O fi rau la privat, dar la stat e si mai rau

Când am scris articolul de aici, multă lume mi-a sărit în cap că fac reclamă mascată, că la privat e rău, că cer numai bani și nu oferă condiții și alte asemenea. Eu am vrut doar să povestesc experiența mea. Nu am avut ce reclamă să fac, deoarece am plătit absolut orice, nu am primit nimic gratis și nici nu am făcut vreun troc. Din punctul meu de vedere, toată experiența pe care am avut-o la Arcadia Iași a fost una pozitivă. Da, am plătit o căruță de bani, dar am fost tratată bine și atât eu cât și ficior suntem foarte bine. Nu îmi pare rău nicio clipă de banii dați, chiar dacă la stat aș fi ieșit ”mai ieftin”. Poate că așa ar fi fost, dar cu ce preț?

La spitalul municipal Suceava, în ultima perioadă, au fost 3 cazuri de copii morți din cauza din cauza infecțiilor intraspitalicești. Cum e ”normal” în România, directorul spitalului și celelalte cadre medicale au încercat să mușamalizeze totul. Din cei trei copii, unul a murit la numai 27 de ore de la naștere. Copilul a fost declarat sănătos la naștere. Cum poate să moară un copil sănătos după numai 27 de ore? Mister total. Cazul a fost expus pe câteva bloguri locale și apoi a fost preluat de Catălin Tolontan. Abia atunci s-au sesizat și organele abilitate care, chipurile, aveau deja ”în lucru” un dosar.

Și atunci cu ce ”tupeu” să te duci să naști la stat? De fapt, stau și mă întreb cu ce tupeu mai faci un copil în România de azi. Te mai uiți la bani? Probabil că nu. Singurul lucru trist e că unii doctori care sunt la spitalul de stat, sunt și la privat. Doar atitudinea e schimbată uneori.

Nu știu ce am putea face. Să ardem spitalele din temelii? Să ridicăm altele? Sau mai bine naștem acasă cu moașa comunală, ca pe vremuri?

Tu ce ai face sau ce ai făcut? Unde ai născut, la stat sau la privat? Sau acasă?

Bucuria copilarie – spalatul covoarelor

Ieri am văzut ceva uimitor: două persoane mai în vârstă care spălau covoare în fața porții. Deși acum covoarele se spală la spălătorie, activitatea celor doi m-a dus cu gândul la copilărie. Vara, nu era distracție mai mare decât spălatul covoarelor. Mai întâi trebuia ales un loc în curte sau în fața porții care să fie betonat, relativ drept, dar și puțin în pantă ca să se scurgă apa. La noi în curte exista un singur asemenea loc: lângă pompă și sub mărul cel bătrân. Adică, un loc perfect la sol, dar imperfect din punctul de vedere al amplasării sunt copac. Cădeau frunze și era umbră. Așa că se apela la rudele ce dețineau locul perfect de spălat covoare. Nașa era deținătoare supremă a unui astfel de loc. O bucată betonată din fața garajului. Bucată ce era un pic în pantă, nivelată aproximativ perfect și cel mai important: era soare toată ziua.

carpet_wash

Covoarele se cărau de o locație la alta cu ajutorul unui cărucior de butelii, la care împingeam frenetic eu și verișoarele mele. Bărbații întindeau covorul cel mai mare, scoteau furtunul cel lung, îl legau la apă și apoi dispăreau la un păhărel mic… doar munca e epuizantă. Noi, copii, sărea repede din șlapi și ne tăvăleam pe covor. Apoi, apăreau mama și nașa. Se dădea drumul la apă și începea ”mozolirea” covorului. Săream, urlam, țipam, ne fugăream, ne trânteam pe covorul ăla de ziceai că nu va prinde ziua de mâine. Și toate astea în apa rece ca gheața, care devenea un pic mai călduță expusă la soare. Când mama și nașa considerau că apa a intrat bine în covor, urlau la noi să ne luăm șlapii în picioare. Scoteau o punguță cu un praf alb și îl împrăștiau pe tot covorul. Uneori punguța conținea detergent (dacă aveam noroc), alteori sodă caustică. De asta și țipau la noi să ne luăm șlapii în picioare. Se scotea din pod ”peria de covoare” din pod. Era o perie specială, folosită doar pentru spălatul covoarelor, cu perii lungi și foarte tari, la care s-a atașat o coadă lungă de lemn. Era grea și aiurea de mânuit, dar pentru noi era instrumentul suprem ce nu putea lipsi. Și dăi și freacă, și mai freacă până ne ieșeau ochii ca la broască. Cel mai urât îmi era să frec franjurii de la covor pentru că se încâlceau. Când mama și nașa se plictiseau să ne privească, chemau bărbații de la ”păhărel” să se apuce să frece bărbătește.
Ultima etapă era clătirea. Cum pe atunci nu existau ”curățătoare sub presiune”, toată presiunea era creată prin punerea degetului pe furtun. Și clăteam până era mama mulțumită că nu mai iese spumă. Veneau iar bărbații și ridicau covorul, se clătea și pe spate, iar apoi era întins pe gard să se usuce. Cu puțin noroc, nici nu ploua vreo două zile până se usca. Apoi, urmau covoarele mai mici. Aici ne puteam descurca și singure, nu mai era nevoie de bărbați. Mama și nașa dictau ordinea în care spălam covoarele mai mici și tot ele le întindeau pe gard. Noi era doar cu bălăceala, frecatul și clătitul. Eram muncă nu glumă, dar pentru noi totul era o joacă. Și doamne cât îmi e de dor de acea perioadă.

NU cresc contributiile!

Teoretic statul ia o povara fiscală de la angajator și o mută pe umerii angajatului, dar tot angajatorul o va plăti. Adică aceeași Mărie cu altă pălărie. Ba mai mult, chiar obligă angajatorul să mărească salariul cu 21%, pentru a colecta o contribuție de 21,7 %. Adică se ajunge la 0,7% până la urmă. Totul e în stadiu de proiect și vor mai urma modificări. Din punctul meu de vedere este o modificare bună, deoarece va scoate la lumină niște salarii la negru. Conform calculelor, acum se plătesc contribuții sociale mai mari. În plus, angajatul ar trebui să fie conștient de impozitele pe care le dă la stat. Doar fiindcă sunt în sarcina angajatorului, nu înseamnă că nu sunt tot banii lui pe care îi muncește și pe care îi papă statul. Îi ia de tine, omule care muncești, și îi dă asistaților social și pe pomeni electorale. Să nu mai pun la calcul cât fură.

Din toată povestea asta presa scrie – Cresc contribuțiile, Guvernul tehnocrat mărește povara fiscală și multe alte asemenea. Mă sună amici și îmi zic că au auzit la radio că va crește povara fiscală pentru angajați și deja se tem. Mass-media va distruge România! în goana după like-uri și trafic. Titlurile alarmiste din presă sunt făcute pentru trafic. Problema e că mulți pun botul la ele. Astfel în toamnă, va ieși guvernul Ponta cu 70% din voturi, pentru a crescut salariile bugetarilor, a redus contribuțiile pe pensie și a dat o sticlă de ulei și o găleată pomană electorală. Între timp, tehnocrații sunt puși la zid, pentru că nimeni nu trece de titlul unei știri și să încerce să înțeleagă exact și conținutul!

 

Dragostea e sufocanta

Nici să nu te gândești să încerci așa ceva acasă. Mi se face pielea de găină doar scriind acest articol. Există cupluri care își pun viața în pericol pentru a fi trași în folie în vid și apoi fotografiați. Dacă credeai că iubitul/iubita te sufocă… stai să vezi pozele bizare ale acestor cupluri!

cuplu_folie
Fotograful Haruhiko Kawaguchi, din Tokyo (căci toate minunile apar acolo), acoperă cuplurile cu folie de plastic, apoi extrage tot aerul cu ajutorul unui aspirator și apoi le fotografiază. Are chiar și un medic acolo, deoarece cuplurile trebuie să își țină respirația cât timp durează toată ședința foto.

cuplu_folie2
Deși riscă să moară sufocați, se pare că s-a creat o întreagă isterie în jurul acestei metode de fotografiere, și cuplurile stau la coadă ca să facă pozele bizare prin care își exprimă dragostea. Fotograful Hal are doar 4 secunde pentru a face pozele, altfel cuplul riscă să rămână fără aer.

Tu ai face asemenea poze?

Page 3 of 2012345...1020...Last »
error: Content is protected !!