Am fost acolo: Venetia

La Veneția am picat un pic așa fără programare. Când am făcut planificarea de concediu, la întoarcerea de pe Coasta de Azur, aveam nevoie de o oprire intermediară deoarece nu puteam ajunge până în HU într-o singură zi, așa că am zis hai să ne oprim la Mestre de azi pe mâine și apucăm câteva ore să vedem și Veneția. Nu am ales cazare în Veneția din 2 motive foarte simple: 1. hotelurile sunt mult mai scumpe decât în localitățile adiacente, 2. Nu există hotel cu loc de parcare, ci doar hoteluri care oferă parcare în singura parcare existentă și care costă undeva de la 30 euro la 50 de euro pe zi. Ca alternativă, tramvaiul din Mestre până în Veneția costă doar 6 euro pentru 2 persoane dus-întors. Așa că am ales varianta mai ieftină.

Venetia (5)
Așa că am plecat cu tramvaiul din Mestre, v-am spus în celălalt articol cât de simplu a fost să ajungem de la pensiune la stația de tramvai, și după o călătorie ce a durat aproximativ 30 de minute am ajuns în stația centrală din Veneția. Acolo este și gara, și stația de tramvai, și cea de autobuz, și parcarea pentru mașini. De acolo e destul de simplu să te orientezi: merge spre locul unde vezi apă. Am trecut pe podul de sticlă, despre care a văzut cândva un documentar la TV, și într-adevăr este alunecos. Dacă cumva plouă sau este umezeală îți poți rupe gâtul foarte simplu. Trebuie să îți spun că habar nu am avut nimic despre Veneția. Nu sunt genul de turist care face cercetări istorice înainte de a merge într-un loc. Așa că am aterizat în Veneția fără nicio hartă, fără orientare și fără a avea habar ce trebuie să vizităm. La intrare există o hartă mare a orașului. Acolo am văzut Piața San Marco, mi s-a părut cea mai mare și am zis acolo mergem. Fără să știm dacă este un obiectiv turistic, dacă este ceva de vizitat sau nu. Dar am avut o intuiție bună. Piața San Marco este cea mai mare și cea mai cunoscută din Veneția.

Venetia (6)
Dar ca să ajungem acolo a trebuit să ne orientăm asupra un mijloc de transport. În Veneția te poți mișca pe apă, cu ambarcațiuni, sau pe jos, peste podurile ce leagă orașul. Cum nu aveam o hartă, mersul pe jos a fost exclus. Așa că am ales transportul pe apă. Aici poți alege dintre: vaporetto, ca un fel de autobuz, ambarcațiuni cu motor mici, ca un fel de taxi, și gondole, dar acestea merg numai pe trasee bine stabilite. Localnicii au ambarcațiuni mici în fața casei. Efectiv calci din barcă în casă. Am rămas fascinată de acest aspect. Noi am ales vaporetto, pentru că este mult mai ieftin față de un taxi. Un bilet = o călătorie și costă 7,5 euro, pe o direcție, valabil 75 de minute. Au italienii o cultură pentru biletele cu timp orar. Și în alte orașe am văzut că biletele de autobuz sunt valabile o anumită perioadă de timp pe toate liniile, în loc de un 1 bilet pe o linie fără limită de timp. La casa de bilete pentru vaporetto o coadă imensă, șerpuită, de turiști care abia așteptau o călătorie prin uimitoare Veneția. În schimb, la automatele de bilete, liber. Nimeni. Efectiv toți se înghesuiau la ghișee. Așa că am ales un automat, am introdus cardul și în 10 secunde aveam biletele. Automatele au instrucțiuni și mai multe limbi, așa că sunt simplu de folosit. Le prefer, deoarece m-am obișnuit cu ele din Austria, de la metro, acolo unde sunt numai automate. Te descurci sau nu, e treaba ta. Liniile de vaporetto sunt atât de încâlcite, de îți vine să plângi. Nu am reușit să înțeleg după ce logică funcționează, dar știam că mergem în Piața San Marco, așa că am așteptat vaporetto cu numărul alocat, și am urcat la bord. Înghesuială maximă! Plin de turiști, mai ales chinezi.

Venetia (3)
După vreo 2 kilometri și ceva, și aproximativ 30 de minute pe vaporetto, am ajuns în Piața San Marco. Vacarm, nu altceva. Lume multă, înghesuială, gherete cu produse de vânzare, vânzători ambulanți, terase. Vânzătorii ambulanți sunt cei mai răi. Vând selfie-stickuri, tricouri, pălării, genți, toate contrafăcute. Există chiar și unii ce încearcă să prostească turștii prin schema „trandafirul pentru iubită”. Atenție la bagaje, sacoșe sau genți. Noi am încercat să ne ferim pe cât posibil de vânzătorii ambulanți, refuzând scurt și din start orice abordare.

Venetia (2)
Piața San Marco este un obiectiv de vizitat dacă mergi la Veneția. Are tot felul de magazine de unde poți cumpăra suveniruri la prețuri mult mai bune decât de la tarabele ce te întâmpină pe esplanadă. Întotdeauna e bine să cauți magazinele mai ascunse, cele de pe alee, nu cele principale, deoarece au prețuri mai bune și chestii mai interesante. De exemplu: pe 10 magneți pentru frigider am dat 5 euro, când la tarabe am găsit 3 magneți la 10 euro. Dacă te aventurezi pe străduțele inguste adiacente pieței, vei descoperi podurile Veneției, de unde poți urmări traseul gondolelor. Deși sunt scumpe, o călătorie costă de la 80 la 100 de euro pentru maxim 6 persoane, erau destui doritori. Până la urmă o plimbare cu gondola este o experiența unică, pe care eu am ratat-o din păcate. Să nu crezi că gondolierii sunt ca în filme. Au pălării pe care nu le poartă, teoretic au și costum specific, dar nu toți erau îmbrăcați cu trebuie. Și nu cântă. Din ce am observat, condusul unei gondole necesită destul efort, așa că numai chef de cântat nu au.

Venetia (4)
De acolo, am mers frumos pe marginea mării până ni s-a făcut foame și am decis să ne oprim la una dintre terase. Partea bună e că toate au meniurile și prețurile la intrare ca să poți să vezi dacă îți place sau nu. Partea proastă e că nu apuci să te uiți că apare un chelner care te „racolează”. Am ales un meniu complet, felul I și felul II, deoarece era mai ieftin decât cele două feluri adunate. Am mâncat paste cu fructe de mare și fructe de mare pane, că doar trebuia să încerc ceva local. Chelnerii nu par a fi italieni, deși vorbesc italiană, dar și engleză. Am plătit folosit cardul de debit, ca mai peste tot pe unde am fost.
Din păcate, excursia mea la Veneția a fost foarte scurtă. Mi-aș fi dorit să am măcar încă o zi să pot merge la Murano, unde am înțeles că o călătorie durează 4 ore. Mi-aș fi dorit să am timp să explorez mai mult străduțele înguste și să gust mai mult din uimitorul oraș.

Comenteaza cu facebook

comments

2 thoughts on “Am fost acolo: Venetia

  • 26 August 2016 at 11:40
    Permalink

    Nu am ajuns in Italia pana acum desi imi doresc.
    Frumoase poze si frumoase locuri. Totusi, legat de Venetia am auzit si pareri nu tocmai bune, in sensul ca este multa mizerie….

    Reply
    • 26 August 2016 at 11:46
      Permalink

      Da, in piata principala nu era mizerie, dar pe strazile laterale doamne, era prin de peturi si ambalaje. Am inteles ca in august (cand pleaca toti in concediu) ar fi si mai rau. Acum ce sa zic, cateva ore cand am stat noi am putut face abstractie de mizerie.

      Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

error: Content is protected !!
%d bloggers like this: