Adevarul despre cesiune.ro

Într-un final s-a spart și țeapa bula cesiune.ro. Chiar mă întrebam cât o să mai dureze. Schema domnului Paul Stancu este destul de simplă. Hai să îți povestesc ce era să pățesc eu cu cesiune.ro.

Anul trecut am vrut să cesionez un contract de leasing la un Mercedes V-Klass, astfel că l-am pus pe autovit. În urma anunțului am primit mai multe telefoane, printre care și unul de la Paul Stancu de la cesiune.ro. Mi-a propus un preț ca avans urmând ca firma lui să preia leasingul de la noi. Toate bune și frumoase, până a început distracția. I-am pus că vreau să facem dosarul de preluare de leasing și el îmi tot spunea că la leasing durează foarte mult, dar că el vrea mașina cât mai repede. Cumva tot încerca să mă convingă că nu ar fi el de vină că nu poate prelua leasingul repede, că firmele de leasing sunt cămătari cu acte în regulă, că este sătul de ei și alte asemenea.

Primul semn de întrebare a apărut atunci când mi-a spus că îmi dă banii de avans în mână fără factură. Preluare de leasing și avans fără factură nu prea se pupă în termeni contabili și financiari. Al doilea mare semn de întrebare cu privire la cesiune.ro a fost când am văzut că a preluat toate pozele de la mașina mea de pe autovit și le-a pus pe cesiune.ro. Repet: nu acceptasem nimic, încă discutam termenii și condițiile. Ca să nu mai zic că mașina mea este și în ziua de astăzi disponibilă la vânzare pe site-ul cesiune.ro fix în aceleași condiții ca acum 1 an.

Link anunț Mercedes V-Klass cu pozele de la mașina mea

(pot dovedi că sunt făcute de mine când am luat mașina din reprezentanța Țiriac Auto Bacău)

Prețul pe site al mașinii, dacă adunăm ce apare acolo, ar fi 13600 euro avans + (59*1235 euro) + (550 euro +19%) = 87120 euro pentru o mașină care a fost 63000 euro luată nouă nouță. Vi se pare o afacere bună să cumpărați de la cesiune.ro?

Surpriza cea mai mare avenit în momentul în care am cerut să îmi dea un draft de contract, ca să văd și eu ce dorește Paul Stancu de la cesiune.ro să semnez.

Contractul de preluare leasing pe care mi l-a trimis Paul Stancu de la cesiune.ro este de fapt un contract de închiriere. Adică eu îi închiriam lui mașina mea în leasing, iar el deja o scosese la vânzare. Eu îmi asumam toate riscurile prin contract, inclusiv menținerea în stare bună a mașinii și plata asigurărilor. În schimb el o vindea. Ca să înțelegi de ce atâta lumea a plătit un avans și nu și-a primit mașina. Pentru că cesiune.ro preia leasingul printr-un contract de închiriere și de fapt nu are niciun drept să vândă mașinile respective.

Acum, în urma știrii de la protv, ce nu înțeleg eu, este cum poate atât lume să dea un avans (de mii de euro) pentru o mașină pe care au văzut-o numai în poze. Probabil ca și în cazul meu, poze preluate de pe alte site-uri.

Dezamagirea din ochii unui copil

Am profitat de mini-vacanța de 1 Decembrie să trag o fugă până la București, mai ales pentru că îmi doream să ajung la un târg de Crăciun. La Sibiu nu am avut cum să ajung și în afară oricum aș fi prins marea aglomerație din vămi așa că nu avea rost. Copilul meu a văzut la televizor (da se uită la TV, să trecem peste) că la Târgul de Crăciun există Căsuța lui Moș Crăciun. Și a început să mă bată la cap că vrea și el să vadă. În prima zi nu ne-am dus pentru că ne-am gândit că e deschiderea și o să fie aglomerație mare. Așa că ne-am dus sâmbătă.

Aglomerația era la fel de mare. În general este super util să facă un târg de crăciun în cea mai mare parcare din zonă, iar proștii care vin să se descurce. Printr-un noroc chior am reușit să prindem un loc liber de parcare, deoarece tocmai a ieșit cineva de pe unul. Noroc chior pentru că era coadă de mașini pe toată banda 1 a drumului și toată lumea spera să iasă cineva ca să poată parca. Ei, dar să nu ne agităm prea mult. Problema cu parcarea apare oriunde se adună lume multă. Diferența e că la un târg de la Viena, era o parcare imensă pusă la dispoziția celor care veneau la târg. La noi parcarea era ocupată de târg.

Într-un final ajungem și noi la târg. Aglomerație mare de tot. Concertul în floare, căci de Crăciun e bine să ai niște muzică românească bună care să îți urle în cap de să nu te înțelegi om cu om în loc de colinde. Oameni cu ochii numai după bunătățile din căsuțe. Mulți copii mici înghesuiți printre oamenii care nu aveau ochii de ei. La un moment dat o pereche de moșnegi trece nepăsătoare pe lângă ficior și aproape îl lovește cu piciorul. M-am întins și efectiv l-am împins pe nenea care atenta la integritatea copilului meu. S-a întors la mine și a început să vocifereze nervos. I-am explicat că e un copil mic și el era să îl lovească. A ridicat din umeri și-a luat consoarta de braț și a trecut mai departe. Ei au drepturi, că sunt bătrâni. Noi, ceilalți, putem crăpa.

Ajungem într-un final la Căsuța lui Moș Crăciun, care e baricadată de garduri de fier din toate părțile și păzită foarte bine. Inițial mi-am zis că poate e nevoie de așa ceva că se înghesuie lumea, se știe cum e la români. Mă apropii și văd că intră câțiva copii și o echipă de filmare. Întreb dacă se poate intra. Răspuns a fost foarte prompt: nu se poate intra, sâmbătă și duminica au loc alte evenimente. Se intră numai pe bază de invitație cu brățară. De luni, cu puțin noroc, o să putem intra și noi ăștilalți. Dacă ai copii știi cum e, dacă nu își spun eu că e crunt să trebuiască să îi explici unui prichindel de 4 ani că nu poate intra la Moșul pentru că nu e voie azi. Și el să o țină una și bună că vrea la Moșul în căsuță. Nu am fost singurii dezamăgiți. Și alți părinți cu prichindei s-au pierdut în explicații și promisiuni, numai să-i facă să renunțe și să le explice că ia Moșul de unde nu-i. Mai ales că multă lume a venit din provincie pentru parada de 1 Decembrie și a trecut și pe la târg. Cum să-i explici unui copil mic că tu luni trebuie să fii înapoi la muncă și nu ai cum sta în capitală ca să îl duci luni la Moșul?

Cumva eu m-am obișnuit cu țara asta în care fiecare se gândește numai la el. În care organizatorii se gândesc numai la publicitate și profit și atât, nu și la ce se întâmplă real. Ficior încă nu știe cum e. Ceea ce este mai rău în toată treaba asta e că nu o să fie singura întâmpla de genul ăsta. Azi e căsuța lui moșul, mâine o autostradă, poimâine niște politicieni corupți și tot așa. O să o țină o viață din dezamăgire în dezamăgire.

Romanii si marea

Articolul acesta s-ar putea transforma foarte simplu într-un roman. L-aș denumi simplu „Românii și marea” sau „Marea Neagră săraca”. Ar avea volumul I, II, III și multe altele. La câte vezi pe litoralul românesc, pur și simplu nu te poți opri numai la un volum.

În caz că te întrebi ce am căutat pe litoralul românesc, ei bine răspunsul e destul de complicat. Inițial nu am vrut să merg la noi, dar l-am luat și pe ficior cu noi. Logica mea fiind așa: copilul cam vomită în mașină la drumuri foarte lungi. În plus a fost prima dată când am plecat cu el în concediu. Așa că am zis să merge până pe litoralul românesc așa de test să vedem cum se comportă. În caz că ar fi pățit ceva, de la mâncare de exemplu, măcar eram aici aproape de casă și puteam rezolva mai simplu. Bine acum ”aproape” pentru România este un termen relativ. 400 de km în România sunt echivalenți cu 1200 de km pe autostradă. Dar să zicem că am avut motive mai mult sau mai puțin întemeiate.

Stațiunile

Stațiunile de pe litoralul românesc și-au păstrat acel farmec comunist. Totul e dărăpănat și în paragină. Degeaba ai hotel de 4 sau 5 stele, dacă trotuarul din față e zob. Degeaba ai all-inclusive, dacă trebuie să fii acrobat să cobori cele câteva trepte până la plajă care sunt una lipsă, alta da una ba și tot așa de zici că jucăm alba-neagra. Și să nu încep cu parcările care sunt pe principul fiecare pe unde poate, pentru că e greu să investim într-o parcare mare subterană. Bine, acum dacă ar fi cu taxă românul tot pe spațiul verde ar parca.

Plaja

Imaginează-ți niște nisip amestecat cu bucăți mai mari sau mai mici de scoici, chiștoace de țigări (muuulte), doze de bere, pahare de plastic, capace de sticle, capace de la loțiunile de plaja, scutece folosite și încă o mie de alte chestii neidentificate. Pentru că de ce să folosim coșurile de gunoi când putem arunca oriunde. De ce să ne deplasăm trei pași până la coș, când putem să nu. De ce să nu se joace copiii în toate mizeriile noastre și apoi să ne oripilăm că ce nasol a fost pe litoral. Ei bine, dragă bizon, am o veste pentru tine: litoralul arată așa pentru că tu l-ai făcut așa. Tu și alții ca tine care au aruncat cu mizerii peste tot fără să le pese.

Marea Neagra

Umbrele, șezlonguri sau prosoape?

Oamenii din zona de prosoape erau cu mult mai civilizați decât cei de la șezlonguri. Își vedeau de treaba lor, în general erau împreună cu ficiori mici și aveau grijă de ei. Încercau să îi învețe să fie civilizați, să nu se urce pe prosoapele celorlalți.

La șezlonguri urgie. Pe principiul că dacă am să dau 50 de lei pe două șezlonguri, sunt stăpânul plajei și pot să fac ce vreau eu. Să sar ca tâmpitul în apă fără să țin cont de copiii mici. Să răcnesc ca nebunul pentru că de ce nu? Și multe altele. De ce să nu duc eu paharul de bere la coșul de gunoi de la trei pași de mine, doar am plătit. Să care alții gunoiul. Eu îl arunc sub șezlong. A îngropat în nisip ficior capace și doze fără număr. Devenise un fel de distracție maximă. Nu mai construim castele. Îngropăm sau dezgropăm gunoaie din/în nisip.

Marea Neagra

Imaginea din fața șezlongului meu

Hotel Evia – 3 stele (construit în 2016) –  la 300 de metri de plajă (Eforie Nord)

Plus

Cameră cu 3 paturi din care 2 făcute ca un pat mare și unul separat. Camera destul de mare, curată, cu balcon unde am găsit și uscător pentru rufe. Baia curată, cabină de duș și alt uscător pe un perete. Mini-frigider în cameră (gol – deci nu mini-bar sau ceva). Aer condiționat cu senzor. Dacă deschideai ușa de la balcon se oprea. TV flat screen cu destule canale. Saltele bune și confortabile. Prosoape destule de diverse dimensiuni.

Relativ departe de zona aglomerată a falezei, deci liniște și pace. Deși aveau muzică live, când închideam geamul nu se auzea nimic. Chiar cu geamul rabatat nu era deranjant.

Minus

Micul dejun destul de sărăcăcios, dar pe gustul românilor: ouă, cârnați, bacon, șuncă, brânză, iaurt. Ceva fructe (mere și pepene verde) de care nu prea s-a atins nimeni. Cafea deja făcută, deci nu espressor sau ceva. Meniul restaurantului la fel de sărăcăcios: 3 feluri de paste (și alea super fierte –  nu mă gândeam că poți strica niște paste carbonara, dar m-am înșelat), grătare, salate și cam atât. Un plus – cartofii prăjiți erau cartofi reali, nu din ăia la pungă. Prețuri destul de mărișoare la mâncare. Asta dacă nu prindeai meniul zilei la 23 de lei cu ciorbă, fel principal și desert.

Delfinariu – Constanța

Cred că partea asta mi-a plăcut cel mai mult. Reprezentațiile începeau au la 11, 15 și 19. Grijă că pe site apar alte ore. Preț bilet: 40 de lei adult. Ficior nu a plătit nimic. În banii ăști am putut vizita și rezervația – adică o mini grădină zoologică cu mai multe animale decât am văzut în multe alte grădini zoologice. Prima dată în viață am văzut și eu zebre. Pelicanii și rațele erau în semi-libertate și foarte docili.

Reprezentația la delfini durează maxim 30 de minute, dar este spectaculoasă.

Delfinariu_Constanta

Delfinariu_Constanta

Delfinariu_Constanta

Delfinariu_Constanta

Delfinariu_Constanta

Delfinariu_Constanta

Pagina 1 din 2612345...1020...Ultima »
error: Content is protected !!