Jurnal de poseta 5

De câteva zile stau şi mă întreb unde se duc articolele alea geniale scrise în minte, seara, înainte de culcare când ne este prea lene să ne mai dăm jos din pat şi să aprindem calculatorul. Oare există un cimitir al articolelor bune scrise în minte seara? Poate ajung într-un club şi stau şi citesc blogul şi se prăpădesc de râs: uite puteai să scrii n articol bun, dar ţi-a fost lene să te dai jos din pat şi acum ai scris o mizerie, repede, repede, că trecea ziua şi trebuia să publici şi tu ceva. Vă daţi seama ce lume bună ar fi dacă s-ar publica toate articolele scrie în minte, seara? Într-o zi o să las lenea deoparte şi o să scriu un articol genial, din cele din minte. Într-o zi…

Între timp lumea ba laudă, ba huiduiește ANAF-ul. Părerile sunt împărţite în 2: fac bine şi nu fac bine. Eu mă chinui cu registrul de bani personali: nu există model, dar acesta trebuie musai şnuruit, ştampilat, amprentat, numerotat, stropit cu sângele a 3 virgine sacrificate pe sigla aia de 2 milioane de euro a Anaf şi apoi dus la validare la sediul sus numit. Oare dacă la rubrica “bani personali” scriu “inserare cuvânt obscen la alegere” se supără cineva? Casa de marcat a fost dusă la adăugat articolul “bacşiş”. Problema cea mare e că prin firma la care lucrez nu am văzut în viaţa mea aşa ceva. Oare e de vina faptul că pe acolo nu calcă persoane fizice? Se prea poate, dar Anaf-ul nu este interesat de aşa ceva. Unde e lege nu e tocmeală. Dar, unde mai pui că pentru legea aia trebuie să plătim. Da, ca simpli cetăţeni, dacă dorim să consultăm Monitorul Oficial, ne cam arde la buzunar – vreo 600 de lei pe an sau chiar mai mult în funcţie de ce parte vrem să accesăm. Deci: necunoaşterea legii nu te absolvă de vină, dar legea e pe bani; cunoaşterea legii costă adicătelea, că doar parlamentarii noştri dragi nu muncesc pentru prostime.

Ieri era să fac o prostie. Îmi doream foarte mult o poşetuţă nouă şi frumoasă, tip “office” (că aşa îi şade bine omului muncitor din România, după cum ne-a învăţat Lenuţa Udrea) şi am adăugat-o în coş, apăsat pe finalizare comandă când… să mor! Poşetuţa mea minunată era bleumarin, nu neagră. Noroc că nu am apucat să dau trimitere comandă şi am dat anulare. La ce să asortez eu o poşetă bleumarin?

Comenteaza cu facebook

comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

error: Content is protected !!
%d bloggers like this: