Vacanta ultra-rapida in Malta

Să te duci în vacanță atunci când toată lumea are liber înseamnă să călătorești alături de mii de români, care mai de care. Eu am fost anul trecut în mini-vacanța de 1 Decembrie. Dar poveștile din avion cu români o să le las pentru un articol de tipul jurnal de poșetă.

Eu ales Malta doar din simplul motiv că era cald. La noi -5 grade, la ei 18-20 grade. Ceea ce nu am știut este vântul de nord, care îți intră în piele. A fost cald, dar vântul mi-a transformat pielea în deșertul Sahara. Nu am avut cu mine nicio cremă hidratantă. Pe avion nu poți lua lichide în recipiente mai mari de 100 ml și nu am vrut să risc să trebuiască să arunc la coșul de gunoi o cremă pe care am dat o căruță de bani. M-a salvat spray-ul cu apă termală.

Prezentare generală Malta

Republica Malta este o țară mică formată din trei insule principale în Marea Mediterană. Capitala țării este Valetta și limbile oficiale sunt malteză și engleză. Țărișoara asta a fost cucerită de toți: de la italieni, francezi și englezi până la arabi. Astfel că în cultura țării, inclusiv în arhitectură, se văd și se simt aceste aspecte. Influențele arabe se văd în balcoanele închise, colorate, în care se ascundeau pe vremuri femeile ce nu aveau dreptul să iasă din casă.

Nu te aștepta să vezi autostrăzi. Malta este atât de mică încât nu au nevoie de cine știe ce infrastructură. Capitala este aglomerată, ca mai peste tot în lume. Șocul a fost când am văzut că se circulă invers față de la noi. Dar în sensurile giratorii îți dai seama că este mult mai logic așa. Moneda este euro și mai peste tot se poate achita cu cardul bancar. Inclusiv excursiile opționale le-am putut achita cu cardul bancar.

Cazare

Pentru că în general nu sunt adepta hotelurilor scumpe care oferă facilități pe care nu le folosesc, am ales un hotel de patru stele. Asta ar fi echivalentul unui hotel de trei stele de la noi. Pe mine mă interesează în principal să fie camera curată, să existe căldură și apă caldă și să am micul dejun inclus în preț. În rest, spa – saună – piscină sau altele asemenea mă lasă rece.

Când merg în concediu vreau să văd cât mai mult din țara respectivă, nu hotelul. Așa că am ales Hotelul Golden Tulip Vivaldi 4* care era cu 200 de euro mai ieftin decât următorul hotel de cinci stele. Camera a fost destul de spațioasă, baia mare, am avut chiar și vanity kit. Micul dejun inclus în prețul camerei a fost de tip bufet suedez și am găsit de toate: carne, ouă, fructe proaspete și compot, iaurt, dulciuri, apă, suc, cafea, chiar și mâncare de fasole pentru un mic dejun englezesc.

Mâncare

În afară de micul dejun de la hotel a trebuit să ne descurcăm. Totuși, asta îmi oferă posibilitatea de a gusta din produsele locale. Apropierea de Italia face ca bucătăria Malteză să aibă puternice influențe italiene. Produsele tradiționale se aseamănă foarte mult cu cele din sudul Italiei.

 Caffe Cordina Malta
De exemplu, în Valetta am făcut o pauză la Caffe Cordina, cea mai veche cofetărie înființată în 1837, situată în centrul vechi. Acolo am gustat câteva produse locale, cu influențe clare italiene.

Kannol Rikotta Malta
Kannol Rikotta este un tub din foietaj umplut cu ricotta și fistic/alune. Este minunat, dar mai târziu am aflat că același produs este specific sudului Italiei.

Kwarezimal Malta
Kwarezimal este un fel de turtă dulce românească, foarte gustoasă. Fisticul și alunele sunt baza, iar mierea de albine este toppingul. Puțin tare și cleios se îmbină foarte bine cu cafeaua malteză.

cafea malta

Dacă nu guști cafeaua tradițională înseamnă că nu ai vizitat cu adevărat Malta. Cumva nu este cafea, ci lichior anisette cu un pic de cafea. Te amețește imediat așa că ai grijă.

musette malta
Midiile cu pâine cu usturoi sunt o altă delicatesă mai ales pentru o țară înconjurată de ape. Produsele de pește sunt proaspete și au cu totul alt gust față de cele care se găsesc la noi în magazine.

Măslinele, uleiu de măsline, brânza de capră cu piper, chiar și cele cumpărate din supermarket au cu totul alt gust. Într-o seară am cumpărat dintr-un supermarket o caserolă mică de măsline și îți spun cu mâna pe inimă că în viața mea nu am gustat măsline mai bune. Ce se găsește la noi are gust de plastilină.

Ce se poate vizita?

Noi am ales câteva excursii opționale care să se încadreze în numărul de zile pe care îl aveam la dispoziție. Malta este axată pe turism, așa că nu există gusturi pe care nu le poate satisface. Puteți alege dintre excursii de o zi în diferitele insule ale Maltei, safari, autobuze Hop On – Hop Off, călătorii cu bărci în grote și multe altele.

Excursie de o zi în Gozo

În prima zi am ales o excursie în Gozo, una din principalele insule ale Maltei. Din explicațiile ghidului am înțeles ca Gozo e un fel de stat în stat. Malta este țară extrem de religioasă care pune mare preț pe superstiții. Aici se aseamănă cu România, iar Crăciunul e o sărbătoare foarte importantă. Bine, acum accentul la ei este pus pe spiritualitate și nu pe mâncare ca la noi.

Trăiesc din agricultură, pescuit și turism. Fructele de cactus, rodiile și mandarinele sunt principale. Din fructele de cactus fac de la suc până la lichior. Au și multe alte sectoare dezvoltate: cercetarea fiind printre primele, apoi sectorul financiar – Malta este până la urmă un mic paradis fiscal.

Excursia a inclus masa de prânz/biletele de feribot. Mâncarea a fost așa și așa de tip bufet suedez și se putea mâncai cât voiai. Am văzut ruinele Gigantia și grădinile, din păcate la cetate am ajuns după ora 5 și era deja închis tot. Dar am avut parte de un apus de soare superb pe malul mării. Nu uita să vizitezi fermele de sare de mare.

Excursie de jumătate de zi în Valetta

Valetta Malta

Am ales și această excursie pentru a doua zi, dar mi-a părut rău. Tot ceea ce ne-a arătat ghidul se poate vizita și pe cont propriu. Am văzut grădinile și schimbarea gărzii cu salve de tun. Am vizitat catedrala (biletul a fost inclus în prețul excursiei) și am vizionat un film 7 D (bună gluma știu) despre Malta. În rest, program de voie. De aceea spun că excursia nu se justifică. Se poate lua autobuzul și ajunge foarte simplu în Valetta de oriunde ați fi cazați. Sistemul de transport în comun este foarte bine pus la punct (chiar dacă se circulă greu și durează mult). Biletele costă 1,5 euro.

Bilete la Hop On – Hop Off

Pentru următoarea azi am luat bilete la autobuzele Hop On – Hop Off. Biletul este valabil toată ziua pe toate rutele. Te poți da jos în orice stație și te poți urca oricând pe parcursul unei zile. Prețul unui bilet de este de 20 de euro de persoană. Toate autobuzele au ghid audio în diferite limbi (româna nu este printre ele). Se merită prețul? Da, autobuzele hopon – hopoff ajung în locuri unde nu merge transportul în comun.

Sat pescaresc Malta
Marsalokk este un pitoresc sat pescăresc, cu bărci viu colorate. Pentru pasionații de fotografie este sfântul Graal. Din Saint Julien, unde eram noi cazați, a trebuit să schimbăm ruta T1 cu ruta T2 ca să ajungem aici. Îți recomand să îl vizitezi, este o experiență unică.

Mai poți vedea Grota albastră, unde te poți plimba cu o barcă cu motor până în apropiere de grote. Asta dacă reziști la valurile mari ce se formează în apropiere de stânci. Poți vizita și Delfinariul (Care este într-adevăr uimitor). Timp să fie, că de obiective turistice Malta nu duce lipsă.

După experiența aceasta îmi doresc să mai ajung în Malta, deoarece nu am văzut nici măcar jumătate din ceea ce se putea vedea.

Hotel review: Auberge De La Madone

peillon_france-1

Am dat peste hotelul Auberge De La Madone accidental. Căutam o cazare mai ieftină la Monoco (contradicție în termeni) și am dat peste pozele hotelului Auberge De La Madone din Peillon, Franța. Hotelul este situat pe o stâncă într-un mic orășel. De fapt, tot orășelul este construit pe o stâncă. Peillon este la 20 de km de Nisa. M-a cucerit din prima clipă cu aspectul său medieval, fiind o colecție compactă de case din piatră gri și străzi foarte înguste. Cu mașina se poate ajunge până la marginea caselor, în parcare, și de acolo se merge pe jos, prin pasaje aproape ascunse și uneori pe scări. Peillon este considerat unul dintre cele mai frumoase orășele medievale de pe Coasta de Azur și poate fi vizitat doar pe jos. Nu există loc de mers cu mașina. De fapt și drumul până acolo este foarte îngust și plin de ace de păr. Eram puțin speriată de drumului până la Auberge De La Madone, mai ales că în toate părerile de pe site-urile de călătorie eram sfătuiți să nu venim seara sau pe ploaie cu mașina. Din fericire, după experiența pe care am avut-o pe Stelvio, nu ne-a mai speriat nimic. Drumul spre Peillon ni s-a părut chiar larg, față de cele 48 de ace de păr de pe Stelvio.

În Peillon nu există magazine, singurele locuri comerciale fiind hotelul Auberge De La Madone și restaurantul. Dar, dacă vă aventurați până în punctul cel mai înalt, priveliștea va fi captivată. Trebuie să urcați ceva trepte pentru a ajunge pe platoul de sus din fața bisericii. Când am ajuns parcarea era plină, deși pe booking hotelul se laudă că are parcare. Am aflat la recepție că hotelul are parcarea proprie, numai că trebuie să mai urcăm încă 3 ace de păr pe drumul spre cimitir, care e și mai îngust decât drumul până la hotel.

peillon_france-4

Personalul hotelului a fost foarte drăguț și de ajutor. Hotelul este decorat în stil rustic/antic pe cât posibil, cu elemente moderne care sunt indispensabile. Holurile sunt înguste și fără ferestre și te duc cu gândul la castelele din secolul 14. Așa mi-am adus aminte experiența din Hotelul Două Turnuri de la Peleș. Dacă nu ai ajuns încă acolo, te sfătuiesc să mergi.
Camera destul de mare, dar ciudată după standardele hotelurilor moderne: la intrare este o cameră mică doar cu toaleta (fără nicio aerisire în afară de un ventilator de perete), apoi o cameră mai mare cu baia propriu-zisă (cadă, chiuvetă) despărțită printr-un perete de sticlă de cameră principală. Peretele de sticlă (mată) folosește cumva ca aerisire pentru baie, numai că tot aburul de la baie intra în cameră. Iar camera era dotată numai cu ventilator și am simțit din plin lipsa aerului condiționat.

peillon_france-2
Prețurile pentru cazare diferă în funcție de tipul de cameră: cele cu vedere în spate sau către pereții interiori costă mai puțin. Noi am ales o cameră cu vedere către vale și a trebuit să plătim în plus. Dar toate neajunsurile constatate pălesc în fața priveliștii minunate. Să stai seara pe mica terasă a camerei de hotel, cu un pahar de apă rece în față (sau vin după preferințe) și să admiri apusul soarelui peste vale – de neprețuit.

peillon_france-3Restaurantul este foarte scump, așa că am preferat să mâncăm la Nisa. Prețul pentru cină pentru o persoană variază între 40 și 80 de euro. Domnul K era să facă un atac de inimă când a auzit. În schimb, în Nisa am găsit un restaurant drăguț unde am mâncat amândoi cu 40 de euro, 2 feluri de mâncare.
Ca în orice hotel, internetul nu a avut cine știe ce viteză. Oricum, am putut fi fericiți. A fost cu mult mai bun decât cel din Austria sau Italia, care se deconecta la fiecare minut. Domnul K a reușit chiar să se joace online. Cu chiu cu vai, dar a reușit. Iar eu am reușit chiar să lucrez un pic.
Serviciul de recepție al hotelului nu este disponibil 24/7. Așa că dimineață când am vrut să plecăm, plătește dacă ai cui. Am dat peste grădinar, care amabil a notat datele de pe cardul de credit și a spus că vor debita cardul când va apărea recepționerul. Deci dacă ajungi vreodată la Auberge De La Madone în Peillon este bine să știi că înainte de ora 9 nu ai cui plăti. Cu toate că am stat cu ceva emoții, au debitat de pe card numai suma datorată. Ca sa vezi, francezii nu sunt hoți. Factura am primit-o ulterior pe email.

Am fost acolo: Venetia

Am fost acolo: Venetia

La Veneția am picat un pic așa fără programare. Când am făcut planificarea de concediu, la întoarcerea de pe Coasta de Azur, aveam nevoie de o oprire intermediară deoarece nu puteam ajunge până în HU într-o singură zi, așa că am zis hai să ne oprim la Mestre de azi pe mâine și apucăm câteva ore să vedem și Veneția. Nu am ales cazare în Veneția din 2 motive foarte simple: 1. hotelurile sunt mult mai scumpe decât în localitățile adiacente, 2. Nu există hotel cu loc de parcare, ci doar hoteluri care oferă parcare în singura parcare existentă și care costă undeva de la 30 euro la 50 de euro pe zi. Ca alternativă, tramvaiul din Mestre până în Veneția costă doar 6 euro pentru 2 persoane dus-întors. Așa că am ales varianta mai ieftină.

Venetia (5)
Așa că am plecat cu tramvaiul din Mestre, v-am spus în celălalt articol cât de simplu a fost să ajungem de la pensiune la stația de tramvai, și după o călătorie ce a durat aproximativ 30 de minute am ajuns în stația centrală din Veneția. Acolo este și gara, și stația de tramvai, și cea de autobuz, și parcarea pentru mașini. De acolo e destul de simplu să te orientezi: merge spre locul unde vezi apă. Am trecut pe podul de sticlă, despre care a văzut cândva un documentar la TV, și într-adevăr este alunecos. Dacă cumva plouă sau este umezeală îți poți rupe gâtul foarte simplu. Trebuie să îți spun că habar nu am avut nimic despre Veneția. Nu sunt genul de turist care face cercetări istorice înainte de a merge într-un loc. Așa că am aterizat în Veneția fără nicio hartă, fără orientare și fără a avea habar ce trebuie să vizităm. La intrare există o hartă mare a orașului. Acolo am văzut Piața San Marco, mi s-a părut cea mai mare și am zis acolo mergem. Fără să știm dacă este un obiectiv turistic, dacă este ceva de vizitat sau nu. Dar am avut o intuiție bună. Piața San Marco este cea mai mare și cea mai cunoscută din Veneția.

Venetia (6)
Dar ca să ajungem acolo a trebuit să ne orientăm asupra un mijloc de transport. În Veneția te poți mișca pe apă, cu ambarcațiuni, sau pe jos, peste podurile ce leagă orașul. Cum nu aveam o hartă, mersul pe jos a fost exclus. Așa că am ales transportul pe apă. Aici poți alege dintre: vaporetto, ca un fel de autobuz, ambarcațiuni cu motor mici, ca un fel de taxi, și gondole, dar acestea merg numai pe trasee bine stabilite. Localnicii au ambarcațiuni mici în fața casei. Efectiv calci din barcă în casă. Am rămas fascinată de acest aspect. Noi am ales vaporetto, pentru că este mult mai ieftin față de un taxi. Un bilet = o călătorie și costă 7,5 euro, pe o direcție, valabil 75 de minute. Au italienii o cultură pentru biletele cu timp orar. Și în alte orașe am văzut că biletele de autobuz sunt valabile o anumită perioadă de timp pe toate liniile, în loc de un 1 bilet pe o linie fără limită de timp. La casa de bilete pentru vaporetto o coadă imensă, șerpuită, de turiști care abia așteptau o călătorie prin uimitoare Veneția. În schimb, la automatele de bilete, liber. Nimeni. Efectiv toți se înghesuiau la ghișee. Așa că am ales un automat, am introdus cardul și în 10 secunde aveam biletele. Automatele au instrucțiuni și mai multe limbi, așa că sunt simplu de folosit. Le prefer, deoarece m-am obișnuit cu ele din Austria, de la metro, acolo unde sunt numai automate. Te descurci sau nu, e treaba ta. Liniile de vaporetto sunt atât de încâlcite, de îți vine să plângi. Nu am reușit să înțeleg după ce logică funcționează, dar știam că mergem în Piața San Marco, așa că am așteptat vaporetto cu numărul alocat, și am urcat la bord. Înghesuială maximă! Plin de turiști, mai ales chinezi.

Venetia (3)
După vreo 2 kilometri și ceva, și aproximativ 30 de minute pe vaporetto, am ajuns în Piața San Marco. Vacarm, nu altceva. Lume multă, înghesuială, gherete cu produse de vânzare, vânzători ambulanți, terase. Vânzătorii ambulanți sunt cei mai răi. Vând selfie-stickuri, tricouri, pălării, genți, toate contrafăcute. Există chiar și unii ce încearcă să prostească turștii prin schema „trandafirul pentru iubită”. Atenție la bagaje, sacoșe sau genți. Noi am încercat să ne ferim pe cât posibil de vânzătorii ambulanți, refuzând scurt și din start orice abordare.

Venetia (2)
Piața San Marco este un obiectiv de vizitat dacă mergi la Veneția. Are tot felul de magazine de unde poți cumpăra suveniruri la prețuri mult mai bune decât de la tarabele ce te întâmpină pe esplanadă. Întotdeauna e bine să cauți magazinele mai ascunse, cele de pe alee, nu cele principale, deoarece au prețuri mai bune și chestii mai interesante. De exemplu: pe 10 magneți pentru frigider am dat 5 euro, când la tarabe am găsit 3 magneți la 10 euro. Dacă te aventurezi pe străduțele inguste adiacente pieței, vei descoperi podurile Veneției, de unde poți urmări traseul gondolelor. Deși sunt scumpe, o călătorie costă de la 80 la 100 de euro pentru maxim 6 persoane, erau destui doritori. Până la urmă o plimbare cu gondola este o experiența unică, pe care eu am ratat-o din păcate. Să nu crezi că gondolierii sunt ca în filme. Au pălării pe care nu le poartă, teoretic au și costum specific, dar nu toți erau îmbrăcați cu trebuie. Și nu cântă. Din ce am observat, condusul unei gondole necesită destul efort, așa că numai chef de cântat nu au.

Venetia (4)
De acolo, am mers frumos pe marginea mării până ni s-a făcut foame și am decis să ne oprim la una dintre terase. Partea bună e că toate au meniurile și prețurile la intrare ca să poți să vezi dacă îți place sau nu. Partea proastă e că nu apuci să te uiți că apare un chelner care te „racolează”. Am ales un meniu complet, felul I și felul II, deoarece era mai ieftin decât cele două feluri adunate. Am mâncat paste cu fructe de mare și fructe de mare pane, că doar trebuia să încerc ceva local. Chelnerii nu par a fi italieni, deși vorbesc italiană, dar și engleză. Am plătit folosit cardul de debit, ca mai peste tot pe unde am fost.
Din păcate, excursia mea la Veneția a fost foarte scurtă. Mi-aș fi dorit să am măcar încă o zi să pot merge la Murano, unde am înțeles că o călătorie durează 4 ore. Mi-aș fi dorit să am timp să explorez mai mult străduțele înguste și să gust mai mult din uimitorul oraș.

Hotel review: Villa Ca’ D’oro Mestre

Când a fost vorba să mergem și la Veneția am început să caut hoteluri cu loc de parcare. De fiecare dată când plec în concediu cu mașina, acesta este un aspect important pentru mine. Țin la mașinile pe care le am și mai ales nu am chef de probleme fix în concediu pentru că am parcat undeva unde nu aveam voie doar pentru că nu am știut lucrul acesta. Dar, hotel cu parcare în Veneția este un lucru aproape de imposibil. Până nu am ajuns acolo nu am știut că în Veneția există o singură parcare pe singura bucată de pământ ce leagă orașul de uscat. Acolo e și gara și stația de autobuz. În rest, doar apă, bărci și poduri. Hotelurile pe care le-am găsit și care ofereau și loc de parcare aveau niște prețuri imposibile pentru acest serviciu. Cel mai mic preț a fost de 30 de euro pe zi. Așa că m-am decis că e mai bine să caut cazare în apropiere, într-o locație de unde să pot ajunge simplu la Veneția cu mijloacele de transport în comun.

Mestre
Villa Ca’ D’oro este situată în orășelul Mestre, la 30 de minute de mers cu tramvaiul de Veneția. De pe autostradă este relativ ușor de ajuns, vila fiind situată undeva la periferia orașului. Așa că după ce am ieșit de pe autostradă, am mers câțiva kilometri și pe dreapta am dat de vilă. Aceasta are intrare prin față, pe o stradă laterală și intrare prin spate, direct din șosea, unde se poate parca mașina. Curtea este împărțită în 2 zone: partea de parcare cu pietriș și partea de relaxare cu iarbă. Ne-a întâmpinat proprietarul care este o persoană foarte drăguță și deschisă la dialog. Vorbește și puțină engleză, deci vă puteți înțelege cu el chiar dacă nu știți italiană. Eu m-am înțeles destul de bine cu el în italiană. Ne-a arătat camera, care este fix ca în poza de pe site: spațioasă, curată și, cel mai important, are aer condiționat. Când am ajuns noi era o zi caniculară de-a dreptul, așa că AC-ul din cameră a fost binevenit. Ne-a așteptat inclusiv cu apă rece, pusă în frigiderul din cameră, din partea casei.

Gazda noastră, obișnuită cu turiștii care se cazează la Villa Ca’ D’oro doar pentru a merge la Veneția era deja pregătită. Am deschis gura doar să zic: am vrea să mergem… și el a completat: la Veneția. Stația de tramvai este la aproximativ 5 minute de mers pe jos de vilă. Vila este în lateralul unui sens giratoriu și se merge până la următorul sens giratoriu, se face stânga și la câțiva metri este stația de tramvai. Partea un pic nasolă este că pe o porțiune de drum de la vilă până în stație nu există trotuar, așa că trebuie să mergi pe acostament. Dar cu puțină atenție s-a rezolvat cu bine și acest aspect. Pentru că am mai avut probleme cu cumpărarea de bilete și cu controlorii prea zeloși în Ungaria, am întrebat gazda cum se face să cumpărăm bilete ca să evităm problemele. Ei bine, spre surpriza mea avea deja bilete cumpărate. Prețul unui bilet este de 1,5 euro pentru o călătorie. Deci 2 persoane x 2 călătorii = 6 euro. Ne-a dat inclusiv bonul de cumpărare ca să fim siguri că prețul e fix ăla.

camera_mestre

În cameră este un par dublu confortabil, un birou cu veioză, un dulap mare, un dulap mai mic ce ține loc de suport TV și ascunde frigiderul, noptiere, veioze pe noptiere și un fotoliu. Camera are balcon, așa că am putut fuma acolo. În baie există duș, chiuvetă, bideu și pe lângă săpun, prosoape, foehn, etc. am găsit chiar și trusă de cusut. Toate băile de la toate hotelurile în care am stat din Italia au și bideu. Prizele sunt un pic ciudate deoarece sunt foarte mici și ai impresia că un încărcător de telefon nu se va potrivi, dar nu ai de ce să îți faci griji. Au aceeași dimensiune ca și prizele noastre, deci se potrivesc fără probleme.

Villa Ca’ D’oro este foarte bine întreținută și arată extrem de bine. Nu vezi semne de deteriorare și este foarte curat peste tot. Gazda noastră chiar meșterea ceva atunci am ajuns noi și a trebuit să se scuze că era plin de vopsea. Curtea este curată și îngrijită, cu mese și scaune unde putut bea cafeaua dimineața. Există și loc de joacă pentru cei mici, în caz că ai plecat în concediu cu ei. Singura problemă au fost țânțarii. Deci eu nu am văzut în viața mea asemenea țânțari. Parcă erau ieșiți dintr-un film de groază, mutanți nu altceva. Mari cât o libelulă aproape, când te mușcau ziceai că te-a împușcat cineva.Și lăsau niște blânde imense, care se mai și umflau.

O mare problemă pentru mine a fost și căldura umedă, sufocantă. Seara am dat drumul la AC și s-a răcorit în cameră, dar noapte l-am închis. M-am trezit pe la o bucată de noapte, lac de transpirație, bocind în hohote (cel mai probabil am visat ceva foarte urât) de nu reușeam să mă liniștesc. Așa că l-am rugat pe domnul K să dea drumul la AC că mor încet. Cum s-a răcorit în cameră, cum m-am liniștit și eu și am dormit bine până dimineață.

Deși vila are Wi-Fi, nu ne-am atins de internet pentru că nu am avut nevoie. Eram super obosiți seara de la călătoria la Veneția și a doua zi plecam spre casă așa că am preferat să ne odihnim. Micul dejun a fost inclus în prețul camerei. Asta e o altă păsărică de-a mea când merg în concediu. Deși acasă sar mai tot timpul peste micul dejun din lipsă de timp, în concediu îmi place să am micul dejun inclus și astfel pot să sar peste prânz de exemplu. Nu a fost foarte bogat, am avut mezeluri, ouă fierte, unt, gem, lapte, suc, cafea, dar a fost mulțumitor. Totuși am dus dorul paparei cremoase cu care m-am obișnuit la Paprika M1, dar asta e altă poveste.

Preț pe cameră cu mic dejun inclus pentru 1 noapte: 70 euro. Rezervare făcută pe booking.com

error: Content is protected !!