Ariston Aqualis sau cum sa nu speli rufe!

Mi s-a stricat mașina de spălat. A început să dea rateuri de ceva timp. De spălat spală normal, dar dă erori în timpul programului și dacă nu sunt acolo să apăs pe buton, pur și simplu stă. Dacă uit de ea, un program de 45 de minute poate să dureze și 3 ore. Cel puțin deranjant, ca să nu zic scos din minți. Așa că m-am decis că e cazul să o schimb. A funcționat 10 ani… poate a îmbătrânit și ea.

ARISTON_AQUALIS

Am mers în Media Galaxy și am ales Ariston Aqualis. Astfel am aflat cum e să nu speli rufe. Dar să nu abat de la drumul normal. Am văzut, mi-a plăcut am cumpărat. Am lăsat-o în custodie până a doua zi și ieri am ridicat-o. Acasă, a montat-o domnul K și eu m-am repezit să pun repede rufe la spălat. Eram bucuroasă nevoie mare că pot pune rufele la spălat și le pot scoate gata uscate. Corect, am uitat să precizez că modelul ales, Ariston Aqualis MSFAQD117D69EU, este o mașină de spălat cu uscător. Bucuria a durat vreo oră, cât a mâncat tata în bucătărie lângă mașina de spălat. Vine, se așază pe canapea lângă mine și îmi spune cu durere în glas: – Nu învârte.
Șoc, groză… cum adică nu învârte. Mașina mea de spălat?!?! Și pune-te și da-i evacuare, și scoate rufele și dă-i rotire. Nimic, se aude un clic clic și nimic nu se mișcă. Ia instrucțiunile de la capăt. Care apropo sunt în Italiană (acum doar mă laud). Dar normal ar fi fost să fie în română, că nu toți parlește „comme si dice aicea la voi la romania”. Nimic, absolut nimic. Iau certificatul de garanție și aflu că produsul se va repara la Depanero, care era program de la 9 la 18.

În loc să mă trezesc dimineața cu rufele spălate și uscate, m-am trezit cu nervi și draci. Plus, un maldăr de rufe semi-ude care probabil trebuie spălate la mână. Am băut o cafea mare, mare cu lapte. Am plecat la birou unde am mai băut o cafea mare și uite așa s-a făcut ora 9. Pune mâna pe telefon și sună la Depanero.

– Știți am o mașină de spălat Ariston Aqualis MSFAQD117D69EU cumpărată ieri de la MediaGalaxy și nu se învârte cuva.
– Păi dacă e cumpărată ieri o puteți returna!
– Serios? Știam că legea cu 14 zile se aplică numai pentru cumpărăturile de pe internet. Eu am cumpărat-o din magazin fizic.
– Mergeți la magazin.

Hai la magazin. Încep iar să povestesc. Încerc să fiu calmă și să uit de rufele mele semi-ude. La magazin domnul încearcă să fie semi-sarcastic: – În 7 ani de când lucrez nu am auzit de mașină de spălat să nu se învârtă cuva. Mă uit crucită la el, îmi adun forțele și zâmbesc. – A mea merge pe bază de manivelă. Voiam să fac mușchi. E rândul lui să zâmbească forțat.

Rezolvarea: ținând cont că a fost cumpărată ieri o vor schimba. Mai mult, îmi vor aduce ei mașina nouă acasă și o vor ridica pe asta defectă. Numai că toată treaba asta se va întâmpla săptămâna viitoare undeva pe marți -miercuri. Până atunci trebuie să rezolv cumva maldărul de rufe.
Și dacă pățesc la fel și cu asta nouă? Nu mai spăl rufe?

Zile uimitoare si fara chef

Zilele acestea s-au scurs cu viteza luminii. Unele au fost zile uimitoare, altele au fost fără chef. Am lipsit mult de pe blog. Am avut foarte multă treabă la birou. Am două colege în concediu și viața la birou s-a complicat enorm. Volumul de lucru al celor două colege s-a împărțit celorlalți. Am avut zile în care am fost atât de obosită de la birou, încât picam lată. Trebușoara va mai dura încă vreo două săptămâni, așa că te rog să îmi scuzi lipsa de pe blog.

Imi vreau tara inapoi

Gânduri haotice despre stranieri

Acum destul de mulți ani când încă se circula cu pașaportul în afară, prietenele mele cele mai bune au plecat în Italia. Prietene pentru ca erau 2 gemene. Când s-a dat liber la vize au reușit să vină în România și au trecut și pe la mine. Din poveste în poveste am ajuns la ce lucrează și atunci am auzit pentru prima oară cuvântul “busta paga”. Prietena mea nu a reușit să găsească echivalentul românesc așa ca s-a chinuit cu explicații până ce am înțeles ca e vorba de fluturașul de salariu. Problema ei a fost că pur și simplu nu știa cuvântul în limba română. Ai ei tocmai de asta hotărâseră să plece din România. Erau amândoi șomeri de foarte mult timp și fără nicio perspectivă. Fetele habar nu aveau cum e cu serviciul. Abia în Italia s-au întâlnit cu aceasta noțiune. Acum nu te gândi ca le iau apărarea stranierilor. Unui își dau în stambă. Așa cum e si cazul surorii cumnatei mele care mi-a spus ca sunt analfabetă că nu am ieșit din România pe când ea trăiește în Italia. Dar sunt și cazuri în care “come si dice aicea la voi în Romania” are un fundament real. Oamenii aia pur și simplu nu știu că există x chestie și la noi. Și atunci dacă ei sunt limitați de realitatea lor românească și vad viața din afara trăiesc cu impresia că la noi nu exista multe chestii pe care ei le văd în afară. Pentru ca aici nu au fost interesați sa le vadă. Și de aici apare și falsa lor superioritate. Deoarece învață lucruri noi și în limitarea lor, trăiesc cu impresia că sunt singurii care au aflat despre ele.

E haos, e un haos general mai ales pe șosele, căci în rest încerc să evit orice contact cu magazinele, autoritățile și chiar străzile din oraș. Vin repede la birou și încerc să plec la fel de repede, să evit zonele comerciale. Acolo e aglomerație de dimineață până seara. Zici că se termină salamul, care apropo „la noi în Italia” e doar 5 euro batonul, nu 40 de lei ca în țara asta de căcat. Sunt sute de accidente, care de care mai grave. Drumurile noastre sunt principalul vinovat în general, dar în particular luna august parcă explodează. Ies numai tâmpiți care nu au mai pus mâna pe volan de ani de zile. Închiriază mașini de fițe și fac accidente. Prioritate? Condus prudent? Ce e aia, când ei își permit „rable de lux” și merită să apese pedala până la fund în depășiri riscate? Numai în ultima săptămână am văzut cel puțin 3 accidente cu victime, unele mortale, în care erau implicate mașini cu numere de Italia/Spania/Anglia.

Așa mi s-a acrit de luna august… de toată aglomerația, de tot haosul, de toate accidentele. Și mai ales de toți care se plâng că au plecat din țară pentru că le era rău, dar când revin în țară se comportă ca niște bizoni doar fiindcă pot. Aici li se pare că li se cuvine totul. Că aici nu sunt reguli, că ei dacă vin cu câțiva euro în buzunar sunt stăpâni și noi, cei rămași în țară, ultimii proști meniți să îi servească pe ei. Ei sunt diaspora care mă disperă în fiecare an cu aerele și cu ifosele lor. Ei sunt cei care nu înțeleg că chiar dacă am rămas în România, avem și noi venituri și toți trebuie să respectăm legi. Dacă acolo ștergi babe la cur, nu înseamnă că aici trebuie să îți șterg eu flegma pentru că o lună tu vrei să fii domn.

De la anul, cred că o să plec eu din țară în luna august.

Cum sa re-scrii regulile nescrise pentru grase

Deși peste tot se militează pentru acceptare, grașii sunt la fel de acceptați ca și gay-ii: să existe undeva dar noi să nu avem de-a face cu ei. Poate că e timpul să avem o atitudine pozitivă și să nu mai judecăm doar după aspect. Ha!, ce glumă bună. În România zilele noastre chiar și mie mi-a venit să râd când am scris fraza de mai sus. Discriminăm pe bază de orice: a zburat o muscă pe lângă tine – ești un împuțit care nu te speli și de aia zboară muștele pe lângă tine.

Și totuși hai să facem un exercițiu de imaginație și să vedem cum ar fi dacă am reuși să trecem peste „grasă ca o vacă” și să ajungem la „persoană ca oricare alta”. A fi grasă, de obicei, te definește ca persoană. Pentru că trăim printre oameni și nu ne putem izola, trebuie să suportăm tot felul de întrebări idioate și egoiste: Vai, dar ai mai slăbit? sau Ai auzit de dieta X? sau Știu că e greu să slăbești, dar ar trebui să faci ceva totuși, nu? Societatea îți spune în continuu că ești o abominație și că ar trebui să faci ceva, să te schimbi, să fii conform standardelor impuse. Și așa ajungi pur și simplu să te urăști tu pe tine cam la fel de mult ca cei din jur. Problema e că toate ideile astea sunt stabilite și bazate pe niște reguli care de fapt nu ar trebui să existe:

– Nu atrage atenția asupra corpului tău, acoperă cât mai mult, eventual stai acasă să nu te vadă nimeni cumva
– Nu cumva să arăți o bucățică de piele mai sus de cot sau genunchi. Nu purta dungi. Nu purta pantaloni scurți și niciodată, dar niciodată nu purta costum de baie. Când te duci la mare (dacă ai curajul ăsta) poartă un costum de cosmonaut. Sau mai bine nu te duce la mare. Marea nu e pentru grase.
– Zâmbește tot timpul, fii drăguță cu toată lumea, fă-le pe plac. Spune glume tot timpul și fii jovială. Se știe că Moș Crăciun e gras și toată lumea îl place. Măcar dacă nu te plac pentru corp, pot spune „E chiar plăcută, grasa dracului”.
– Glumește despre kilogramele tale, ca să nu se simtă alte persoane inconfortabil în jurul tău. Anunță-i pe toți că ești grasă și că știi că ești grasă, ca să nu se mai simtă datori să îți atragă atenția asupra acestui aspect.
– Zâmbește și dă aprobator din cap ori de câte ori ți se dau sfaturi despre sport și diete. Ești grasă și asta înseamnă că nu știi nimic despre diete, sport sau propriul corp, așa că niște străini trebuie să vină să îți dea sfaturi prețioase.
– Apleacă capul și dă din cap în semn de scuză când oamenii îți țin predici despre cât de periculos e să fii grasă. Eventual dă-le de înțeles că ai avut o revelație și abia ai așteptat să ți se pună în vedere acest lucru. Oamenii adoră să dea sfaturi.
– Nici să nu te gândești să flirtezi cumva, ești o grasă infectă și bărbații nu au cum să fie atrași de așa ceva. Marș înapoi la cușcă.

Dar ce ar fi dacă regulile de mai sus ar suna de fapt așa:

– Este în regulă ca uneori să nu te simți bine în corpul tău, fiecare om are și mici depresii dar nu poți rămâne acolo. Meriți să te simți confortabil în propria piele și meriți să porți haine frumoase. Poartă hainele care îți plac, nu cele care îți ascund corpul, doar pentru că cineva se simte oripilat. Oamenii se simt oripilați de multe lucruri.
– Nu datorezi nimic nimănui! Fă ceea ce îți place și ce dorești tu. Îți este permis să ai emoții ca fiecare om. Nu ești un robot care dă aprobator din cap și spune da și nu, doar pentru a face pe plac altora. Fii tu însăți: veselă, tristă, mânioasă, plângăcioasă!
– Nimeni nu are dreptul să te judece, nici pe tine și nici pe corpul tău. Dacă cineva te face să te simți inconfortabil spune-le lucru acesta. Nimeni nu are dreptul să te facă te simți prost.
– Doar fiind tu însăți meriți dragoste, respect și tratament egal. Nu trebuie să existe condiții gen greutate, rasă, orientare sexuală sau orice altceva.

Logic că vor fi zile când te vei simți încorsetată de vechile reguli, dar încetul cu încetul va trebui să accepți că acestea sunt pur și simplu minciuni scornite de oamenii înguști la minte. Nu trebuie să te limiteze. Încearcă măcar o zi să te iei după noile reguli. #spuneNUintimidării și trăiește viața așa cum vrei tu!

Page 4 of 20« First...23456...1020...Last »
error: Content is protected !!