Jurnal de posta #11

Nu am mai scris de mult un articol jurnal pentru că nu mi s-a părut că am pățit ceva notabil până ieri când Domnul K a fost nevoit să îmi ia mașina și să plece repejor într-o delegație. Iar eu am rămas cu mașina colegului. Și ca să înțelegeți mai bine contextul o să mă laud că am permis de ceva timp (vreo 15 ani așa… a oups am vrut sa zic 5 ani că altfel aflați că nu mai sunt o copilă nurlie) și până acum 1 an am condus numai mașini cu cutie manuală. Adică din alea cu pedală de ambreiaj și schimbător de viteze. Acum un an am schimbat mașina cu una ce are cutie automată, adică din aia cu mini-schimbător și fără pedală de ambreiaj. Chiar dacă la început am fost reticentă la schimbare, mașinile astea ce au cutie automată sunt atât de incredibil de ușor de condus că m-am obișnuit imediat cu ea. Dar să revin. Așa, ieri a trebuit să sar de la automată la manuală pe nepusă masă. Urc eu frumos în mașină, apăs cu putere pedala de frână și întorc cheia în contact. Hrrr…. Brrr… Scoate un sunet aiurea de tot și nu pornește. Încep să mă panichez un pic. Dacă mașina colegului are o problemă și nu pornește, eu cum ajung acasă? Ridic piciorul de pe frână și mai dau o cheie. Mașină se îneacă și trage un șut în spate. Noroc că am plecat mai târziu de la birou și parcarea era aproape goală, altfel făceam o istorie pe acolo. Abia atunci mi-am dat seama că trebuie să mai apăs și pedala de ambreiaj ca să pornesc drăcia de mașină. După această dezvăluire uimitoare și pentru mine, am mers vreo câțiva kilometri buni în treapta doi încercând să îmi dau seama de ce se aude motorul atât de urât. Când am aruncat o privire spre schimbătorul de viteze mi-am dat seama ca trebuie să mai schimb și treptele de viteză, că asta e manuală. Nu te teme, am ajuns cu bine acasă. Nu te baricada în casă, azi am revenit la automata mea.

În schimb, poșeta mea îmi dă bătăi de cap. Mi-am dorit mult un model cu baretele destul de lungi ca să o pot purta pe umăr fără să mai am nevoie de bareta lungă. Și am luat un model de pe net. La prima vede părea ok, dar când am primit-o am văzut că nu își menține forma. Arată ca o rață leșinată. Dar, măcar o pot pune pe umăr. Yay me!

Comenteaza cu facebook

comments

2 thoughts on “Jurnal de posta #11

  • 2 June 2016 at 11:48
    Permalink

    Haioasa prezentarea ta 🙂
    Bine ca ai ajuns acasa cu bine :0
    Te-a “necajit” careva in trafic? sau tu pe ei? ….glumesc

    Reply
    • 3 June 2016 at 9:30
      Permalink

      Si eu si ei. Inclusiv o colega soferita si-a pus mainile in cap, ca merg ca o ciubota. Mi-am luat revansa a doua zi cand m-am dus cu masina cu cutie automata. :)))

      Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

error: Content is protected !!
%d bloggers like this: