori în timpul programului și dacă nu sunt acolo să apăs pe buton, pur și simplu stă. Dacă uit de ea, un program de 45 de minute poate să dureze și 3 ore. Cel puțin deranjant, ca să nu zic scos din minți. Așa că m-am decis că e cazul să o schimb. A funcționat 10 ani… poate a îmbătrânit și ea.

ARISTON_AQUALIS

Am mers în Media Galaxy și am ales Ariston Aqualis. Astfel am aflat cum e să nu speli rufe. Dar să nu abat de la drumul normal. Am văzut, mi-a plăcut am cumpărat. Am lăsat-o în custodie până a doua zi și ieri am ridicat-o. Acasă, a montat-o domnul K și eu m-am repezit să pun repede rufe la spălat. Eram bucuroasă nevoie mare că pot pune rufele la spălat și le pot scoate gata uscate. Corect, am uitat să precizez că modelul ales, Ariston Aqualis MSFAQD117D69EU, este o mașină de spălat cu uscător. Bucuria a durat vreo oră, cât a mâncat tata în bucătărie lângă mașina de spălat. Vine, se așază pe canapea lângă mine și îmi spune cu durere în glas: – Nu învârte.
Șoc, groză… cum adică nu învârte. Mașina mea de spălat?!?! Și pune-te și da-i evacuare, și scoate rufele și dă-i rotire. Nimic, se aude un clic clic și nimic nu se mișcă. Ia instrucțiunile de la capăt. Care apropo sunt în Italiană (acum doar mă laud). Dar normal ar fi fost să fie în română, că nu toți parlește „comme si dice aicea la voi la romania”. Nimic, absolut nimic. Iau certificatul de garanție și aflu că produsul se va repara la Depanero, care era program de la 9 la 18.

În loc să mă trezesc dimineața cu rufele spălate și uscate, m-am trezit cu nervi și draci. Plus, un maldăr de rufe semi-ude care probabil trebuie spălate la mână. Am băut o cafea mare, mare cu lapte. Am plecat la birou unde am mai băut o cafea mare și uite așa s-a făcut ora 9. Pune mâna pe telefon și sună la Depanero.

– Știți am o mașină de spălat Ariston Aqualis MSFAQD117D69EU cumpărată ieri de la MediaGalaxy și nu se învârte cuva.
– Păi dacă e cumpărată ieri o puteți returna!
– Serios? Știam că legea cu 14 zile se aplică numai pentru cumpărăturile de pe internet. Eu am cumpărat-o din magazin fizic.
– Mergeți la magazin.

Hai la magazin. Încep iar să povestesc. Încerc să fiu calmă și să uit de rufele mele semi-ude. La magazin domnul încearcă să fie semi-sarcastic: – În 7 ani de când lucrez nu am auzit de mașină de spălat să nu se învârtă cuva. Mă uit crucită la el, îmi adun forțele și zâmbesc. – A mea merge pe bază de manivelă. Voiam să fac mușchi. E rândul lui să zâmbească forțat.

Rezolvarea: ținând cont că a fost cumpărată ieri o vor schimba. Mai mult, îmi vor aduce ei mașina nouă acasă și o vor ridica pe asta defectă. Numai că toată treaba asta se va întâmpla săptămâna viitoare undeva pe marți -miercuri. Până atunci trebuie să rezolv cumva maldărul de rufe.
Și dacă pățesc la fel și cu asta nouă? Nu mai spăl rufe?

Zile uimitoare si fara chef

Zilele acestea s-au scurs cu viteza luminii. Unele au fost zile uimitoare, altele au fost fără chef. Am lipsit mult de pe blog. Am avut foarte multă treabă la birou. Am două colege în concediu și viața la birou s-a complicat enorm. Volumul de lucru al celor două colege s-a împărțit celorlalți. Am avut zile în care am fost atât de obosită de la birou, încât picam lată. Trebușoara va mai dura încă vreo două săptămâni, așa că te rog să îmi scuzi lipsa de pe blog.

Imi vreau tara inapoi

Gânduri haotice despre stranieri

Acum destul de mulți ani când încă se circula cu pașaportul în afară, prietenele mele cele mai bune au plecat în Italia. Prietene pentru ca erau 2 gemene. Când s-a dat liber la vize au reușit să vină în România și au trecut și pe la mine. Din poveste în poveste am ajuns la ce lucrează și atunci am auzit pentru prima oară cuvântul “busta paga”. Prietena mea nu a reușit să găsească echivalentul românesc așa ca s-a chinuit cu explicații până ce am înțeles ca e vorba de fluturașul de salariu. Problema ei a fost că pur și simplu nu știa cuvântul în limba română. Ai ei tocmai de asta hotărâseră să plece din România. Erau amândoi șomeri de foarte mult timp și fără nicio perspectivă. Fetele habar nu aveau cum e cu serviciul. Abia în Italia s-au întâlnit cu aceasta noțiune. Acum nu te gândi ca le iau apărarea stranierilor. Unui își dau în stambă. Așa cum e si cazul surorii cumnatei mele care mi-a spus ca sunt analfabetă că nu am ieșit din România pe când ea trăiește în Italia. Dar sunt și cazuri în care “come si dice aicea la voi în Romania” are un fundament real. Oamenii aia pur și simplu nu știu că există x chestie și la noi. Și atunci dacă ei sunt limitați de realitatea lor românească și vad viața din afara trăiesc cu impresia că la noi nu exista multe chestii pe care ei le văd în afară. Pentru ca aici nu au fost interesați sa le vadă. Și de aici apare și falsa lor superioritate. Deoarece învață lucruri noi și în limitarea lor, trăiesc cu impresia că sunt singurii care au aflat despre ele.

E haos, e un haos general mai ales pe șosele, căci în rest încerc să evit orice contact cu magazinele, autoritățile și chiar străzile din oraș. Vin repede la birou și încerc să plec la fel de repede, să evit zonele comerciale. Acolo e aglomerație de dimineață până seara. Zici că se termină salamul, care apropo „la noi în Italia” e doar 5 euro batonul, nu 40 de lei ca în țara asta de căcat. Sunt sute de accidente, care de care mai grave. Drumurile noastre sunt principalul vinovat în general, dar în particular luna august parcă explodează. Ies numai tâmpiți care nu au mai pus mâna pe volan de ani de zile. Închiriază mașini de fițe și fac accidente. Prioritate? Condus prudent? Ce e aia, când ei își permit „rable de lux” și merită să apese pedala până la fund în depășiri riscate? Numai în ultima săptămână am văzut cel puțin 3 accidente cu victime, unele mortale, în care erau implicate mașini cu numere de Italia/Spania/Anglia.

Așa mi s-a acrit de luna august… de toată aglomerația, de tot haosul, de toate accidentele. Și mai ales de toți care se plâng că au plecat din țară pentru că le era rău, dar când revin în țară se comportă ca niște bizoni doar fiindcă pot. Aici li se pare că li se cuvine totul. Că aici nu sunt reguli, că ei dacă vin cu câțiva euro în buzunar sunt stăpâni și noi, cei rămași în țară, ultimii proști meniți să îi servească pe ei. Ei sunt diaspora care mă disperă în fiecare an cu aerele și cu ifosele lor. Ei sunt cei care nu înțeleg că chiar dacă am rămas în România, avem și noi venituri și toți trebuie să respectăm legi. Dacă acolo ștergi babe la cur, nu înseamnă că aici trebuie să îți șterg eu flegma pentru că o lună tu vrei să fii domn.

De la anul, cred că o să plec eu din țară în luna august.

Jurnal de poseta #14

Ioana si ora de religie

În clasele 5-8 am făcut religie și nu am mai murit. De fapt dacă stau bine să mă gândesc cred am început undeva mai devreme. Nu îmi aduc aminte foarte multe despre orele de religie decât că era încă o materie la care trebuia să știu niște chestii pentru că aveam lucrări de control și note. Acum nu vreau să crezi că susțin religia în școli. Dimpotrivă, sunt chiar vehementă împotriva acestei materii în școli sau oriunde altundeva decât în biserică, și eventual nici acolo prea mult. Vreau doar să îți povestesc o întâmplare pe care mi-o aduc aminte bine, mi-a rămas întipărită undeva pe un neuron.

Ioana mi-a fost colegă toată generala. Era o fată micuță, blonduță și destul de rebelă. Ioana noastră era slabă, atât de slabă că o bătea vântul pe stradă. Și mică, și slabă și blondă… și nici la școală nu excela prea mult. Acum Ioana dragă, te rog să nu te superi, dar atât mă ajută pe mine memoria după atâția ani. Prin clasa a 8 a (sau mai devreme) ne-a venit un nou profesor de religie. Doamna pe care o avusesem până atunci intrase în concediu de maternitate. Noul profesor, un tip tinerel, abia ieșit de pe băncile facultății de preoți, cu ochii lui căprui, părul negru și fizicul lui Sheldon Cooper din The Big Bang Theory a cam dat-o pe spate pe Ioana. Ce zic eu dat pe spate? A pus-o cu cracii în sus de tot. Era Ioana noastră atât de îndrăgostită de profu’ de religie încât ar fi sărit în mare cu o ancoră agățată de gât pentru el. Din fata rebelă și neascultătoare, tot timpul pusă pe șotii, a ajuns cumințenia în persoană. Purta fuste lungi, se ruga și nu auzeai decât vorbe de duh de la ea.

Păcat că la învățătură nu a ajuns să exceleze. De fapt excela Ioana noastră la o singură materie. Ajunsese să aștepte orele de religie ca pe sfintele moaște. Ar fi fost în stare să învețe Biblia pe de rost numai să o remarce cumva profu’. Era atât de îndrăgostită Ioana, că pe la finalul clasei a 8 a vine la profesor și îi spune cu ochii în lacrimi că părinții nu o lasă să dea la liceul de teologie. Cred că toată clasa a avut un șoc când a auzit ce vrea să facă Ioana. Până și profesorul s-a uitat uimit la ea și i-au trebuit câteva secunde să se reculeagă.

Dar și-a revenit destul de repede și, conștient fiind de îndrăgosteala Ioanei, i-a dat un sfat: să facă un liceu normal, astfel mulțumindu-și părinții și dacă vrea să urmeze mai apoi calea religiei să de-a la facultate. Atunci părinții nu ar mai fi oprit-o. Ioana a fost mulțumită de sfatul dat de profesor și cred că l-a urmat.

Page 5 of 25« First...34567...1020...Last »
error: Content is protected !!