Pro-viata sau pro-avort?

Ce faci? Tu cum ai reacționa?

Scenariul 1 – pentru ea

Deschizi încet ușa din spate. Scârțâitul enervant își este atât de cunoscut. Ești obosită. Orele lungi ți-au mâncat și ultima fărâmă de energie. Tot ce vrei este să ajungi acasă, să faci un duș și să dormi. Înfrunți cu vitejie frigul și întunericul. Nu este prima dată când ești în tura de seară. Strângi un grabă haina în jurul corpului și mărești pasul. Trebuie doar să traversezi parcul și ai ajuns acasă. Acolo e cald. Gândul îți dă putere și grăbești pasul.

Simți o durere ascuțită în moale capului. Picioarele nu te mai ascultă și cazi. Încerci cu disperare să îți ții ochii deschiși, dar nu poți. Cazi într-o toropeală, închizi ochii și totul e negru.

Deschizi cu greu ochii și vezi ca prin ceață o figură desfigurată și plină de sudoare ce stă deasupra ta. Încerci să te miști dar nu poți. Mâinile și picioarele nu vor să te asculte. Figura rânjește și scoate icnete scurte. Cu greu realizezi ce se întâmplă. Încerci să țipi, dar tot ce reușești sunt niște sunete înfundate.

Primești un pumn în plină figură care te amețește la loc. Îți revii cu greu. Figura asudată a dispărut. Ridici încet capul ca să vezi hainele sfâșiate în jurul tău. Te ridici cu greu, aduni ceea ce o dată a fost o geacă și o pereche de pantaloni. Te uiți în jur… nimeni. Încet, picioarele încep să te asculte și te îndrepți spre casă. Acolo știi că o să fii în siguranță.

Intri direct în duș. Apa fierbinte îți arde pielea. Vrei să ștergi orice urmă, orice amintire dar nu poți. Acum ce fac?, te întrebi. Vrei doar să uiți. În oglindă vezi doar niște ochi înfricoșați și un chip tumefiat. Cucuiul din spatele capului începe să devină mai dureros. Ești tu, dar nu ești tu.

În urma acestui episod, descoperi că ai rămas însărcinată. Ce faci: crești copilului celui care te-a violat și te-a mutilat pe viața?, îl iubești și îi oferi o viață lipsită de grijă SAU faci avort?

Scenariul 2 – pentru el

Te întorci acasă din delegația de o săptămână în care te-a trimis firma. Abia aștepți să o ții din nou în brațe. Sunteți căsătoriți de câteva luni și o săptămână de delegație ți s-a părut o veșnicie. Îți imaginezi chipul drag al soției și săruturile pe care le veți împărtăși.

Deschizi ușa și sper că îți va sări în brațe. O găsești în bucătărie în fața unei căni cu ceai. De pe obraz se scurge un râu de lacrimi. Ce s-a întâmplat, o întrebi îngrijorat? Nimic. Veșnicul răspuns ”nimic” te lovește în moalele capului. Cum nimic dacă tu plângi?

Își șterge repede lacrimile, se uită la tine și zâmbește destul de trist. ”Cred că am răcit, mă doare capul și îmi curg ochii”. Te minte în față, dar preferi să o crezi. Poate e doar obosită sau e doar o stare din aceea ciudată de-a femeilor. O iei în brațe și o săruți cu dor. ”Îți este foame?” te întreabă destul de sec. Tot avântul tău se sfărâmă. Mănânci repede și te bagi sub duș. Poate un somn bun va rezolva problema.

A doua zi lucrurile par să intre pe făgașul normal. Rutina începe să își spună cuvântul. Serviciu, casă, câte o ieșire cu prietenii. Mai are momente în care privește pierdută spre zare, dar nu dai importanță. Totul este în regulă.

Într-o zi i se face rău. Cade pe stradă și abia reușești să o prinzi să nu se izbească de asfalt. O duci rapid la urgențe. Deși ea insistă că totul e în regulă și nu a fost decât o cădere de calciu, dat tu nu vrei să pleci până nu o vede un medic. I se ia sânge și i se fac analize. Medicul vine zâmbind și îți dă vestea: vei fi tătic.

Vestea cade ca un fulger. Te gândești bine și îți dai seama că de la momentul delegației și până acum te-a tot respins sub diferite pretexte. ”Te-a înșelat!”, altă explicație nu găsești. Îți vine să o confrunți atunci, dar nu vrei să faci o scenă la spital. Aștepți să ajungi acasă. Ea plânge în continuu. Printre sughițuri îți spune ”Am fost violată”. Cuvintele ei cad ca un fulger și te despică în două.

Ce faci: accepți să crești un copil care este rodul unui viol? Îl vei iubi ca pe copilul tău mult dorit?, Decizi să nu o crezi, o faci curvă și dai divorț?, Accepți să mergeți la doctor și să facă avort?

Jurnal de poseta #18

Nu crede tot ce scrie pe bloguri! Cercetează! Îmi vei mulțumi!

Azi m-am enervat la modul cel mai serios. În general nu mă ating tâmpeniile care se scriu pe bloguri, dar unele depășesc orice limită a bunului simț. Mai ales cele de pe blogurile culinare. În lumea asta există persoane care se pricep și persoane care nu. Persoanele care nu se pricep ar trebui să recunoască grațios acest lucru și să se lase de meserie. Să se apuce de altceva. Dar nu, ele insistă ca să persiste.

Suntem în epoca vitezei și a internetului. Orice persoana are dreptul la exprimare în spațiul public (da, Facebook e spațiu public) și își poate face foarte simplu un blog unde să abereze cât vrea. Problema e că noi citim ce scrie acolo. Și luam de bun și iese rău. Adică oricine cu puțin timp zice hai să îmi fac blog culinar/de beauty/de fashion/de adunat covrigi etc. și mă fac mare vedetă. Am trafic și fac bani! Nu contează că ce scriu acolo e o prostie mare.

Nu îmi stă în fire să critic alte bloguri, dar când autoarea aberează cu grație îmi vine să urlu. Și uite așa ajung astfel de persoane la emisiuni culinare și când li se pune că habar nu au de bucătărie se supără. Mult mai bine ar fi dacă fiecare am înțelege limitările pe care le avem. Și am sta în banca noastră.

Dar să revin la motivul nervilor mei. Azi mi-a apărut în ”peretele” de pe Facebook o poză cu o supă Ramen. De mult mă gândesc să încerc rețeta. Așa că am dat căutare pe net despre ce și cum se face. Printre primele rezultate mi-a apărut un blog frumușel la prima vedere și zic hai să intru. Mare prostie. Încă de la prima poză a ramenului mi-am dat seama că autoarea va abera cu grație.

Așa arată pe blog         Așa ar trebui să arate

Apoi, dacă aia din prima poză e supă ramen, ce să mai zic? Bun, hai să citim mai departe. Și începe prin a preciza că supa ramen este chinezească, mama ei de Japonie, că tot despre cei cu ochii mici vorbim nu? Și aberațiile continuă: este o supă foarte consistentă, pentru ca mai apoi să ne zică că este o supă dietetică. Acum dacă și ramenul, cea mai consistentă supă din lume e dietetică?!?! Adică e dietetică, rețeta autoarei, care a făcut orice numai ramen nu. Până la finalul rețetei a scos carnea, oul și verdeața. Ce a mai rămas? Pur și simplu o supă de pui cu câteva legume. Adică o zamă lungă care nu are absolut nicio legătură cu ramenul, decât în capul autoarei care s-a gândit că e mai interesant să o numească ramen, decât zamă lungă de pui (mă rog, în cazul asta de rață – pentru că de ce nu).

Partea și mai rea este că cele două autoare au împreună mai bine de 1000 de rețete pe respectivul blog. Oare toate sunt la fel de tâmpite ca cea de ramen? Eu nu am avut răbdare sau încredere să mai citesc o rețetă. Mi-a ajuns să mă uit la poze și să mă conving că nici celelalte rețete nu vor face notă discordantă.

Nu, nu dau link. Pentru că… sunt singură că te poți convinge și singură la o mică căutare pe net.

Da, sunt rea. Pentru că… azi plouă și eu voiam să fac ramen și mi-ai fi ieșit o zamă lungă cu niscavai legume.

Jurnal de poseta #17

De ce prefer să cumpăr din străinătate (Și când spun străinătate mă refer la Austria și Germania)

Motivul principal este foarte simplu: produsele au o calitate superioară.
Și pentru a susține această afirmație am numeroase exemple – de la haine și produse de gospodărie, până la cosmetice.

Din DM cumpăr săpun Balea, marca proprie. Preț bun, cantitate mare. Prima dată cumpăr produsul dintr-un DM din Austria. Mi-am luat atunci vreo 6 sticle de toate felurile. Mi-au ajuns cam jumătate de an. Cum nu mai aveam drum prin Austria, mă gândesc să cumpăr din DM Suceava, doar este același produs nu? Greșit! Ambalajul, culorile, denumirea sunt la fel. Ceea ce este în sticlă nu este la fel. Cu săpunurile lichide aduse din Austria nu am avut nicio problemă. M-am împăcat perfect și mi-au plăcut foarte mult. Cu produsele din România au început problemele: piele uscată după numai câteva folosiri. După mai multe folosiri pielea mea de pe mâini ajunsese să se descuameze efectiv. Nu reușeam să îmi revin nici cu o tonă de cremă hidratantă. Mă uit la sticla din Austria, mă uit la aia din România. Arată la fel. Uimitor!

Sucuri, ciocolată, cafea – nici măcar nu îmi vine să zic, căci cred că o să râzi de mine și o să zici că sunt nebună. Sucul marcă proprie Merkur (care se vinde și la noi la Billa și este o tâmpenie), care costa câțiva cenți sticla de 1,5 litri este mai bun decât Fanta care se vinde la noi. Cafeaua nici nu suferă comparație.

Produse de gospodărie – Ultima chestie care m-a uimit au fost tigăile și oalele Tefal. Am avut un grătar Tefal de la noi care în câteva luni a început să scoată fum. Am un grătar Tefal lua din Austria care după 2 ani se comportă impecabil. Sigur o să zici că modul de folosire, că mă rog… dar mi se pare uimitor că același produs produs, la același preț, cumpărat din altă țară se comporte mai bine și să fie superior calitativ față de ceea ce se găsește în România. Repet: la același preț.

Detergent îmi aduc întotdeauna din afară. Din aceleași motive expuse mai sus. Cel de la noi îmi lasă rufele murdare și cu pete albe pe ele (deși este lichid) și cu cel adus din afară nu am avut niciodată probleme din astea.

Garnier Olia

Acum, când am intrat în DM în Austria, Domnul K îmi zice: de ce nu îți iei și vopsea de păr că tot te plângi tu de asta de la noi din magazine? Așa că mi-am luat. Abia aștept să văd cum e. La ambalaj și la ceea ce este în cutie sunt clar diferențe față de ceea ce se găsește la noi.

Ghid de supravietuire in caz de viscol

De 10 ani locuiesc la casă într-un sat la 20 de kilometri de orașele mari. Am vrut casă, am casă. Asta înseamnă că trebuie să fiu auto-suficientă. Singura utilitate furnizată este curentul electric. Și ăla când este, că de obicei pică la cea mai mică rafală de vânt. Apa vine din fântână cu hidrofor. Canalizarea înseamnă fosă septică pe care trebuie să o vidanjez destul de des. Cel mai apropiat magazin e la 5 kilometri și este magazinul din sat. Vântul suflă 24 ore/365 zile pe an. Sunt în câmp, deși am deschidere la un drum național. Vecini ioc.

Nu mă plâng. Îmi place liniștea și izolarea. Voiam doar să înțelegi premizele care îmi permit să dau sfaturi. Până la urmă eu am ales să fac casă aici. Nu m-a obligat nimeni. Aș fi putut să stau la bloc. Dar am ales casa pentru liniște și lipsa vecinilor.

O casă într-o astfel de izolare, în condițiile de climă din România, te învață să fii precaut. Așa că am niște sfaturi pentru tine. Gândește-te la ele ca un mic ghid de supraviețuire în caz de viscol.

Nu te plânge și nu aștepta să te salveze cineva. Dacă se ia lumina, durează câteva ore bune până vin să remedieze dacă afară e frumos. Dacă e viscol/furtună durează și 36-48 de ore până se mișcă EON. Totul funcționează pe curent: încălzire, apă, tot. Deci dacă nu am curent nu am nimic.

1. Apă

Corpul uman poate rezista 7 zile fără mâncare, dar fără apă doar 3. Tot timpul am în casă cel puțin 2 baxuri de apă plată. În plus, nu trebuie să fac niciun drum până la fântână.

2. Mâncare

Conservele sunt ideale. Zacuscă, pateu etc. Au termen de valabilitate mare și se pot mânca ca atare. Ceva cartofi, niște făină sau chiar pâinea uscată din zilele trecute te ajută să treci elegant peste zilele astea.

3. Foc

Știu că e modern să ai aragaz pe curent și să fie ultimul răcnet. Dar în anumite condiții e bine să fii practic. Aragazul meu merge pe butelie. Dacă rămân fără curent, măcar pot încălzi/prepara ceva. Cum sunt fumătoare, nu lipsesc brichetele din casă. Oricum am și chibrituri.

4. Lumină

Am 2 lanterne cu leduri care am grijă să fie tot timpul încărcate. Luminările parfumate se dovedesc foarte utile. Aprind câteva mari și durează mult. Astfel fac economie la bateria de la lanternă că nu se știe.

5. Încălzire

Pentru că centrala pe lemne merge pe curent e jale. Dacă am lumină lucrurile sunt simple. Am grijă să am lemne la îndemână ca să nu înot prin nămeți. Umplu din timp camera centralei cu lemne și aia e.

Dacă nu e lumină e mai grav. Centrala e conectată la un UPS de mare putere și la o baterie de mașină. O altă baterie de mașină o am încărcată în așteptare. Bateriile alimentează pompele centralei. Astfel că dacă încă mai e foc în centrală ajută la răcirea apei. În plus, dacă circulă apa înseamnă că mai am și ceva căldură. Bateriile durează cam 2-3 ore.

Partea proastă apare când se termină toate bateriile. Ca pe vremea răposatului Ceașcă, mai punem o haină pe noi. Prima data se răcește spațiul cel mai mare. La mine e livingul. Așa că ne refugiem în camera cea mai călduroasă. Pilotele sunt și ele utile.

Dacă ai copii mici e jale. Urmăresc vremea la TV și pe telefon. Când încep codurile duc ficiorul la bunici. Ei stau la oraș și nu au astfel de probleme. Eu rezist 3 zile fără căldură, el nu. Mai bine stă fără mine, decât în frig.

6. Casa

Nu înțeleg și nici nu voi înțelege vreodată ușile care se deschid în afară. E cel mai simplu să rămâi blocat. Dacă ușa se deschide în interior poți ieși. Nu mi s-a întâmplat să ajungă zăpada chiar atât de mare, dar nu e niciodată exclus. Așa că mai bine să previi, nu?

7. Telefonul

Lasă Facebook-ul și Instagram-ul. Consumă multă baterie. Chiar dacă Wi-Fi-ul e picat, ai net mobil nu? Eu am 2 baterii externe pe care m-am învățat să le am tot timpul încărcate. Oricum sunatul la EON epuizează orice baterie. Te țin în așteptare și câte 2 ore. Așa că mai încarc telefonul de la laptop. Oricum nu am Wi-Fi așa că nu îmi folosește la nimic. Sau de la mașină.

8. Mașina

Că tot vorbisem de mașină, am grijă tot timpul iarna să fie rezervorul plin. Drumul se înfundă/blochează mai tot timpul. Nu știu niciodată dacă plec la birou în oraș, dacă mă mai pot întoarce sau cât o să stau în trafic. Am o mașină de teren 4×4, care teoretic face față. Practic dacă un tir derapează și blochează șoseaua, nu mai ai pe unde să treci. Așa că în mașină e bine să existe: lanternă, pătură, apă, mâncare. Nu te baza că or să vină autoritățile să te scoată.
E bine să ai o lopată și nisip în mașină. E iarnă!

Concluzii

Ieri s-a închis drumul de dimineață până seara. Am fost sinistrată. Noroc că, printr-o minune, nu s-a luat lumina. Nu am ieșit din casă. Mă uitam pe drum și numai viteji care au trecut de la Dacia 1300 la Golf 3 își făceau drum prin sulurile de zăpadă. Inconștiență maximă. Pe ăștia eu i-aș pune să plătească costurile intervențiilor cu scoaterea lor. Te-am anunțat că e cod roșu și drumul e închis?! Tu ai vrut să fii viteaz? Bun, ia tu de aici și plătește vreo 20 de mii de euro costurile cu personalul, mașinile etc.. Să văd atunci dacă mai are vreo-unul curaj să iasă cu rabla pe drum. Ce pisici poți să ai atât de important de făcut?

Am văzut la știri că se plângeau că au pierdut avioanele că au stat blocați. Adică știi că vine cod roșu și în loc să te pornești imediat la drum ca să eviți furtuna, tu aștepți ultimul moment și apoi te plângi. Mai bine stai 12 ore în aeroport, decât în zăpadă.

Apoi, sunt aia care nu știau că vine cod roșu. Bine că ai smartphone ca să dai share pe Facebook la ”Mango Music” și ”Tony Poptamaș”, dar habar nu ai să deschizi aplicația de vreme. Astfel de oameni pur și simplu ar trebui lăsați să înghețe în nămeți.

Jandarmeria, poliția și armata nu există ca să te scoată pe tine din nămeți. Eu aș vrea să văd cum primăriile scot asistații social la deszăpezire. Aia trăiesc pe banii celor care muncesc. Sunt paraziți pur și simplu. Stau în crâșme și râd de jandarmii care dau la lopată, deși ajutoarele alea vin din banii tuturor celor care muncim. De ce primăriile nu scot astfel de lepre la muncă? Să ajute bătrânii din sat, să dea zăpadă, le facă pârtie? Ar fi greu? Nu, dar nu se vrea. Pentru că aia votează și tu nu!

Page 1 of 2512345...1020...Last »
error: Content is protected !!