Africa nu mai este lumea a treia!

Suntem în Europa și asta ne face cumva să credem că suntem superiori unor țări pe care le considerăm a fi lumea a treia. Dar Africa nu mai este lumea a treia. De exemplu, te-ai fi gândit că Marocul este cu mult peste România? Sigur că nu. Maroc este în Africa, continent bananier, fără apă curentă și drumuri. Ei bine, Maroc avea în 2016 peste 1800 de km de autostradă. Știi câți are România? Nu? Îți spun eu: în 2017 erau 780 de km asta dacă luăm în considerare toți kilometrii, nu doar cei parțial practicabili și dacă socotim și drumurile cu două benzi și o mie de gropi ca fiind autostrăzi. Ți se mai pare că ar fi o țară bananieră?

În Tanger există o fabrică Renault, unde se produc mașini Dacia. De cum am coborât de pe feribot am observat că TOATE, dar toate taxiurile erau Dacia. Oamenii de acolo sunt foarte mândri că mașinile Dacia se produc și la ei. Și fac tot posibilul să o dovedească. Logic că există și alte mărci de mașini pe străzi, dar sunt mașini private. Taxiurile sunt numai Dacia.

Drumurile? Foarte bune, fără gropi sau denivelări ca la noi. Chiar și cele din cartierele vechi. Oamenii destul de liniștiți și relaxați. Au parcuri foarte frumoase și supermarketuri. Încep să se dezvolte diverse cartiere rezidențiale, unde o vilă medie costă undeva la 40.000 euro, cam cât 2 locuri de parcare în Pipera.

Din ce am înțeles, Marocul este o țară mai relaxată din punct de vedere religios. În niciun caz la nivelul European, dar nici la nivelul altor state Islamice. În plus, sunt foarte axați pe turism și încearcă să tolereze cât pot de bine femeile care vin ca turiste. Noi am fost în grup organizat și am mâncat la un restaurant din orașul vechi. Baia pentru bărbați era mare, frumoasă și foarte dichisită. Cea pentru femei aproape se putea numi baie, dacă e să ne luăm după standardele noastre. O singură cabină, curată nu zic nu, dar destul de modestă. Măcar am avut hârtie, apă și săpun.

În schimb toată lumea s-a purtat foarte frumos cu noi, ne-au servit în rând cu toată lumea fără a face distincție că suntem femei. Chiar și comercianții s-au purtat forate frumos mirosind potențialele câștiguri. În piețele din Tanger totul se negociază. Este stilul lor și fac chestia foarte bine. Pentru că domnul K nu prea deschide gura de felul lui (norocoasa de mine), a trebuit să negociez eu tot. Au un spirit foarte dezvoltat și miros o facere de la distanță. Doi colegi de excursie voiau o cămașă, dar i-au zis comerciantului că nu le place culoarea. Aceasta a dispărut și la câteva străzi mai încolo a apărut în fața noastră cu același model de cămașă în culori diferite și nu s-a lăsat până băieții nu au cumpărat. Totul din mers. Chiar și papucii se probează din mers. Orice se negociază din mers, iar comercianții știu foarte bine străduțele întortocheate ale orașului vechi, așa că dispar și apar în fața ta pe nesimțite. Totuși, dacă le zici nu și apoi nu le mai dai atenție te lasă în pace. Nu trag de tine și nici nu te bruschează.

 

   

  

  

Am citit tot felul de povești despre Tanger, dar mai toate s-au dovedit cumva ”aiurea” și cele mai multe malițioase. Da, miroase! În orașul vechi casele sunt aproape unele de altele și se aruncă fructele stricate mai peste tot. Și este foarte cald. Dacă mai adaugi mirodenii și transpirație, ai un ”regal” olfactiv. Până la urmă nu e insuportabil. Nu e plăcut, dar nu e nici foarte deranjant. Mizerie? Da există și din aia în orașul vechi. Din aceleași motive ca mai sus. În orașul nou, în schimb, totul strălucește. Ca și la noi, e destul de greu de schimbat mentalități. Ghidul nostru este foarte mândru că fata lui merge la școală și că învață foarte bine. Sultanul este foarte deschis la noi și vrea dezvoltarea, iar asta se obține numai prin studii și investiții.

Per total, Tangerul a fost o experiență minunată pentru mine. Aș reveni într-o excursie mai lungă, în care să am șansa să vizitez și alte locuri din Maroc. Din nefiricire pentru mine, majoritatea pozelor le-am făcut cu telefonul din autocar, de asta și calitatea slabă.

Vacanta ultra-rapida in Malta

Să te duci în vacanță atunci când toată lumea are liber înseamnă să călătorești alături de mii de români, care mai de care. Eu am fost anul trecut în mini-vacanța de 1 Decembrie. Dar poveștile din avion cu români o să le las pentru un articol de tipul jurnal de poșetă.

Eu ales Malta doar din simplul motiv că era cald. La noi -5 grade, la ei 18-20 grade. Ceea ce nu am știut este vântul de nord, care îți intră în piele. A fost cald, dar vântul mi-a transformat pielea în deșertul Sahara. Nu am avut cu mine nicio cremă hidratantă. Pe avion nu poți lua lichide în recipiente mai mari de 100 ml și nu am vrut să risc să trebuiască să arunc la coșul de gunoi o cremă pe care am dat o căruță de bani. M-a salvat spray-ul cu apă termală.

Prezentare generală Malta

Republica Malta este o țară mică formată din trei insule principale în Marea Mediterană. Capitala țării este Valetta și limbile oficiale sunt malteză și engleză. Țărișoara asta a fost cucerită de toți: de la italieni, francezi și englezi până la arabi. Astfel că în cultura țării, inclusiv în arhitectură, se văd și se simt aceste aspecte. Influențele arabe se văd în balcoanele închise, colorate, în care se ascundeau pe vremuri femeile ce nu aveau dreptul să iasă din casă.

Nu te aștepta să vezi autostrăzi. Malta este atât de mică încât nu au nevoie de cine știe ce infrastructură. Capitala este aglomerată, ca mai peste tot în lume. Șocul a fost când am văzut că se circulă invers față de la noi. Dar în sensurile giratorii îți dai seama că este mult mai logic așa. Moneda este euro și mai peste tot se poate achita cu cardul bancar. Inclusiv excursiile opționale le-am putut achita cu cardul bancar.

Cazare

Pentru că în general nu sunt adepta hotelurilor scumpe care oferă facilități pe care nu le folosesc, am ales un hotel de patru stele. Asta ar fi echivalentul unui hotel de trei stele de la noi. Pe mine mă interesează în principal să fie camera curată, să existe căldură și apă caldă și să am micul dejun inclus în preț. În rest, spa – saună – piscină sau altele asemenea mă lasă rece.

Când merg în concediu vreau să văd cât mai mult din țara respectivă, nu hotelul. Așa că am ales Hotelul Golden Tulip Vivaldi 4* care era cu 200 de euro mai ieftin decât următorul hotel de cinci stele. Camera a fost destul de spațioasă, baia mare, am avut chiar și vanity kit. Micul dejun inclus în prețul camerei a fost de tip bufet suedez și am găsit de toate: carne, ouă, fructe proaspete și compot, iaurt, dulciuri, apă, suc, cafea, chiar și mâncare de fasole pentru un mic dejun englezesc.

Mâncare

În afară de micul dejun de la hotel a trebuit să ne descurcăm. Totuși, asta îmi oferă posibilitatea de a gusta din produsele locale. Apropierea de Italia face ca bucătăria Malteză să aibă puternice influențe italiene. Produsele tradiționale se aseamănă foarte mult cu cele din sudul Italiei.

 Caffe Cordina Malta
De exemplu, în Valetta am făcut o pauză la Caffe Cordina, cea mai veche cofetărie înființată în 1837, situată în centrul vechi. Acolo am gustat câteva produse locale, cu influențe clare italiene.

Kannol Rikotta Malta
Kannol Rikotta este un tub din foietaj umplut cu ricotta și fistic/alune. Este minunat, dar mai târziu am aflat că același produs este specific sudului Italiei.

Kwarezimal Malta
Kwarezimal este un fel de turtă dulce românească, foarte gustoasă. Fisticul și alunele sunt baza, iar mierea de albine este toppingul. Puțin tare și cleios se îmbină foarte bine cu cafeaua malteză.

cafea malta

Dacă nu guști cafeaua tradițională înseamnă că nu ai vizitat cu adevărat Malta. Cumva nu este cafea, ci lichior anisette cu un pic de cafea. Te amețește imediat așa că ai grijă.

musette malta
Midiile cu pâine cu usturoi sunt o altă delicatesă mai ales pentru o țară înconjurată de ape. Produsele de pește sunt proaspete și au cu totul alt gust față de cele care se găsesc la noi în magazine.

Măslinele, uleiu de măsline, brânza de capră cu piper, chiar și cele cumpărate din supermarket au cu totul alt gust. Într-o seară am cumpărat dintr-un supermarket o caserolă mică de măsline și îți spun cu mâna pe inimă că în viața mea nu am gustat măsline mai bune. Ce se găsește la noi are gust de plastilină.

Ce se poate vizita?

Noi am ales câteva excursii opționale care să se încadreze în numărul de zile pe care îl aveam la dispoziție. Malta este axată pe turism, așa că nu există gusturi pe care nu le poate satisface. Puteți alege dintre excursii de o zi în diferitele insule ale Maltei, safari, autobuze Hop On – Hop Off, călătorii cu bărci în grote și multe altele.

Excursie de o zi în Gozo

În prima zi am ales o excursie în Gozo, una din principalele insule ale Maltei. Din explicațiile ghidului am înțeles ca Gozo e un fel de stat în stat. Malta este țară extrem de religioasă care pune mare preț pe superstiții. Aici se aseamănă cu România, iar Crăciunul e o sărbătoare foarte importantă. Bine, acum accentul la ei este pus pe spiritualitate și nu pe mâncare ca la noi.

Trăiesc din agricultură, pescuit și turism. Fructele de cactus, rodiile și mandarinele sunt principale. Din fructele de cactus fac de la suc până la lichior. Au și multe alte sectoare dezvoltate: cercetarea fiind printre primele, apoi sectorul financiar – Malta este până la urmă un mic paradis fiscal.

Excursia a inclus masa de prânz/biletele de feribot. Mâncarea a fost așa și așa de tip bufet suedez și se putea mâncai cât voiai. Am văzut ruinele Gigantia și grădinile, din păcate la cetate am ajuns după ora 5 și era deja închis tot. Dar am avut parte de un apus de soare superb pe malul mării. Nu uita să vizitezi fermele de sare de mare.

Excursie de jumătate de zi în Valetta

Valetta Malta

Am ales și această excursie pentru a doua zi, dar mi-a părut rău. Tot ceea ce ne-a arătat ghidul se poate vizita și pe cont propriu. Am văzut grădinile și schimbarea gărzii cu salve de tun. Am vizitat catedrala (biletul a fost inclus în prețul excursiei) și am vizionat un film 7 D (bună gluma știu) despre Malta. În rest, program de voie. De aceea spun că excursia nu se justifică. Se poate lua autobuzul și ajunge foarte simplu în Valetta de oriunde ați fi cazați. Sistemul de transport în comun este foarte bine pus la punct (chiar dacă se circulă greu și durează mult). Biletele costă 1,5 euro.

Bilete la Hop On – Hop Off

Pentru următoarea azi am luat bilete la autobuzele Hop On – Hop Off. Biletul este valabil toată ziua pe toate rutele. Te poți da jos în orice stație și te poți urca oricând pe parcursul unei zile. Prețul unui bilet de este de 20 de euro de persoană. Toate autobuzele au ghid audio în diferite limbi (româna nu este printre ele). Se merită prețul? Da, autobuzele hopon – hopoff ajung în locuri unde nu merge transportul în comun.

Sat pescaresc Malta
Marsalokk este un pitoresc sat pescăresc, cu bărci viu colorate. Pentru pasionații de fotografie este sfântul Graal. Din Saint Julien, unde eram noi cazați, a trebuit să schimbăm ruta T1 cu ruta T2 ca să ajungem aici. Îți recomand să îl vizitezi, este o experiență unică.

Mai poți vedea Grota albastră, unde te poți plimba cu o barcă cu motor până în apropiere de grote. Asta dacă reziști la valurile mari ce se formează în apropiere de stânci. Poți vizita și Delfinariul (Care este într-adevăr uimitor). Timp să fie, că de obiective turistice Malta nu duce lipsă.

După experiența aceasta îmi doresc să mai ajung în Malta, deoarece nu am văzut nici măcar jumătate din ceea ce se putea vedea.

Hotel review: Auberge De La Madone

peillon_france-1

Am dat peste hotelul Auberge De La Madone accidental. Căutam o cazare mai ieftină la Monoco (contradicție în termeni) și am dat peste pozele hotelului Auberge De La Madone din Peillon, Franța. Hotelul este situat pe o stâncă într-un mic orășel. De fapt, tot orășelul este construit pe o stâncă. Peillon este la 20 de km de Nisa. M-a cucerit din prima clipă cu aspectul său medieval, fiind o colecție compactă de case din piatră gri și străzi foarte înguste. Cu mașina se poate ajunge până la marginea caselor, în parcare, și de acolo se merge pe jos, prin pasaje aproape ascunse și uneori pe scări. Peillon este considerat unul dintre cele mai frumoase orășele medievale de pe Coasta de Azur și poate fi vizitat doar pe jos. Nu există loc de mers cu mașina. De fapt și drumul până acolo este foarte îngust și plin de ace de păr. Eram puțin speriată de drumului până la Auberge De La Madone, mai ales că în toate părerile de pe site-urile de călătorie eram sfătuiți să nu venim seara sau pe ploaie cu mașina. Din fericire, după experiența pe care am avut-o pe Stelvio, nu ne-a mai speriat nimic. Drumul spre Peillon ni s-a părut chiar larg, față de cele 48 de ace de păr de pe Stelvio.

În Peillon nu există magazine, singurele locuri comerciale fiind hotelul Auberge De La Madone și restaurantul. Dar, dacă vă aventurați până în punctul cel mai înalt, priveliștea va fi captivată. Trebuie să urcați ceva trepte pentru a ajunge pe platoul de sus din fața bisericii. Când am ajuns parcarea era plină, deși pe booking hotelul se laudă că are parcare. Am aflat la recepție că hotelul are parcarea proprie, numai că trebuie să mai urcăm încă 3 ace de păr pe drumul spre cimitir, care e și mai îngust decât drumul până la hotel.

peillon_france-4

Personalul hotelului a fost foarte drăguț și de ajutor. Hotelul este decorat în stil rustic/antic pe cât posibil, cu elemente moderne care sunt indispensabile. Holurile sunt înguste și fără ferestre și te duc cu gândul la castelele din secolul 14. Așa mi-am adus aminte experiența din Hotelul Două Turnuri de la Peleș. Dacă nu ai ajuns încă acolo, te sfătuiesc să mergi.
Camera destul de mare, dar ciudată după standardele hotelurilor moderne: la intrare este o cameră mică doar cu toaleta (fără nicio aerisire în afară de un ventilator de perete), apoi o cameră mai mare cu baia propriu-zisă (cadă, chiuvetă) despărțită printr-un perete de sticlă de cameră principală. Peretele de sticlă (mată) folosește cumva ca aerisire pentru baie, numai că tot aburul de la baie intra în cameră. Iar camera era dotată numai cu ventilator și am simțit din plin lipsa aerului condiționat.

peillon_france-2
Prețurile pentru cazare diferă în funcție de tipul de cameră: cele cu vedere în spate sau către pereții interiori costă mai puțin. Noi am ales o cameră cu vedere către vale și a trebuit să plătim în plus. Dar toate neajunsurile constatate pălesc în fața priveliștii minunate. Să stai seara pe mica terasă a camerei de hotel, cu un pahar de apă rece în față (sau vin după preferințe) și să admiri apusul soarelui peste vale – de neprețuit.

peillon_france-3Restaurantul este foarte scump, așa că am preferat să mâncăm la Nisa. Prețul pentru cină pentru o persoană variază între 40 și 80 de euro. Domnul K era să facă un atac de inimă când a auzit. În schimb, în Nisa am găsit un restaurant drăguț unde am mâncat amândoi cu 40 de euro, 2 feluri de mâncare.
Ca în orice hotel, internetul nu a avut cine știe ce viteză. Oricum, am putut fi fericiți. A fost cu mult mai bun decât cel din Austria sau Italia, care se deconecta la fiecare minut. Domnul K a reușit chiar să se joace online. Cu chiu cu vai, dar a reușit. Iar eu am reușit chiar să lucrez un pic.
Serviciul de recepție al hotelului nu este disponibil 24/7. Așa că dimineață când am vrut să plecăm, plătește dacă ai cui. Am dat peste grădinar, care amabil a notat datele de pe cardul de credit și a spus că vor debita cardul când va apărea recepționerul. Deci dacă ajungi vreodată la Auberge De La Madone în Peillon este bine să știi că înainte de ora 9 nu ai cui plăti. Cu toate că am stat cu ceva emoții, au debitat de pe card numai suma datorată. Ca sa vezi, francezii nu sunt hoți. Factura am primit-o ulterior pe email.

Am fost acolo: Venetia

Am fost acolo: Venetia

La Veneția am picat un pic așa fără programare. Când am făcut planificarea de concediu, la întoarcerea de pe Coasta de Azur, aveam nevoie de o oprire intermediară deoarece nu puteam ajunge până în HU într-o singură zi, așa că am zis hai să ne oprim la Mestre de azi pe mâine și apucăm câteva ore să vedem și Veneția. Nu am ales cazare în Veneția din 2 motive foarte simple: 1. hotelurile sunt mult mai scumpe decât în localitățile adiacente, 2. Nu există hotel cu loc de parcare, ci doar hoteluri care oferă parcare în singura parcare existentă și care costă undeva de la 30 euro la 50 de euro pe zi. Ca alternativă, tramvaiul din Mestre până în Veneția costă doar 6 euro pentru 2 persoane dus-întors. Așa că am ales varianta mai ieftină.

Venetia (5)
Așa că am plecat cu tramvaiul din Mestre, v-am spus în celălalt articol cât de simplu a fost să ajungem de la pensiune la stația de tramvai, și după o călătorie ce a durat aproximativ 30 de minute am ajuns în stația centrală din Veneția. Acolo este și gara, și stația de tramvai, și cea de autobuz, și parcarea pentru mașini. De acolo e destul de simplu să te orientezi: merge spre locul unde vezi apă. Am trecut pe podul de sticlă, despre care a văzut cândva un documentar la TV, și într-adevăr este alunecos. Dacă cumva plouă sau este umezeală îți poți rupe gâtul foarte simplu. Trebuie să îți spun că habar nu am avut nimic despre Veneția. Nu sunt genul de turist care face cercetări istorice înainte de a merge într-un loc. Așa că am aterizat în Veneția fără nicio hartă, fără orientare și fără a avea habar ce trebuie să vizităm. La intrare există o hartă mare a orașului. Acolo am văzut Piața San Marco, mi s-a părut cea mai mare și am zis acolo mergem. Fără să știm dacă este un obiectiv turistic, dacă este ceva de vizitat sau nu. Dar am avut o intuiție bună. Piața San Marco este cea mai mare și cea mai cunoscută din Veneția.

Venetia (6)
Dar ca să ajungem acolo a trebuit să ne orientăm asupra un mijloc de transport. În Veneția te poți mișca pe apă, cu ambarcațiuni, sau pe jos, peste podurile ce leagă orașul. Cum nu aveam o hartă, mersul pe jos a fost exclus. Așa că am ales transportul pe apă. Aici poți alege dintre: vaporetto, ca un fel de autobuz, ambarcațiuni cu motor mici, ca un fel de taxi, și gondole, dar acestea merg numai pe trasee bine stabilite. Localnicii au ambarcațiuni mici în fața casei. Efectiv calci din barcă în casă. Am rămas fascinată de acest aspect. Noi am ales vaporetto, pentru că este mult mai ieftin față de un taxi. Un bilet = o călătorie și costă 7,5 euro, pe o direcție, valabil 75 de minute. Au italienii o cultură pentru biletele cu timp orar. Și în alte orașe am văzut că biletele de autobuz sunt valabile o anumită perioadă de timp pe toate liniile, în loc de un 1 bilet pe o linie fără limită de timp. La casa de bilete pentru vaporetto o coadă imensă, șerpuită, de turiști care abia așteptau o călătorie prin uimitoare Veneția. În schimb, la automatele de bilete, liber. Nimeni. Efectiv toți se înghesuiau la ghișee. Așa că am ales un automat, am introdus cardul și în 10 secunde aveam biletele. Automatele au instrucțiuni și mai multe limbi, așa că sunt simplu de folosit. Le prefer, deoarece m-am obișnuit cu ele din Austria, de la metro, acolo unde sunt numai automate. Te descurci sau nu, e treaba ta. Liniile de vaporetto sunt atât de încâlcite, de îți vine să plângi. Nu am reușit să înțeleg după ce logică funcționează, dar știam că mergem în Piața San Marco, așa că am așteptat vaporetto cu numărul alocat, și am urcat la bord. Înghesuială maximă! Plin de turiști, mai ales chinezi.

Venetia (3)
După vreo 2 kilometri și ceva, și aproximativ 30 de minute pe vaporetto, am ajuns în Piața San Marco. Vacarm, nu altceva. Lume multă, înghesuială, gherete cu produse de vânzare, vânzători ambulanți, terase. Vânzătorii ambulanți sunt cei mai răi. Vând selfie-stickuri, tricouri, pălării, genți, toate contrafăcute. Există chiar și unii ce încearcă să prostească turștii prin schema „trandafirul pentru iubită”. Atenție la bagaje, sacoșe sau genți. Noi am încercat să ne ferim pe cât posibil de vânzătorii ambulanți, refuzând scurt și din start orice abordare.

Venetia (2)
Piața San Marco este un obiectiv de vizitat dacă mergi la Veneția. Are tot felul de magazine de unde poți cumpăra suveniruri la prețuri mult mai bune decât de la tarabele ce te întâmpină pe esplanadă. Întotdeauna e bine să cauți magazinele mai ascunse, cele de pe alee, nu cele principale, deoarece au prețuri mai bune și chestii mai interesante. De exemplu: pe 10 magneți pentru frigider am dat 5 euro, când la tarabe am găsit 3 magneți la 10 euro. Dacă te aventurezi pe străduțele inguste adiacente pieței, vei descoperi podurile Veneției, de unde poți urmări traseul gondolelor. Deși sunt scumpe, o călătorie costă de la 80 la 100 de euro pentru maxim 6 persoane, erau destui doritori. Până la urmă o plimbare cu gondola este o experiența unică, pe care eu am ratat-o din păcate. Să nu crezi că gondolierii sunt ca în filme. Au pălării pe care nu le poartă, teoretic au și costum specific, dar nu toți erau îmbrăcați cu trebuie. Și nu cântă. Din ce am observat, condusul unei gondole necesită destul efort, așa că numai chef de cântat nu au.

Venetia (4)
De acolo, am mers frumos pe marginea mării până ni s-a făcut foame și am decis să ne oprim la una dintre terase. Partea bună e că toate au meniurile și prețurile la intrare ca să poți să vezi dacă îți place sau nu. Partea proastă e că nu apuci să te uiți că apare un chelner care te „racolează”. Am ales un meniu complet, felul I și felul II, deoarece era mai ieftin decât cele două feluri adunate. Am mâncat paste cu fructe de mare și fructe de mare pane, că doar trebuia să încerc ceva local. Chelnerii nu par a fi italieni, deși vorbesc italiană, dar și engleză. Am plătit folosit cardul de debit, ca mai peste tot pe unde am fost.
Din păcate, excursia mea la Veneția a fost foarte scurtă. Mi-aș fi dorit să am măcar încă o zi să pot merge la Murano, unde am înțeles că o călătorie durează 4 ore. Mi-aș fi dorit să am timp să explorez mai mult străduțele înguste și să gust mai mult din uimitorul oraș.

Page 1 of 212
error: Content is protected !!