Rețetă pâine de casa

paine_de_casa

Am primit foarte multe întrebări despre cum fac să iasă o pâine de casă așa umflată și ce agenți de creștere folosesc. Ba chiar am primit întrebări și despre mașina de pâine pe care o am. Așa că azi m-am decis să scriu rețeta și modul de a face pâine de casă pe care îl folosesc eu.

Mașina mea de pâine este Moulinex Uno și o am de 6 ani. Am cumpărat-o la o promoție din Metro. Am scris deja un articol despre chinurile prin care am trecut până am reușit să obțin o pâine “ca la mama acasă”. Nu este cine știe ce de capul ei și face tot ce face o mașină normală de pâine. Numai că are niște rețete foarte încâlcite de tipul: pune 364,5 grame de făină și tot așa mai departe. Nu le-am respectat și nu le voi respecta niciodată. Eu pun din ochi cantitățile și aia e. Am învățat de pe blogul lui Adi Hădean că pentru un aluat pufos cantitatea de apă față de făină trebuie să fie de 1/2. Deci la 1 cană și jumătate de apă pun 3 căni de făină. Am 2 căni identice și pe alea le folosesc în loc de cântar.

Trebuie să știi că dacă la un aluat frământat cu mâna se pune întâi făina și în mijloc se pune lichidul și drojdie, la mașina de pâine e fix pe dos. Pui întâi lichidul și apoi făina. Acum nu zic că treaba asta e literă de lege, dar așa e scris în instrucțiunile de la mașina mea de pâine.

Ingrediente:

  • 50 de grame de un măsurat din ochi
  • 1 ouă
  • 4 linguri de iaurt + niște zăr care rămâne de la iaurt
  • 1 plic de drojdie uscată de pakmaya
  • 1 cană de lapte
  • 3 căni de făină

Cum fac pâine de casă:

Prima dată topesc cubul de unt într-un castron ceramic timp de 1 minut/1 minut jumătate la microunde. Cam până în momentul în care începe să împroaște prin cuptor. Scos castronul și sparg oul peste unt și bat bine cu o furculiță. Apoi, adaug 4 linguri de iaurt și zerul pe care îl lasă iaurtul, pun plicul de drojdie și amestec bine. Încălzesc 1 cană de lapte până aproape de punctul de fierbere și o amestec cu ingredientele din castron. Astfel toate ingredientele vor fi calde.

Torn amestecul lichid în mașina de făcut pâine de casă, apoi deasupra pun cele 3 căni de făină. Pentru că tot timpul folosesc cantitățile din ochi, uneori mai este necesar să mai adaug făină. Așa că stau în preajma mașinii de pâine și mă uit dacă se frământă bine și iese un aluat frumos sau e prea apos și mai trebuie să pun făină. Deoarece a mai pune apă/lapte este prea complicat, prefer să fie mai mult lichid de la început, că făină mai pot adăuga pe parcurs.

masina_de_paine

Setări folosite: 750 de grame (am 500, 750 si 1000), rumenire medie si programul 1 sau 3 in funcție de preferințe. Ambele durează cam 3 ore.

La setarea 1 a mașinii, iese o pâine de casă rumenită moderat cu coaja moale. La setarea de pâine franțuzească, iese o coajă crocantă. Când e gata scot pâinea de casă din mașină, o pun pe un suport de lemn, o umezesc un pic pe toate părțile cu apă caldă foarte puțin, cu îneca pâinea totuși) și a las sub un prosop să se răcească.

Sfaturi:

Am 2 căni la fel și le folosesc pentru măsurare
Toate ingredientele trebuie să fie calde, inclusiv făina să fie la temperatura camerei
Folosesc numai făină de Mopan, cu ea am obținut cele mai bune rezultate

Cum sa vorbești un articol

În ultima perioadă m-am gândit mult la o soluție care să mă ajute să scriu articole de pe telefon. Tastatura telefonului este prea mică și prea incomodă ca să-mi permită să scriu la aceeași viteză pe care o am când scriu de pe calculator. Deși am câteva aplicații care îmi permit să postez rapid pe blog, nimic nu a reușit să mă ajute să scriu mai repede ca următoarea aplicație: dragon dictation. Ca să înțelegi mai bine ceea ce vreau să spun trebuie să îți precizez ca acest articol este scris prin dictare cu ajutorul acestei aplicații. Toate frazele și cuvintele dictate au fost scrise aproape corect singura dată când ai existat o greșeală a fost când m-am bâlbâit eu puțin și programul nu a înțeles foarte bine ce am vrut să spun. Partea și mai minunată este că se conectează la Facebook și te lasă să postez tot ceea ce vrei doar dictând telefonului. Din păcate nu vei reuși să postez direct pe blog folosind WordPress sau alt program de postare, ci va trebui să scrii textul, de fapt să dictezi textul aplicației, și apoi să îl iei cu copy / paste și să îl publici. Din nefericire pentru persoanele care iubesc romgleza, aplicația nu recunoaște dictarea decât într-o singură limbă.

Unii oameni nu stiu sa vanda

img_0007

Ieri am trecut pe la Salonul Auto București doar ca să văd și eu ce se mai vinde și ce se mai întâmplă în lumea auto. Primul lucru pe care l-am observat e că unele firme nu sunt interesate să vândă. Deloc. Am mers la standul de navigații auto. În jur muzica dată la maxim de nu te înțelegeai om cu om. Întreb de o navigație anume pentru transportatori. Persoana de acolo ne lămurește buștean: ”aaa, păi astea sunt navigații speciale pentru camioane”. Atât. Nu că asta am și întrebat. Nici măcar ”hai să vă dăm o oferta, un pliant, o carte de vizită”. Nimic. Atât ne-au zis. Ne-am uitat și noi unul la altul, am mulțumit frumos și am plecat. Mai era ceva de zis? Nu cred.

img_0017

Apoi, ne-am izbit de indolența vânzătorilor de mașini. Când firmele astea fac selecția persoanelor pe care le trimit la târg cred că e ceva de genul: cine e cel mai nasol angajat? X! Atunci pe X îl trimitem la târg. La standul Maserati era un agent de vânzări hipser. Pantofi portocalii din piele întoarsă, pantaloni crem și parpalac maro deschis. Se plimba printre mașini, închizând și deschizând portbagajul din telecomandă, de parcă era ultima tehnologie extraterestră. Ca să mă înțelegeți bine prețului unui SUV Maserati este comparativ cu cel al unui BMW X5, deci nu vorbim de ultimul model de Ferrari ci de o mașină relativ normală la preț. Apoi, s-a uit la volan și a început să tureze un motor. Serios? Într-o hală plină de lume și cu o aerisire precară tu te apucă de turat motoare? Nici măcar o privire către persoanele interesate de mașini. De fapt, la un moment dat a și dispărut de la stand.

Singurul stand unde oamenii chiar făceau treaba a fost Hyundai. Acolo erau niște domnișoare care se plimbau printre mașini și întrebau pe toată lumea dacă e interesată de o ofertă la mașini. Imediat ce cineva spunea da, chema agentul de vânzări pentru lămuriri suplimentare și/sau ofertă. Că agentul de vânzări nu prea știa despre caracteristicile mașinilor, asta e altă poveste

La standul Kia am dat peste singurul agent care chiar cunoștea mașinile și caracteristicile acestora și cu care am putut avea o conversație inteligentă. Măcar aici chiar ne-a prezentat mașina, cu accent pe plusuri sau pe ce poate avea mașina în plus față de concurență.

Acum, eu să fiu în locul șefilor, i-aș da afară în secunda 2. Prezența la un târg reprezintă costuri de promovare pentru firmă. Și de obicei firmele participă la astfel de eveniment pentru a spori vânzările. Că Salonul Auto București este de fapt un prilej pentru copiii să se urce la volanul tuturor mașinilor și să facă ce vor ei pe acolo, sub privirile înțelegătoare ale mamelor, e partea a treia. Dar tu, ca angajat trimis acolo, să stai în scaun și să te uiți cu o privire ori sfidătoare ori plictisită la oamenii ce vin să vadă mașinile, nu pot înțelege. Dacă ai 1000 de vizitatori pe zi, din care 100 îți spun că sunt interesați să primească o oferă și 1 cumpără înseamnă că nu e o zi pierdută. Dacă tu stai și aștepți să vină omul să te tragă de mânecă… ce să mai zic?

Și mai interesant e faptul că BCR Leasing a angajat o gașcă de ”promoterițe” care stăteau în mijlocul halei și se uitau unele la altele sau butonau telefoanele. Împărțit oferte? Ce e aia!

Statul ne vrea banii, ANAF nu

Într-o zi încă de vară, călduroasă, primesc un plic din ăla cu casetă neagră. Știi și tu de care, plic din ăla de te gândești să donezi repede tot ce ai bisericii și să fugi în pădure să trăiești cu lupii, că altfel nu scapi. Pe mine mă amuză plicurile alea. Le zic ”găuri negre”, căci tot ce e acolo sunt niște sume care apar de nicăieri și sunt absorbite de ANAF mai ceva ca lumina într-o gaură neagră. Deschid plicul și surpriză, nu avea nicio legătură cu mine, ci cu un angajat de la firmă. Se pare că nu plătise fabuloasa sumă de 131 de lei de prin 2012 și ANAF mă somează să iau banii firmei și să îi plătesc omului datoria.

Pentru că în general nu mă reped să dau banii ca la curve înainte să aflu să aflu despre ce e vorba, am o discuție cu persoana în cauza pe care o vom numi domnul B., doar pentru scopuri pur creative. Iar domnul nostru B. habar nu avea că există o instituție numită ANAF, darămite că ar mai datora ceva acolo. Domnul B. este genul ăla de persoană care nu are card bancar, ANAF nu există și impozitul se plătește la primăria din sat doar dacă vine primarul și îl amenință că nu îi mai dă subvenția pentru lemne. Mă duc la ANAF Suceava să aflu despre ce e vorba. Mi se comunică sec că e de la ANAF Câmpulung și doar acolo mi se poate spune ce și cum. Așa că îi zic domnului B, ca pe un sfat călduros, să se ducă la ANAF Câmpulung și să vadă despre ce vorba. De ce Câmpulung? Pentru că e cea mai apropiată localitate mare de satul unde viețuiește domnul B și pentru că acolo este arondat. Asta logic pentru că de ce să aibă ANAF o bază centralizată? Oare la ce ne-ar folosi să avem informațiile utile la îndemână? Unde ar fi amuzamentul în a pune oameni pe drumuri?

Și se duce domnul B la ANAF Câmpulung și află cu uimire că datorează suma de 131 cu titlu de impozit. Bunicul său vânduse o bucată de teren doar cu ante-contract de vânzare și apoi s-a dus la cele veșnice. Cumpărătorul văzând așa, a dat în judecată și a câștigat terenul. Domnul B habar nu avea. Iar când a acceptat moștenirea, a acceptat și datoriile. Bun zic, asta e de acum. Ia și plătește și adu-mi hârtie că ai plătit, altfel firma îți va opri din salariu. Ascultător se duse. Și doar atât. Pentru că a aflat cu stupoare că nu se poate plăti la ANAF Câmpulung, doar la ANAF Suceava. Adică în logica ANAF, omul nostru ar trebui să cheltuie cam 100 de lei pe drum și o zi lipsă de la muncă, ca să meargă ghiocel să își achite datoriile. Zic, lasă că mă duc eu la Suceava și îți plătesc și aia e.

La ANAF Suceava altă surpriză. Nu se poate achita pentru că conturile de trezorerie trecute pe somație nu mai sunt valabile. Somația e din August și eu am mers în Septembrie. Bun așa, și eu cum plătesc? Păi mergeți la ANAF Câmpulung. Poftim??? De acolo vin. Și mi-au zis să plătesc aici. Nu se poate achita aici. Trebuie mers la ANAF Câmpulung. Și chiar dacă ați plăti în numele firmei pentru angajat nu există siguranța că banii ăia se vor duce în contul persoanei respective. (Aici te rog să inserezi POKER FACE).

Ca să rezum: avem o datorie la ANAF și nicio modalitate concretă de plată. Ia să îmi explice și mie domnii de la ANAF cum vine treaba asta. Statul ne vrea banii, dar ANAF refuză să încaseze. Și apoi tot noi suntem vinovați că suntem rău-platnici nu? Să mai adaug că până la această somație, pentru o datorie din 2012, domnul B nu a primit nicio hârtie? Deci timp de 4 ani ANAF a stat și s-a scărpinat sub coada! Ia să îmi explice mie guvernații noștri minunați cum e cu treaba cu încasările la buget? Au bani de campanie electorală? Ca văd că în rest, instituțiile statului se pricep doar să pună oamenii pe drum. Domnul B ar fi trebuit să alege 150 de km cu banii în dinți, numai ca să audă de la ANAF că nu poate plăti niciunde.

Și noi cu cine votăm până la urmă?

Page 2 of 2112345...1020...Last »
error: Content is protected !!