Adevarul despre cesiune.ro

Într-un final s-a spart și țeapa bula cesiune.ro. Chiar mă întrebam cât o să mai dureze. Schema domnului Paul Stancu este destul de simplă. Hai să îți povestesc ce era să pățesc eu cu cesiune.ro.

Anul trecut am vrut să cesionez un contract de leasing la un Mercedes V-Klass, astfel că l-am pus pe autovit. În urma anunțului am primit mai multe telefoane, printre care și unul de la Paul Stancu de la cesiune.ro. Mi-a propus un preț ca avans urmând ca firma lui să preia leasingul de la noi. Toate bune și frumoase, până a început distracția. I-am pus că vreau să facem dosarul de preluare de leasing și el îmi tot spunea că la leasing durează foarte mult, dar că el vrea mașina cât mai repede. Cumva tot încerca să mă convingă că nu ar fi el de vină că nu poate prelua leasingul repede, că firmele de leasing sunt cămătari cu acte în regulă, că este sătul de ei și alte asemenea.

Primul semn de întrebare a apărut atunci când mi-a spus că îmi dă banii de avans în mână fără factură. Preluare de leasing și avans fără factură nu prea se pupă în termeni contabili și financiari. Al doilea mare semn de întrebare cu privire la cesiune.ro a fost când am văzut că a preluat toate pozele de la mașina mea de pe autovit și le-a pus pe cesiune.ro. Repet: nu acceptasem nimic, încă discutam termenii și condițiile. Ca să nu mai zic că mașina mea este și în ziua de astăzi disponibilă la vânzare pe site-ul cesiune.ro fix în aceleași condiții ca acum 1 an.

Link anunț Mercedes V-Klass cu pozele de la mașina mea

(pot dovedi că sunt făcute de mine când am luat mașina din reprezentanța Țiriac Auto Bacău)

Prețul pe site al mașinii, dacă adunăm ce apare acolo, ar fi 13600 euro avans + (59*1235 euro) + (550 euro +19%) = 87120 euro pentru o mașină care a fost 63000 euro luată nouă nouță. Vi se pare o afacere bună să cumpărați de la cesiune.ro?

Surpriza cea mai mare avenit în momentul în care am cerut să îmi dea un draft de contract, ca să văd și eu ce dorește Paul Stancu de la cesiune.ro să semnez.

Contractul de preluare leasing pe care mi l-a trimis Paul Stancu de la cesiune.ro este de fapt un contract de închiriere. Adică eu îi închiriam lui mașina mea în leasing, iar el deja o scosese la vânzare. Eu îmi asumam toate riscurile prin contract, inclusiv menținerea în stare bună a mașinii și plata asigurărilor. În schimb el o vindea. Ca să înțelegi de ce atâta lumea a plătit un avans și nu și-a primit mașina. Pentru că cesiune.ro preia leasingul printr-un contract de închiriere și de fapt nu are niciun drept să vândă mașinile respective.

Acum, în urma știrii de la protv, ce nu înțeleg eu, este cum poate atât lume să dea un avans (de mii de euro) pentru o mașină pe care au văzut-o numai în poze. Probabil ca și în cazul meu, poze preluate de pe alte site-uri.

Dezamagirea din ochii unui copil

Am profitat de mini-vacanța de 1 Decembrie să trag o fugă până la București, mai ales pentru că îmi doream să ajung la un târg de Crăciun. La Sibiu nu am avut cum să ajung și în afară oricum aș fi prins marea aglomerație din vămi așa că nu avea rost. Copilul meu a văzut la televizor (da se uită la TV, să trecem peste) că la Târgul de Crăciun există Căsuța lui Moș Crăciun. Și a început să mă bată la cap că vrea și el să vadă. În prima zi nu ne-am dus pentru că ne-am gândit că e deschiderea și o să fie aglomerație mare. Așa că ne-am dus sâmbătă.

Aglomerația era la fel de mare. În general este super util să facă un târg de crăciun în cea mai mare parcare din zonă, iar proștii care vin să se descurce. Printr-un noroc chior am reușit să prindem un loc liber de parcare, deoarece tocmai a ieșit cineva de pe unul. Noroc chior pentru că era coadă de mașini pe toată banda 1 a drumului și toată lumea spera să iasă cineva ca să poată parca. Ei, dar să nu ne agităm prea mult. Problema cu parcarea apare oriunde se adună lume multă. Diferența e că la un târg de la Viena, era o parcare imensă pusă la dispoziția celor care veneau la târg. La noi parcarea era ocupată de târg.

Într-un final ajungem și noi la târg. Aglomerație mare de tot. Concertul în floare, căci de Crăciun e bine să ai niște muzică românească bună care să îți urle în cap de să nu te înțelegi om cu om în loc de colinde. Oameni cu ochii numai după bunătățile din căsuțe. Mulți copii mici înghesuiți printre oamenii care nu aveau ochii de ei. La un moment dat o pereche de moșnegi trece nepăsătoare pe lângă ficior și aproape îl lovește cu piciorul. M-am întins și efectiv l-am împins pe nenea care atenta la integritatea copilului meu. S-a întors la mine și a început să vocifereze nervos. I-am explicat că e un copil mic și el era să îl lovească. A ridicat din umeri și-a luat consoarta de braț și a trecut mai departe. Ei au drepturi, că sunt bătrâni. Noi, ceilalți, putem crăpa.

Ajungem într-un final la Căsuța lui Moș Crăciun, care e baricadată de garduri de fier din toate părțile și păzită foarte bine. Inițial mi-am zis că poate e nevoie de așa ceva că se înghesuie lumea, se știe cum e la români. Mă apropii și văd că intră câțiva copii și o echipă de filmare. Întreb dacă se poate intra. Răspuns a fost foarte prompt: nu se poate intra, sâmbătă și duminica au loc alte evenimente. Se intră numai pe bază de invitație cu brățară. De luni, cu puțin noroc, o să putem intra și noi ăștilalți. Dacă ai copii știi cum e, dacă nu își spun eu că e crunt să trebuiască să îi explici unui prichindel de 4 ani că nu poate intra la Moșul pentru că nu e voie azi. Și el să o țină una și bună că vrea la Moșul în căsuță. Nu am fost singurii dezamăgiți. Și alți părinți cu prichindei s-au pierdut în explicații și promisiuni, numai să-i facă să renunțe și să le explice că ia Moșul de unde nu-i. Mai ales că multă lume a venit din provincie pentru parada de 1 Decembrie și a trecut și pe la târg. Cum să-i explici unui copil mic că tu luni trebuie să fii înapoi la muncă și nu ai cum sta în capitală ca să îl duci luni la Moșul?

Cumva eu m-am obișnuit cu țara asta în care fiecare se gândește numai la el. În care organizatorii se gândesc numai la publicitate și profit și atât, nu și la ce se întâmplă real. Ficior încă nu știe cum e. Ceea ce este mai rău în toată treaba asta e că nu o să fie singura întâmpla de genul ăsta. Azi e căsuța lui moșul, mâine o autostradă, poimâine niște politicieni corupți și tot așa. O să o țină o viață din dezamăgire în dezamăgire.

Prima zi de gradinita – am supravietuit! Cu greu!

… și am scăpat vie. Până la un punct cel puțin.

Totul ar fi trebuit să meargă lejer. Aveam hăinuțele pentru ficior pregătite, ghiozdanul făcut, copilul regulamentar dormea de la ora 8 seara să se poată trezi. Mă relaxam la un serial când sună telefonul. Vecina ne anunța că s-a spart o țeava la sediul de firmă. Era 11 noaptea. M-am dus, ce puteam face? Apa mai să dea pe dinafară. Și logic țâșnea un pic înainte de robinetul de închidere. Pentru că așa e viața. Când poate să te frece, de ce nu? Domnul K a rămas să facă planton lângă găleți și eu am fugit acasă. Puțin după ora 2 dimineața am reușit să mă bag în pat.

6:30 –  eram mai amețită decât după o noapte de chef. Am mers jos la o cafea și țigară.

7:00 – am intrat în duș. Când au zburat cele 30 de minute în 5 minute de țigară nu știu. Cu un picior în cadă, cu altul încercând să mă îmbrac și cu o mâna trăgeam de ficior care mârâia că nu îi convine tratamentul de dimineață. S-a trezit și am reușit să-l îmbrac, să-l spăl și să îl fac să coboare. Minune!

7:20 – i-am pus o brioșă în față și m-am dus să alerg după schimburi pentru Domnul K (cel cu plantonul lângă gălețile de apă de mai sus).

7:25 – deja am început cu panica. Măcar ficior a reușit să ia o gură din brioșă. L-am trimis la încălțat, dar adidașii pe care îl spălasem cu o seară înainte nu se uscaseră. Așa că a trebuit să îi dau în picioare papuceii pregătiți pentru grădiniță. Fugi și spală papucii de casă ca îi dai la grădiniță. Usucă-i și îndeasă-i în ghiozdan.

7:30 – caut disperată cheile de la mașină nu le găsesc. Îmi aduc aminte că aseară le-am lăsat pe chiuvetă în baie. Acum alerg de sus jos și de jos sus și nu le găsesc de nicio culoare. Ficior se uită nedumerit la mine. Stă cumințel cu ghiozdănelul în spate și se uită la nebuna de mine.

7:35 – am reușit să găsesc cheia de rezervă. Ies cu punga cu hainele de schimb, cu geanta mea, cu scaunul de copil și florile toate de-a valma în cele cinci mâini pe care trebuie să le am. Din repezeală trântesc ușa de la intrare și se blochează. Nu pot întoarce cheia în yală. Încercă să pun scaunul de copil jos ca să îmi dau seama ce e cu ușa. Din viteză trântesc buchetul de flori. Trei petale zboară și ficior începe să urle „mami, mami, au căzut florile”.

7:40 – am reușit să închid ușa, să pun copilul în mașină. Ies pe poartă și plâng. Ficior tace. Măcar e de bine sau e pur și simplu speriat. Îl înjur pe unul care mi-a tăiat calea. Sper să nu repete la grădiniță.

8:00 – parchez și fug la domnul K cu schimburile. Urlu un pic așa ca nebuna să se grăbească. Iau copilul și ghiozdanul pe sus. Mai zboară două petale din buchet. Lasă că doamna și așa nu o știe cine de la cine e.

8:10 – noroc că grădinița este aproape. Toată lumea pare relaxată. După noi mai vin mulți părinți cătinel. Stau și mă întreb pentru ce m-am grăbit așa? Stăm la coadă la cabinetul medical. Lăsăm adeverințele și apoi o doamna îngrijitoare drăguță, care probabil m-a văzut asudată și turbată, ne-a arătat cum merg treburile.

8:30 – ficior intră, vede niște jucării și o fetiță. Gata, a uitat de noi!

Pro-viata sau pro-avort?

Ce faci? Tu cum ai reacționa?

Scenariul 1 – pentru ea

Deschizi încet ușa din spate. Scârțâitul enervant își este atât de cunoscut. Ești obosită. Orele lungi ți-au mâncat și ultima fărâmă de energie. Tot ce vrei este să ajungi acasă, să faci un duș și să dormi. Înfrunți cu vitejie frigul și întunericul. Nu este prima dată când ești în tura de seară. Strângi un grabă haina în jurul corpului și mărești pasul. Trebuie doar să traversezi parcul și ai ajuns acasă. Acolo e cald. Gândul îți dă putere și grăbești pasul.

Simți o durere ascuțită în moale capului. Picioarele nu te mai ascultă și cazi. Încerci cu disperare să îți ții ochii deschiși, dar nu poți. Cazi într-o toropeală, închizi ochii și totul e negru.

Deschizi cu greu ochii și vezi ca prin ceață o figură desfigurată și plină de sudoare ce stă deasupra ta. Încerci să te miști dar nu poți. Mâinile și picioarele nu vor să te asculte. Figura rânjește și scoate icnete scurte. Cu greu realizezi ce se întâmplă. Încerci să țipi, dar tot ce reușești sunt niște sunete înfundate.

Primești un pumn în plină figură care te amețește la loc. Îți revii cu greu. Figura asudată a dispărut. Ridici încet capul ca să vezi hainele sfâșiate în jurul tău. Te ridici cu greu, aduni ceea ce o dată a fost o geacă și o pereche de pantaloni. Te uiți în jur… nimeni. Încet, picioarele încep să te asculte și te îndrepți spre casă. Acolo știi că o să fii în siguranță.

Intri direct în duș. Apa fierbinte îți arde pielea. Vrei să ștergi orice urmă, orice amintire dar nu poți. Acum ce fac?, te întrebi. Vrei doar să uiți. În oglindă vezi doar niște ochi înfricoșați și un chip tumefiat. Cucuiul din spatele capului începe să devină mai dureros. Ești tu, dar nu ești tu.

În urma acestui episod, descoperi că ai rămas însărcinată. Ce faci: crești copilului celui care te-a violat și te-a mutilat pe viața?, îl iubești și îi oferi o viață lipsită de grijă SAU faci avort?

Scenariul 2 – pentru el

Te întorci acasă din delegația de o săptămână în care te-a trimis firma. Abia aștepți să o ții din nou în brațe. Sunteți căsătoriți de câteva luni și o săptămână de delegație ți s-a părut o veșnicie. Îți imaginezi chipul drag al soției și săruturile pe care le veți împărtăși.

Deschizi ușa și sper că îți va sări în brațe. O găsești în bucătărie în fața unei căni cu ceai. De pe obraz se scurge un râu de lacrimi. Ce s-a întâmplat, o întrebi îngrijorat? Nimic. Veșnicul răspuns ”nimic” te lovește în moalele capului. Cum nimic dacă tu plângi?

Își șterge repede lacrimile, se uită la tine și zâmbește destul de trist. ”Cred că am răcit, mă doare capul și îmi curg ochii”. Te minte în față, dar preferi să o crezi. Poate e doar obosită sau e doar o stare din aceea ciudată de-a femeilor. O iei în brațe și o săruți cu dor. ”Îți este foame?” te întreabă destul de sec. Tot avântul tău se sfărâmă. Mănânci repede și te bagi sub duș. Poate un somn bun va rezolva problema.

A doua zi lucrurile par să intre pe făgașul normal. Rutina începe să își spună cuvântul. Serviciu, casă, câte o ieșire cu prietenii. Mai are momente în care privește pierdută spre zare, dar nu dai importanță. Totul este în regulă.

Într-o zi i se face rău. Cade pe stradă și abia reușești să o prinzi să nu se izbească de asfalt. O duci rapid la urgențe. Deși ea insistă că totul e în regulă și nu a fost decât o cădere de calciu, dat tu nu vrei să pleci până nu o vede un medic. I se ia sânge și i se fac analize. Medicul vine zâmbind și îți dă vestea: vei fi tătic.

Vestea cade ca un fulger. Te gândești bine și îți dai seama că de la momentul delegației și până acum te-a tot respins sub diferite pretexte. ”Te-a înșelat!”, altă explicație nu găsești. Îți vine să o confrunți atunci, dar nu vrei să faci o scenă la spital. Aștepți să ajungi acasă. Ea plânge în continuu. Printre sughițuri îți spune ”Am fost violată”. Cuvintele ei cad ca un fulger și te despică în două.

Ce faci: accepți să crești un copil care este rodul unui viol? Îl vei iubi ca pe copilul tău mult dorit?, Decizi să nu o crezi, o faci curvă și dai divorț?, Accepți să mergeți la doctor și să facă avort?

Page 1 of 2112345...1020...Last »
error: Content is protected !!