Jurnal de poseta 8

Dialoguri absurde

Eu – La telefonul ăsta aveam şi eu o husă, nu ştii cumva pe unde e?

Domnul K – Uite telefonul meu e pe dulap. Da-ţi un bip!

Eu – Să îmi dau bip la husă?!?!?

Domnul K – ….

 

Situaţii absurde:

Mi-am pregătit conştiincioasă micul dejun pentru azi – o omletă şi 2 felii de muşchi pe care le-am tăiat frumos fâşii încât să nu trebuiască să mă chinui la birou. Las caserola frumos pe masă, fără capac, ca să se răcească un pic omleta şi mă duc să mă uit la TV. Când revin în bucătărie, caserola mea era pe jumătate goală.

Eu – Ai mâncat tu cumva din caserola mea?

Domnul K – Nu!

Eu – Păi e cam goală, ceva s-a întâmplat. Doar nu s-a golit singură!?!

Domnul K – Aaaa, am dat la pisică.

Eu – ?!?!?!?! What!?!!??!

Domnul K – Păi am crezut că e de aruncat….

Jurnal de poseta 7

Am avut şi eu nişte zile libere de la birou pe care chiar am putut să le valorific, aşa că am tras o fugă până la Viena, ca să văd şi eu cu ochii mei târgul de Crăciun de la Schonbrunn.

20151129_115213_HDR 20151129_115537_HDR 20151129_115558_HDR 20151129_115749_HDR 20151129_115917_HDR

20151129_115758_HDR 20151129_115843_HDR 20151129_115917_HDR

Am descoperit cam de toate pentru toţi, dar fiind lucrate manual erau şi foarte scumpe. La globuri şi decoraţiuni m-am mulţumit doar cu poze. În afară de migdale cu zahăr şi un vin fiert nu prea am avut curaj să mă apropii de nimic.

20151130_154759_HDR

În Spar am văzut pufuleţii Gusto. Bravo lor că au un produs bun cu care au intrat pe piaţa din Austria. Dar preţul este ireal: aproape 4,5 lei punga.

20151130_094144_HDR

În fiecare parcare de supermarchet am văzut staţii de încărcare pentru maşinile electrice. Şi nu, nu erau ocupate de vreun idiot care a vrut sa parcheze mai în faţă.

20151130_090550_HDR

În poză nu ştiu dacă se vede foarte bine, dar motorina e 1,029 euro pe litru, adică 4,6 lei litru la cursul BNR de astrăzi. În România nu am găsit sub 4,8 – 4,9 lei pe litru. Asta ca să terminăm cu tâmpeniile că la alţii carburantul e muuult mai scump decât la noi.

20151129_095249_HDR

Asta se mai poate vede pe străzile lor duminica.

Câteva impresii personale:

Din mulţime am observat că cele mai strident machiate erau româncele, bine şi cele mai aranjate vestimentar. Unele dintre conaţionalele noastre erau ca nişte “sorcove” iertat să îmi cuvântul sau asemănarea. Austriecele preferau să fie mai sobre şi să nu iasă prea mult în evidenţă, adoptând un machiaj de zi minimal.

La hotel, la micul dejun am observat că tot româncelor noastre le place să fie, mai mult sau mai puţin “sclave” a soţului sau a copiilor. Deoarece în hotel erau cazaţi mai mulţi români puteai observa cu uşurinţă că ei nu se ridicau niciodată de la masă. Dacă voiau ceva, cereau consoartei. La o masă era o familie formată din el, ea şi 2 copii cam de 10 ani. El şi copii nu s-au ridicat măcar o dată de la masă. Ea a alergat ca turbata ba după o felie de pâine, ba după una de salam, ba după un ceai şi tot aşa. Copiii dădeau ordine şi mama executa. Mda… am rămas puţin şocată, pentru că erau destul de mari încât să se ducă să îşi ia singuri ce vor. Ok, înţeleg, sunt copii, dar asta nu înseamnă că trebuie să îi transformăm în dependenţi de noi. Puteai foarte bine să meargă 5 m să ia o felie de salam de pe platou.

Despre poşetă nu am nimic de zis, nu am luat-o cu mine.

Banul public nu pică din cer

Dacă se numeşte “ban public” nu înseamnă că pică din cer, ci acesta vine din buzunarele noastre ale tuturor celor care plătim taxe şi impozite în România. Acesta este lucrul pe care eu mi-aş dori să îl reamintesc tuturor funcţionarilor publici de la noi din ţară, de la cei mai mici până la cei mai mari. Şi dacă e ban public nu înseamnă că puteţi face ce doriţi cu el, încetaţi să îl mai băgaţi în buzunarul propriu. Înţeleg că nu o să reuşim să eradicăm corupţia, dar măcar aveţi o ultimă fărâmă de BUN SIMŢ şi furaţi mai puţin şi mai cu perdea. Aveţi grijă şi de cetăţeanul de rând, gândiţi-vă şi la el când băgaţi şpaga în buzunar. Aţi depăşit orice limită furând totul şi gândindu-vă numai şi numai la cât băgaţi voi în buzunar din valoarea unui contract. Trăim în ţara în care nu se face nimic dacă autorităţilor nu le iese ceva…

Şi uimitor şi strigător la cer e că tot voi sunteţi cei care strigaţi că aşa nu se mai poate, că sunteţi umiliţi că trebuie să mergeţi cu taxiul la muncă sau că nu aveţi ultima generaţie de tablete pe care să jucaţi solitaire. V-aţi gândit vreo secundă că în ţara asta sunt oameni care merg cu transportul în comun ăla împuţit şi fără aer condiţionat pentru că nu sunt bani de investiţii că voi furaţi? Sau v-aţi gândit că sunt oameni care merg kilometri pe jos ca să ajungă la locul de muncă, unde trag ca boii în jug pe câteva milioane ca să aveţi voi ce fura? Bineînţeles că nu, că dacă v-aţi fi gândit lucrurile ar fi stat altfel în ţara asta.

Vrem stabilitate economică, vrem autostrăzi, vrem o ţară a noastră nu a voastră! Şi nu, nu cerem prea mult.

Jurnal de poseta 6

Ca din întâmplare, doream să vă anunţ că o să mă înscriu din nou la SuperBlog 2015. Şi fac treaba asta din dorinţa de a fi parte din acea comunitate faină de oameni pe care îi leagă acelaşi ţel: să câștige cât mai multe puncte, să fie în miezul acţiunii, să încerce să cucerească – redută cu redută – fiecare probă în parte pentru ca în final să câștige războiul. Din păcate nu am timp să particip, dar mă înscriu din ideea de a fi acolo, parte a acţiunii, şi poate îmi place tare mult o probă şi până la urma particip.

header_nou1

În altă ordine de idei, vreau să vă spun că nu mai apuc să scriu deşi mi-am revenit aproape complet pentru că mi s-a stricat display-ul la laptop şi singura modalitate prin care îl pot folosi este conectarea la un monitor extern. Aşa că trebuie să scriu articolele numai la birou, printre picăţele. Până acum am fost la 3 service-uri şi nimeni nu îmi poate găsi un display. Adică sunt pe piaţă, dar când sunt conectate la laptopul meu pur şi simplu refuză să funcţioneze. Astfel că singura variantă ce mi-a fost oferită este să se dea comandă direct la producătorul laptopului în Taiwan, iar costul reparaţiei creşte de cumpăr vreo 4 monitoare externe. Momentan mă uit la display şi îmi vine să plâng. Sau şi mai bine să o strâng de gât pe coleguţa Lu care a vărsat apă pe el.

Page 10 of 26« First...89101112...20...Last »
error: Content is protected !!