Hai-hui sau fara noima

Îmi place să călătoresc, dar niciodată prea departe. Nu am fost niciodată cu avionul, fiindcă am rău de înălţime şi nici nu cred că voi merge prea curând. Prefer maşina oricând. Aşa că destinaţiile exotice nu au fost niciodată pe lista mea de priorităţi. Am ales destinaţiile unde pot ajunge cu maşina şi cam atât. Bine că acum să fiu sinceră, nici nu sunt atât de curajoasă.
Îmi aduc aminte că acum câţiva ani am avut ocazia să merg în China. Bine, nu în vacanţă, ci în scop de afaceri, mă trimitea firma la un târg şi ar fi trebuit să stau două săptămâni. Când am auzit că zborul cu avionul durează 14 ore, am zis pas şi l-am lăsat pe colegul meu să meargă. A fost în culmea fericirii şi am simțit că am făcut o faptă bună oarecum. Când a revenit, a avut ce povesti vreo câteva zile despre toate locurile pe care le-a văzut, despre cultură şi despre mâncare. Se pare că pe el chiar nu l-a deranjat zborul lung cu avionul, deşi povestea că după opt ore îi venea să se arunce cu paraşuta. Dar, ar repeta experienţa oricând. Din fericire pentru el, cele două săptămâni nu au fost numai muncă şi iar muncă, ci a avut timp să şi viziteze câte ceva, mai ales că partenerii de la firmă au avut grijă să se simtă bine. A mers la restaurante, a mâncat tot felul de ciudăţenii pentru noi, dar care sunt reţete normale pentru ei. Numai auzind ingredientele mi se zbârleşte părul. Nu am nimic cu ingredientele lor mai speciale, dar nici nu cred că aş mânca coaste de câine sau cum povestea colegul meu că a primit un restaurant nişte paie lungi, verzi-gălbui spre maroniu, care semănau a ceva între salată şi cartof crud la gust şi pe care chinezii le mâncau cu mare plăcere. Sau cum am citit pe internet că la MCDonald’s în China se vinde un hamburger cu chiflă neagră. Apoi dacă nici mâncare nesănătoasă nu pot mânca în linişte, de ce m-aş duce acolo?

Cred că singura metodă de a mă convinge că se merită să îmi petrec vacanţa în destinaţii exotice ar fi să mă duc acolo cu vaporul. Da! o croazieră ar fi pe gustul meu. Cred că aş putea să stau pe mare şi o lună fără să am cea mai mică problemă şi fără să mă plictisesc. Mă fascinează covorul întins de apă şi mă hipnotizează atunci când nu se vede ţărmul. Nu am rău de mare deloc şi o perioadă petrecută pe un vapor, doar cu întinderea albastră sub ochi ar fi cea mai bună relaxare pentru mine. Din păcate această idee va rămâne la stadiul de vis, deoarece o croazieră atât de lungă costă mai mult decât mi-aş putea permite. Ultima dată când am fost pe întinderea albastră eram la mare… şi am mers un pic cu un vaporaş în larg. Cumnăţeii şi Domnul K erau vineţi la faţă pe la jumătatea drumului. Când am ajuns în larg şi ţărmul abia se vedea, cumnăţica mea a cam cedat nervos. Voia înapoi pe uscat să simtă pământul sub picioare. Domnul K, chiar dacă nu a avut probleme cu răul de mare, se plictisise îngrozitor şi nu îşi mai găsea locul. Eu era singura care se simţea bine, în largul ei, fix ca un peşte în apă. Bineînţeles că şi-au luat toţi trei revanşa pe mine când a fost să mergem cu telegondola şi eu am murit de frică deşi eram la numai trei metri de sol. Eu ţineam ochii închişi şi încercam să nu mă mişc prea mult, iar ei erau înnebuniţi să facă poze de la înălţime.

Aşa că din punctul meu de vedere, le-aş sugera celor de la CND Turism să introducă şi croazierele în ofertă. Nu se ştie niciodată când apar persoane într-o dungă ca mine, care ar da un circuit cu avionul pe unul cu vaporul într-o secundă. Poate aşa voi reuşi şi eu să văd alte ţări şi locuri decât cele unde pot ajunge cu maşina.

Cam asta ar fi vacanţa pe care mi-o doresc eu. Voi în ce locuri minunate aţi vrea să mergeţi, dar nu aţi avut încă şansa sau banii necesari? Până la urmă putem visa, căci e gratis, încă!

Articol scris pentru SuperBlog Spring 2015

Comenteaza cu facebook

comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

error: Content is protected !!
%d bloggers like this: